259 poezii în proză

1.

nu ești altceva decât ceea ce te-ai născut îmi zice infirmiera și trântește ușa

2.

de câteva zile nu mai am starea de vinovăție pe care o aveam tot timpul sevrajul lipsei de alcool a trecut cu greu transpiram în fiecare zi mi se usca gâtul îmi tremurau mâinile îmi era greață am intrat în sevrajul lipsei de țigări mă doare capul văzând pe cineva care fumează îmi vine să plâng ca o puștoaică care trece printr-o despărțire și se uită la un film de dragoste transpir și sunt trist sunt resemnat câteodată am excese de furie îmi vine să urlu să mă cert cu toți cei cu care mă intersectez eram în bucătărie la masă și mâncam aveam telefonul la încărcat în fața mea la mai puțin de-o jumătate de metru era faianța albă cu spațiile murdare pe care le urmăream de-a lungul zidului mi-a venit în minte acum în sfârșit sunt singur și îmi place acum în sfârșit nu mai am niciun viciu nu mai beau nu mai fumez nu mai scriu poezie ce bine e când nu am ce face și totuși nu mă plictisesc acum am răbdare cu mine timpul trece lin ca o pasăre taie imaginea lunii pentru o fracțiune de secundă lumina strălucește pe o placă de faianță aproape de colțul bucătăriei îmi amintesc de piuitul din minte e plăcut să fiu singur sunt îndrăgostit de ceea ce-am devenit sunt o stâncă care nu privește niciodată în jos sunt un focar de sănătate nu mă mai simt vinovat nu mă mai simt vinovat acum totul are sens acum totul are sens

3.

la prima oră a dimineții cerul este negru iar luna subțire ca o agrafă stă să se dizolve aerul rece îmi ține picioarele amorțite pășesc ușor spre gară zgomotul primelor avioane acoperă vorbele iuliei o întreb ce a spus iar când începe să repete trece alt avion și tot așa până ajungem la gară fără să fi înțeles nimic iulia continuă să-mi vorbească dar fără niciun rezultat căci trenurile trec de o parte și de alta a gării ne urcăm în tren scoatem telefoanele tăcerea se lasă în liniștea vagonului până la destinație

4.

am plesnit o babă peste ceafă și i-a sărit o minge mov din gură apoi am plesnit-o până am umplut vagonul cu mingi

5.

în prima zi eram confuz m-au băgat într-o cameră cu un pat de fier și o chiuvetă ruginită mi-au zis spală-te pe picioare am tras patul lângă chiuvetă aveam unghiile lungi am dat drumul la apă și-am început să le rup cu mâna din carne asistentul și cei doi gardieni se uitau la mine ce face? a întrebat un gardian e foarte bine cum face a răspuns asistentul mi-au dat pijamale lumina cobora ca un înger în mijlocul camerei am făcut plapuma sul și-am pus-o pe post de pernă injecția își făcea efectul somnul nu era natural mă luptam ațipeam și mă smuceam îmi curgeau balele pe gât îmi cădea capul scot pachetul de țigări din buzunar am șase țigări tot atâtea aveam și de dimineață mirosul de țigară mă amețește ca pe un câine mirosul de cățea în călduri scot bricheta o bag la loc bag și pachetul de țigări desfac o sticlă de apă și o dau peste cap acum nu mai îmi vine să fumez

6.

doi pași la stânga doi pași înapoi doi pași la dreapta un gândac face step pe tavan sub lumina lanternei gândacul face o plecăciune aplaudăm furibund

7.

îmi plac moldovenii culți îmi plac moldovencele culte cei pe care îi cunosc mă apreciază înainte nu mă interesa probabil sunt fericit fără motiv și îmi caut motive de fericire ca atunci când eram trist din nimic și căutam motive să mă întristez și mai tare sunt sigur pe mine aș putea spune că mi s-au deschis ochii regret acele clipe de confuzie din care se nășteau poezii două persoane mi-au zis poeziile tale sunt stranii abia la a doua persoană mi-am dat seama că era un avantaj surorile care dansează în benzinărie se îndepărtează din mintea mea cu viteza acestor cuvinte pe care le scriu se vor apropia deodată cu terminarea textului le voi simți respirația ca pe un fior ce-mi va distorsiona senzorii acum totul are sens acum totul are sens

8.

