Poezie
soarele
2 min lectură·
Mediu
nu mai ardea ca altădată probabil
pielea mi se tăbăcise de când am început
să mă uit la știri cu omoruri am cunoscut
o poetă are jumătatea vârstei mele și scrie dur
cred că se va lăsa de poezie devreme așa cum
îmi jur în fiecare seară că nu o să mai scriu niciodată
am vrut să-i spun că poezia nu o să-i folosească
la nimic am recitit poeziile ei foarte bune și
m-am răzgândit soarele nu mai ardea ca
altădată probabil din cauză că mă consider fericit
așteptam așezat pe-o bordură țineam
o țigară pe care încă nu o aprinsesem
în gură și mă jucam cu ea ca și cu o scobitoare
prin fața mea au trecut o femeie cu o fetiță de mână
am avut senzația că fetița mergea undeva
unde nu ar fi dorit să ajungă așa cum
nici eu nu mi-am propus să ajung fericit
când eram mic îmi imaginam că o să fiu un rocker
care bea mult se droghează iar până la urmă se sinucide
mă joc cu țigara între buze îmi vine să o aprind
"dacă aprinzi țigara efortul și curajul ți se vor
duce pe pulă" mi-am zis și am băgat
bricheta în buzunar dechid telefonul caut poezii
ale tinerei poete în notițe "jonathan mi-a spus
că a înghițit 3 pești deodată toți mă întreabă
la ce facultate o să merg" mi s-a părut atât de puternic
"nu mai e nimic de corectat" mi-am zis
am băgat telefonul în buzunar soarele nu
era puternic deși eram transpirat simțeam
că dacă nu aprind țigara voi exploda ca o broască
căreia un copil i-a suflat cu paiul în cur
soarele nu mai ardea ca altădată probabil
ar trebui să aprind țigara să trag și să trag
001509
0