eram copii

1 min lectură·6 noiembrie 2015

Mediu

când ne-am cunoscut erai așa de mică

încât nu ți se vedeau decât ochii mari și albaștri

într-o seară mi-am înfipt cuțitul în picior

mi-ai zis că nu mă mai iubești și-am leșinat

ai crescut brusc și ai reușit să mă târăști

pe scări până în fața blocului ai chemat salvarea

de atunci ți-ai făcut o obișnuință în a mă duce la urgențe

ultima oară m-au oprit și m-au băgat la nebuni

mă vizitai în fiecare zi și ne plimbam prin curte

de mână ca o mamă cu fiul ei bolnăvior

care se cumințise din cauza bolii și tot n-ai cedat

chiar dacă uneori bate vântul

023.489

Ciupureanu Dan. “eram copii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ciupureanu-dan/poezie/14082363/eram-copii

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată

Mi-a plăcut mult poemul, e un amestesc simpatic, fantastic. Cred doar că i-ar fi mai bine fără ultimul vers.

așa cred și eu, îți mulțumesc!