ieri a fost ziua roxanei a împlinit șapte ani acum mi-o imaginez diferit probabil a crescut în mintea mea trăiește roxana nu ar avea cum să fie o amintire tot ce-mi amintesc este căldura insuportabilă din iulie cu puțin timp înainte să se nască o așteptam pe iulia lângă un dud nu o mai văzusem de mult avea un tricou larg ca să nu i se vadă burta mi-a luat mâna și m-a întrebat dacă simt era pentru prima oară când puneam mâna pe burta unei gravide apoi m-a sunat mama ei să ne întâlnim să vorbească ceva serios cu mine și nu m-am dus de acolo se trage totul de acolo se trage totul era noapte și m-am dus la spital am mituit gardianul am mituit doctorul de gardă dar nu am găsit salonul de acolo se trage totul îmi tremură mâinile scot pachetul de țigări mă ia amețeala sunt un bulgăre de dorințe nu mai am niciun viciu

9.

iulia găsește fisuri în sistem ca să se poată lua de mine iulia caută defecte în perfecțiunea pe care o ating cu ușurință cel din mine reușește să se facă auzit de pe patul de moarte

10.

eram la metrou mergeam cu privirea în telefon ușile automate m-au prins între ele mă dor coastele sunt foarte nervos îmi vine să aprind o țigară îmi vine să plâng ca un copil abandonat care a aflat unde locuiesc părinții și îi vine să se ducă să-i linșeze îmi imaginez o poieniță cu castani un râuleț mic care curge printre ei iarba e înaltă din când în când vântul trece prin ea ca mâinile iuliei prin părul meu clopotul orașului bate în stația de metrou oamenii se țin de mână împotriva indiferenței și cântă prin telepatie o ciocănitoare tace de câteva zile pe creanga unui copac se uită la mine așteaptă să-mi aprind o țigară conductorul trenului cântă la vioară are microfonul deschis călătorii plâng în hohote

11.

trecuse o zi de când mă adunaseră nu aveam voie să ies în curte decât însoțit am fumat o țigară și m-am întors în cameră să mai dorm pe mine mă cheamă nadia mi-a zis nadia și în fiecare noapte aud diavolul pe mine mă cheamă dan și nu aud nimic am răspuns

12.

peste o lună voi lua vacanță am fobie de mulțime nu cred că voi rezista la lansarea mea din toamnă îmi vine să nu mă mai duc cum am mai spus am fobie de mulțime cred că de acolo mi se trage am fobie de spații deschise azi nu știu cum se numește mă simt fericit demonii m-au lăsat nu mai am dorința de a mă elibera sunt gol ca un vultur ce așteaptă liniștit pe o stâncă îmi vine să fumez îmi vine să plâng îmi vine să las totul baltă îmi lipsește cel din mine pe care l-am abandonat sunt aici îmi zice cel din mine se pare că nu vrea nimic s-a obișnuit sau măcar încearcă

13.

pe peronul gării se rotesc femei goale în bule de gelatină mi s-a părut că una se uită la mine

14.

într-o seară am tras plapuma sub bărbie am crezut că așa se va opri tremuratul iulia adormise demult m-am uitat pe geam și m-am întors înapoi în pat nu mai pot dormi cu gândul la ce se va întâmpla gândul acesta este cel mai lipsit de imaginație gând al meu acum lasă aerul să iasă prin nări până ți se strânge pieptul ochii ți se vor umfla ca două cepe vei avea impresia că misiunea ta a luat sfârșit acum poți să uiți tot acum poți să îți odihnești mintea să nu te gândești la nimic acum mai respiră încă o dată închide cartea și citește mai târziu

15.

imaginile se derulează mintea mi le arată își notează reacția mea la fiecare imagine apoi le filtrează mi le arată până nu rămâne decât una și oriunde m-aș uita o văd este imaginea cu un copil care are o țigară aprinsă în gură și din orice unghi m-aș uita el se uită la mine

16.

distanța dintre moleculele punctului pe care-l fixez în minte de câteva minute este unicul răspuns al tuturor întrebărilor pe care mi le-am pus de-a lungul vieții distanța dintre mintea mea și acel punct nu există

17.

alexandra vorbește fără întrerupere ca un comentator de curse de cai încearcă să prindă cu mâna fumul țigării iuliei mă doare capul transpir am o idee am mai multe idei alexandra mi le întrerupe sunt nervos din cauza ei de fapt eram nervos din cauza lipsei de țigări încerc să mă controlez o idee de iubire mi se înfiripează ca un șarpe de fum mă uit la ea și o pup strângând din dinți îmi zic ești puternic aceste momente vor fi niște amintiri amuzante aceste momente sunt necesare pentru a trece la un alt nivel

18.

nimeni nu mă mai consideră nebun iar cu ocazia asta nu mai sunt iresponsabil acum sunt responsabil de o parte a lucrurilor din jurul meu apropiații au început să aibă așteptări de la mine nimeni nu știe că noaptea vorbesc cu demonii care stau la capul patului ridică-te ia cuțitul și bagă-ți-l în gât îmi zic în cor fără încetare mă apucă râsul acum sunt responsabil îmi zic și se opresc dintr-o dată apoi adorm mă urmăresc în vise sub înfățișarea apropiaților mei îmi fac rău mă trezesc transpirat câteva ore nu vorbesc cu nimeni

19.

eram pe bulevardul saint-michel cu un grup de polonezi atât de beat încât vorbeam în limba română cu ei eram sigur că mă înțelegeau i-am văzut sânii unei fete care a dormit cu mine în pat la ei acasă când și-a schimbat tricoul camera se învârtea cu mine am avut noroc că nu am vomitat pe ea a doua zi mi-a fost rău a treia zi mi-a fost rău a patra zi am băut singur și-am ascultat radio latina avea antena ruptă am ieșit din casă fără cheie ușa s-a încuiat automat dacă mă săruți voi pluti până la geam și voi intra în casă să-ți deschid mi-a zis vecina mi-era scârbă de ea era o babă alcoolică care zâmbea tot timpul am plătit ultimii bani ca să mi se spargă ușa eram singur dar totuși prins în mai multe chestii după ce mă îmbătam nu mă simțeam vinovat

20.

mintea mea e un cerc prin care treceau niște linii până n-au mai avut loc și-au început să cadă

21.

mă dor ochii de la faianța la care mă uit de două ore am pachetul de țigări pe masă văd un chiștoc în scrumieră miroase a tutun nu mai sunt nervos nu-mi amintesc să fi fumat câteodată cad pe gânduri și mă afund în ele trebuie să mă opresc din scris să verific dacă nu cumva am făcut greșeli de ortografie

22.

nu îmi amintesc ce am visat dar m-am trezit trist pluteam aproape de tavan când sunt foarte trist plutesc ai putea spune că știu să levitez însă la mine e ceva necontrolat pur și simplu plutesc de tristețe sentimentele mele sunt confuze mi-e dor de ceea ce nu știu încă mi-e dor de ceva necunoscut mi-e dor de acel ceva din mine care aproape a dispărut îmi fac o cafea și cobor spre masă lent ca o frunză uscată dintr-un pom

23.

sunt foarte nervos vorbesc cu iulia la telefon nu înțeleg nimic lucas plânge în camera cealaltă nu vrea să adoarmă alexandra repetă fără oprire să umflu balonul roșu cu inimioare albe iulia mi-a închis telefonul că nu eram atent am luat balonul și l-am umflat cu putere până s-a spart alexandra a început să plângă pachetul de țigări se uită de pe masă la mine mirosul subtil al țigărilor mă ridică de la pământ și mă trage de nări spre masă bag pachetul în sertar să nu mai văd nimic mă apuc să scriu să nu mai aud nimic sunt într-un coșmar care îmi plăcea altădată

24.

mă numesc nadia și aud diavolul tu cum te numești? eu mă numesc omar iar diavolul ocolește strada pe care trec

25.

deschid ochii și-i închid la loc îi țin întredeschiși pipăi capul patului după telefon mă caut în buzunare am gura uscată deschid ochii puțin câte puțin unde sunt aici? disting forme un zid mare de geam se înalță în fața mea lângă pat e un veceu turcesc și un robinet mă ridic beau apă mă întorc pe patul din piatră cu o saltea subțire albastră mă apropii de geam și încep să bat după câteva minute apare o polițistă îmi zice că sunt în arest mă întorc în pat încerc să mai dorm dintr-o dată îmi vine în minte ce caut aici? cum am ajuns? ce am făcut? disperarea și sentimentul de vinovăție mă ridică și iar bat în geam dar nu vine nimeni mă așez pe pat și încerc să-mi amintesc dar nu îmi vine nimic în minte ultima oară eram la serviciu și mă pregăteam să plec acasă iar colegul meu cumpărase o sticlă de whisky și îmi pusesem un pahar mă ridic și iar bat în geam observ că sunt desculț polițista vine și mă întreabă ce vreau o întreb ce caut acolo îmi spune că m-am îmbătat mă mai ține puțin și îmi dă drumul cât e ceasul? îmi răspunde că e trei dimineața mă întind în pat și încerc să mai adorm dar nu reușesc mi se face frică mă cuprinde disperarea mă ridic și încep să dau ture prin celulă mă așez analizez peretele centimetru cu centimetru nu este scris nimic polițista vine și îmi deschide o urmez pe lângă celelalte celule în care sunt mai multe persoane unii dorm și pe jos ajungem în secție la recepție îmi dau telefonul și portofelul întreb ce secție este acolo îmi răspunde că suntem la opera era patru dimineața și nu era niciun mijloc de transport era la o oră de mers până în centru la hotelul unde lucram o sun pe iulia îmi zice că a trecut să mă ia acasă dar nu s-a înțeles cu mine și că nu mai am ce discuta cu ea sun la hotel colegul meu pierre îmi zice că am spart geamul ușii de la intrare cu capul și a fost nevoit să cheme poliția întreb câțiva trecători în ce direcție este centrul parisului și le cer o țigară într-o oră și ceva de mers am ajuns la hotel am văzut geamul făcut praf m-am uitat în oglindă aveam tăieturi pe față am fumat o țigară de la colegul meu mi-am întins un sac cu cearșafuri murdare să dorm pe el în încăperea cu lenjeria până la prima oră când aveam tren am coborât din tren încă era întuneric luna se evapora puțin câte puțin în favoarea construirii unui nou soare iulia a trecut pe lângă mine spre gară fără să mă bage în seamă m-am oprit m-am uitat lung după ea

26.

locuiam în nord am coborât cu iulia din tren un om beat mi-a cerut o țigară i-am zis că n-am în timp ce mă înjura i-a căzut sticla cu alcool din mână și s-a spart a ridicat fundul sticlei și l-a aruncat spre iulia am văzut negru în fața ochilor vena de pe frunte mi se umflase ca un furtun îmi tremurau picioarele ține-mi geaca i-am zis iuliei și i-am băgat un pumn în nas a căzut a încercat să se ridice și i-am băgat un genunchi în gură apoi l-am luat de păr l-am ridicat și l-am dat cu capul de o mașină până tabla s-a îndoit am simțit că mă ridic de la pământ i-am dat drumul la păr pluteam în josul străzii pe deasupra mașinilor iulia alerga și striga l-ai omorât nenorocitule

27.

deschid sertarul rămân blocat și mă uit la pachetul de țigări scot o țigară o trec pe la nas am erecție îmi curg balele pun țigara după ureche mă duc în baie și încep să mă masturbez aprind țigara cu o mână mi-o frec iar cu cealaltă fumez dacă aș avea și-o bere ar fi dumnezeiesc îmi zic mă termin în același timp cu țigara arunc chiștocul în veceu trag apa mă întind pe pat închid ochii și nu-mi explic de ce eram nervos înainte

28.

azi nu mă mai feresc de nimeni recunosc că sunt fericit planetele s-au aliniat la fereastră și-mi luminează somnul colegii m-au felicitat la serviciu părinții m-au sunat pe telefonul mobil deși costă mult frații m-au sunat și ei soacră-mea m-a întrebat ce vreau să mănânc și s-a conformat nevastă-mea mi-a aranjat un colț numai al meu cu bere și țigări azi am reușit să-i fac pe toți mândri de mine

29.

când eram mic am avut o perioadă în care am abuzat de puterile mele supranaturale și m-au dus la psihiatrul pentru copii diavolul mi-a dictat ce să răspund și-am scăpat de atunci n-am mai făcut mașinile vecinilor să dispară și n-am mai hipnotizat fetițe

30.

tati ai grijă mi-a zis alexandra de pe scăunelul bicicletei am pedalat mai încet din când în când întorceam capul să mă asigur că e la locul ei de ce nu au cap ceilalți bicicliști? i-am răspuns că așa s-au născut nu am vrut să-i spun că-și sparg capul de mici prin cofee-shopurile amsterdamului am ajuns la debarcader am luat barca și ne-am îmbătat fratele meu își uitase bicicleta acasă a sărit în apă a înotat de-a lungul canalului spre casă apoi ne-am îndepărtat eram atât de beat încât nu mai reușeam să țin cârma alexandra preluase conducerea bărcii când se făcea că intră în alte bărci mi se făcea rău și vomitam peste bord spre seară a apărut fratele meu înotând cu bicicleta în spate iulia adormise pe margine îi atârna un picior în apă

31.

drumul spre gară e din ce în ce mai zgomotos avioanele trec unul după altul frigul îmi strânge ca un clește durerea dintre omoplați în gară oamenii și-au băgat capetele în plase pentru a le proteja de curentul rămas în urma trenurilor care trec fără să oprească sunt în vagon durerea dintre omoplați începe să ardă citesc la fiecare copil violat îmi trece un fior pe șira spinării casele și pomii pot fi distinse după luminile care aleargă în urma trenului în dimineața asta sunt altcineva îmi zic cei cincizeci de chinezi scot capetele de sub banchete și răspund în cor ești o închipuire a romanului pe care-l citești se fac apoi nevăzuți

32.

înainte să o las în centrul de plasament i-am aruncat o privire scurtă m-am întors brusc și am plecat ca din pușcă urletele ei se auzeau din ce în ce mai îndepărtat pașii mi se auzeau din ce în ce mai tare inima îmi bătea în tâmple îmi simțeam urechile fierbinți

33.

faianța albă se apropie și se îndepărtează pupilele se măresc și se micșorează îmi simt gâtul strangulat de o sfoară invizibilă mâna scoate o țigară o opresc cu cealaltă mână la jumătatea drumului

34.

așteptam ca trenul să-și schimbe culoarea implicit destinația trebuia să treacă pe lângă casă aveam de gând să trag alarma și să sar dacă ați mâncat mai mult de patru cornulețe accesul în trenuri este interzis au anunțat în gară am găsit o ață cu mai multe cârlige înșirate pe ea și am sunat o poetesă să-mi bage ața pe gât prin telefon să-mi scoată cornulețele pe care le mâncasem în plus a ieșit din telefon o mânuță cu unghiile făcute cu ojă neagră mi-a zis deschide gura și lasă-ți capul pe spate a început să tragă cornulețele cu limba prin receptorul telefonului și să le mănânce oricum nu plec niciunde cu trenul mi-ar fi greu să-mi scot rădăcinile din locul ăsta unde m-am mutat am închis telefonul trenul s-a înroșit am zis oamenii se atașează repede de anumite locuri

35.

lasă-ți părul moale apoi am ridicat-o pe zid mi-a dat un pumn în cap un ochi mi s-a rotit a zâmbit ne-am pus în genunchi și am ieșit din baie cu limbile scoase eu dădeam din fund ca un câine din coadă ea sărea ca un iepure ne-am urcat în pat îi masam urechile îmi dicta o poezie prin telepatie deschide geamul ia-mă de mână și hai să plutim spre poienița unde vântul culcă iarba așa cum îți trec mâna prin păr mi-a zis iulia mi-era frică pe deasupra pomilor m-am uitat la ea acum era o fetiță cu părul foarte lung sugea nervoasă o suzetă dacă reziști în visul meu până la capăt te voi chema mi-a zis am coborât pe părul ei și am băut o gură de apă din poieniță

36.

am aprins o țigară ceața care s-a așezat pe creier începe să se evaporeze urechile mi se desfundă presiunea dispare acum văd clar culorile sunt mai aprinse zâmbesc fără motiv îmi vine să țopăi ca un cangur la voia întâmplării demonii aplaudă frenetic

37.

în a treia zi la spital l-am cunoscut pe david mi-a zis că l-au adus acolo printr-o conspirație că guvernul îl urmărește și-au anticipat vizita la unchiul său cu scopul de a-i cere carabina pentru a deturna sistemul dacă nu crezi vei auzi de îndată mi-a zis și a dat drumul la radioul cu baterii înțelegi? m-a întrebat am răspuns da deși era o melodie oarecare care nu-mi spunea nimic asistentele m-au anunțat că am voie în curte neînsoțit era frumos afară pacienții plantaseră mentă asistentele o foloseau la ceai lângă un tufiș de trandafiri înfloriți trecea o apă în care erau doi pești unul galben celălalt roșu mai târziu mi s-a spus că erau un cuplu ciudat i-am numit mickey și mini aveau să fie recunoscuți de tot spitalul la masa de după amiază am văzut o fată care mânca singură într-un colț am invitat-o la masa noastră noii mei prieteni au fost de acord se numea yasminne și era musulmană într-o zi a cules mentă și am preparat-o la mine în camera mea se perindau aproape toți pacienții tineri pentru că era curat aveam de toate și îi serveam pe toți omar diavolul nu mă lasă să dorm mi-a zis nadia de la capul patului într-o noapte m-am dus la ea în cameră i-am zis diavolului să plece nu a mai auzit nimic până dimineață

38.

mi se zice nesimțitule mincinosule nebunule iar eu mă bucur că sunt băgat în seamă nu simt nevoia de a-mi povesti viața femeii care vinde pâine așa cum o fac cei din fața mea de la coadă nu i-am înțeles niciodată pe oamenii ăia deși cu siguranță există o explicație pentru asta când mi se aduc jigniri din partea unei femei sunt sigur că mă iubește odată o tipă m-a făcut prost în autobuz și n-am mai stat pe gânduri am sărutat-o apoi mi-a dat cu geanta-n cap am fost foarte bucuros în acea zi câteodată soacră-mea mă face prefăcut și ignorant dar din respect pentru iulia am decis să nu profit de ea

39.

la televizor au zis că doar una dintre surorile care dansau în benzinărie era beată cealaltă era nebună așa m-a făcut să-mi crească interesul pentru ea

40.

îmi vine să vomit stau întins și tremur sunt transpirat demonii au înfipt tuburi prin care suflă otravă insuficient de puternică ca să mă omoare suficient ca să mă facă să vreau să mor mă deranjează lumina mă deranjează zgomotele aș sta într-un sicriu îngropat în pământ să nu aud nimic să mă gândesc la multe lucruri până îmi trece sevrajul scaunele levitează în jurul lustrei frigiderul a înghețat parchetul din bec picură apă murdară ușa scârțâie voma întinsă pe pernă miroase a moarte nu pot să țin ochii închiși nu pot să-i țin deschiși

41.

orice obiect din casă va exploda declanșat de privirea mea mi-e frică să țin ochii deschiși urmăresc fitilul aprins prin întuneric până focul ajunge la un cub transparent care se dezintegrează deschid ochii obiectele din raza vizuală încep să tremure îi închid repede la loc același fitil arde nu-l mai urmăresc simt o implozie în tâmpla dreaptă

42.

eram mort respiram un fel de spațiu mă ridicam și ridicam o mână pentru controlorii de autobuze eram mort și respiram spații

43.

o infinitate de uși care se deschideau mi-a apărut în față la dreapta era o fereastră la stânga o altă fereastră în spate nu era nimic am deschis fereastra din dreapta și am dat peste altă fereastră până am renunțat fiind sigur că la fereastra din stânga e la fel m-am întors mult timp după m-am întrebat de ce nu am încercat fereastra din stânga

44.

mi s-a zis să scriu un roman despre cum am plecat din românia la muncă în spania și apoi în franța nu e o idee rea mi-am zis numai că nu îmi amintesc mare scofală

45.

putoare nenorocită trebuia să pleci de atunci pentru mine nu înseamnă nimic că te-ai lăsat de băut și de fumat noi nu avem cum să ne înțelegem mi-a zis m-am dus mi-am cumpărat cinci cutii mari de bere două pachete de țigări m-am așezat pe iarbă în poienița de lângă casă m-am îmbătat de la prima cutie am fumat țigară după țigară tușeam măgărește am desfăcut a doua cutie și nu mai țin minte nimic m-am trezit în vomă mă durea capul aveam zeci de apeluri pierdute nu mă dusesem la serviciu am intrat în casă murdar am sunat-o nu mi-a răspuns m-am pus în pat capul și stomacul erau două bombe care explodau la fiecare trei secunde te rog plecă de aici îmi faci probleme mi-a zis când am căutat-o la serviciu pentru că nu-mi răspundea la telefon la noapte să dormi unde ai dormit și azi-noapte mi-a zis m-am săturat de aceeași poveste a mai adăugat colegii ei se uitau ciudat la mine am plecat fără să îi salut

46.

am realizat târziu că sunt singur așa cum un personaj din desene animate e în aer și cade abia când își dă seama

47.

același coșmar mă bântuie și când nu dorm frica de a mă afla la lansarea mea dând autografe persoanelor cu care interacționez pe facebook demult rușinea de-a le uita numele și întrebarea penibilă cum ziceai că te numești?

48.

sunt în tren călătorii își aranjează tuburile la tâmple eu nu pot pentru că nu am bilet stau cuminte pe locul meu și ascult gemetele celor care și-au pus amintiri porno

49.

scot biletul cu mult timp înainte să-l compostez merg cu el la vedere mă identific cu călătorul care are bilet

50.

în oraș e concert oamenii s-au adunat de dimineață să prindă loc în picioare am împrăștiat gânduri negative prin metrou călătorii s-au arătat interesați

51.

e întuneric încerc să disting forme pe tavan lumina unei mașini îmi arată câteva pete le memorez se mișcă pe tavan le pierd urma aștept următoarea mașină

52.

într-o zi o să intru în moarte clinică să mă înalț deasupra tejghelelor cu suveniruri voi curvele din est mergând de braț cu bărbații lor bogați voi face zoom sub fustele lor ca să apar în pozele lor de prost gust ca maimuța cu care ne fotografiam la mare vafele erau la modă da în moarte clinică ascult bârfele apropiaților mei despre mine să înviu și să-i bag pe toți în pizdele mamelor lor

53.

întinde-te și lasă ziua să se deruleze înapoi până la noapte

54.

lumina telefonului se reflectă în geam îl deranjează cât să nu-și dea seama pe pasagerul din fața mea este o dimineață friguroasă ca toate diminețile de când scriu acest text la ora asta soarele visează intens și-i tremură piciorul iar noi îi veghem somnul suntem în tren pentru a aduce ziua în marele oraș terasele își scot scaunele înaintea noastră ca și cum cineva și-ar desface pumnul deși nu scoatem niciun cuvânt ne uităm unul la altul

55.

curvele sunt rugate să coboare aici pentru a fi preluate de asociația amicii s-a auzit în difuzoare apoi toate și-au întors pălăriile invers și-au mers mai departe

56.

visez la o casă cu curte și cu pietre de munte o apă să treacă pe acolo să am animale să mă trezesc devreme să ar pământul să construiesc câte ceva să obosesc și să scriu

57.

de la vecini se aude un cântec de pian acompaniat de orbul care cântă afară la vioară vântul îmi trece prin păr și-mi dă fiori mă întind ca o pisică respir din plăcere îmi vine să zâmbesc dar mi-e frică să nu sperii păsările care cântă în poienița din deal vaporii cafelei mă cheamă la masă nu este niciun nor pe cer de la o vreme nu mai trece nicio mașină corpul îmi vibrează de îndestulare și pace sufletească e momentul ideal să mă masturbez

58.

faianța albă la care mă uit de câteva ore și mă gândesc s-a întunecat deodată în mintea mea care nu mai tolerează niciun răgaz trebuie să-mi aprind o țigară dacă nu înnebunesc de câteva ore delirez îmi tremură mâinile simt că mă înec cu saliva ce-mi curge abundent printre dinți trag un fum respir pe jumătate mai trag un fum apoi mai trag un fum un fior îmi urcă printre coaste până pe ceafă tușesc faianța este din nou albă strălucește mucul țigării e ca o navă spațială care mă duce în galaxia plăcerii și calmului

59.

îmi plac oamenii inteligenți care nu se dau mari pe facebook ei sunt acolo nu dau like la nimic și nu postează nimic însă dacă stai cu ei la o bere rămâi fascinate

60.

stau de o săptămână aici mi-au propus să-mi facă o injecție am refuzat știam de la colegi că cei care își fac injecția sunt terminați pe viață ajung niște legume și nu mai ies din spital la radio cânta carlos santana am aranjat tricoul iuliei pe pernă l-am luat în brațe adulmecam mirosul ei cât m-or mai ține aici? m-am întrebat și-am început să plâng până am adormit cu muzica deschisă când m-am trezit radioul era oprit yassmine completa un rebus la biroul de la geam

61.

muncesc de azi-dimineață timpul trece repede iulia m-a sunat și mi-a zis că trebuie să-i facem o asigurare școlară alexandrei am apăsat pe pauză timpul s-a oprit la serviciu am traversat strada și am făcut programare la bancă când m-am întors spălam geamurile ai uitat să-i zici că ți-ai amintit de mirosul ei mi-am zis însă cel care spăla geamurile nu m-a băgat în seamă lucra fără oprire să treacă timpul mai repede

62.

azi am schimbat ordinea lucrurilor pe care le țin în buzunare ca să nu mai ating pachetul de țigări când bag mâna dreaptă în buzunar însă l-am atins când căutam portofelul papilele gustative au făcut inundație unii ar zice că e mai bine să nu iau deloc țigări la mine dacă nu am îmi vine mai rău să fumez

63.

nu-mi pune prostule în pahar că oricum nu beau îi zice alexandra barmanului de la terasă un porumbel așteaptă pe spătar să fure pâine tati mi-e frică dacă îl bați îți dau un pupic am scos bricheta din buzunar și dintr-o lovitură l-am băgat sub masă alexandra fărâmițează pâine și aruncă peste el

64.

suntem într-un film de tarkovski lumina maronie ne acoperă fețele mergem printr-un culoar de pomi cerul se vede printre frunzele strălucitoare ca și cum am fi sub apă alexandra aleargă cu picioarele îngropate în frunzele uscate eu și iulia ne privim de parcă am fi în visul unuia dintre noi cred că suntem în visul alexandrei zice iulia apoi plutim printre pomii înalți alexandra alergă sub noi sare și încercă să ne prindă de picioare

65.

deschid ochii sunt în pat mă văd la masă bând cafea cu iulia trag dintr-o țigară cu poftă iulia vorbește cu mine și zâmbește mă ridic din pat mă spăl pe față și mă întorc în cameră eu nu mai sunt la masă țigara e fumată pe jumătate mă așez pe locul unde eram iulia continuă discuția pe care nu o auzisem sting țigara pe limbă beau o gură de cafea și mă pun în pat mă văd intrând în cameră mă așez pe scaun mă uit mirat la țigară apoi la iulia

66.

cei de la centrul de plasament au zis că o familie înstărită al cărei nume nu au voie să ni-l dea a înfiat-o pe roxana pe 6 august a împlinit 7 ani am sărbătorit în compania diavolului prin abstinență

67.

stau pe bancă în stație printre gunoaiele aruncate de cei care fac curățenie în semn de protest ziare rupte în bucăți mici cafea și suc pahare de plastic sticle goale azi mă simt confortabil de mic mi-a plăcut dezordinea un tren intră în stație nu e trenul pe care-l aștept ușile se deschid oamenii coboară alții urcă ușile se închid trenul pleacă încet o fată care stă la geam se uită la mine insistent mă fac că nu o văd până se închid ușile de parcă dacă m-aș fi uitat la ea înainte ar fi putut să coboare la mine își schimbă privirea rușinată mă uit insistent la ea până când trenul iese din gară

68.

când eram foarte mic am fost cu tata la poiana brașov era soare stăteam întinși pe iarbă la poalele muntelui dintr-o dată a început să se zvârcolească și să facă spume la gură mai bine de un minut apoi a rămas întins horcăia printre mucii și spumele de la gură s-a ridicat și m-a întrebat tu cine ești? apoi m-a recunoscut însă nu auzise niciodată de poiana brașov

69.

muncesc până la epuizare îmi tremură picioarele de la efort îmi simt mâinile neputincioase cel puțin nu-mi vine să fumez

70.

am vorbit cu mama și i-am povestit despre tine a zis că tu ești omul cu care ar trebui să mă mărit mi-a zis în timp ce rulam un joint

71.

urletele ei se îndepărtau deodată cu sunetul făcut de bătăile inimii tot mai puternic bănuiam că era la geam și mă vede cum mă îndepărtez nu am avut curajul să mă întorc știam că inima mi s-ar opri iar scena s-ar transforma într-un desen alb-negru

72.

mă întărât împotriva țigărilor îmi zic tot felul de chestii urâte despre ele ca să mă fac să le urăsc alerg în fiecare zi și mă mint că acum sunt mai în formă ca altădată mai calm mai calculate

73.

eram în spania priveam el cielo și plantațiile de struguri din autobuz ce ne-am spart azi-noapte tu stăteai într-un colț și plângeai mi-a zis bogdan mă durea capul aveam gura uscată am ajuns la barul din campo real patronul mă aștepta îmbrăcat în alb salut dan uite în ce hal ești a zis mi-a luat o cafea și a adăugat ești tânăr ay que disfrutar la vida

74.

spațiul dintre normalitate și nebunie se subțiază puțin câte puțin e ca o pojghiță de gheață formată pe un lac ce se crapă sub picioare dar nu se sparge decât dacă mai treci o dată spațiul dintre normalitate și nebunie e un fitil care arde încet

75.

de fiecare dată când îți pun mâna pe ceafă îmi vine să te strâng și să-ți aplec capul spre șlițul pantalonilor ce scrii acolo? o ai sculată nenorocitule mi-a zis am șters repede și am ținut minte ca să rescriu acum

76.

sunt la serviciu de ieri nu mai îmi vine să fumez decât dimineața nu mai mă doare capul nu mai sunt nervos nu îmi vine decât să ies în fața hotelului câte cinci minute să mă uit la fetele care sunt la liceul de alături așa cum o făceam când ieșeam să fumez

77.

furnicilor pe care le sperii în fiecare zi le este greu să se decidă în ce parte să fugă de fiecare dată aleargă în cerc înainte să-și ia tălpășița din cauza asta pe unele le strivesc cu degetul

78.

cea mai mare pierdere din viața mea a fost când mi-a murit motanul care avea 18 ani și aproape în fiecare noapte dormea pe mâna mea de atunci n-am mai iubit pe nimeni

79.

nu este adevărat că nu iubesc pe nimeni pe alexandra și pe lucas îi iubesc la fel de mult ca pe dephiss sunt la serviciu și le arăt fotografii cu ei colegilor sun acasă nu răspunde nimeni mă îngrijorez și-mi imaginez o organizație secretă care consideră poezia mea o amenințare cum intră în casă fără să spargă ușa și o omoară pe soacră-mea și pleacă iar copiii sunt murdari de la balta de sânge și plâng iar când aud telefonul sunând plâng și mai tare apoi sun din nou acum sună ocupat mă liniștesc

80.

parisul e pustiu ca un sanatoriu în care pacienții sunt plecați la masa

81.

azi în metrou am văzut mâna care m-a tras în întuneric pe rivoli și mi-a supt-o inima a început să-mi bată ca soacră-mea la ușă când nu vrem să-i deschidem și știe că suntem în casă apoi am coborât cu câteva stații mai devreme și-am plans

82.

când soarele apune corpul meu se îngreunează cu calmul acumulat în filtrele care merg la turație maximă niște nave spațiale absorb spațiile dintre infinituri știu tot fără să mă gândesc la nimic sunt o supernovă cu palmele lipite deasupra capului sunt o undă care pulverizează orice discomfort

83.

azi am încercat să ignor spațiul murdar dinte bucățile de faianță albă și m-am trezit în poienița de pe dealul de lângă casă un cuc stătea pe o creangă și mă privea în timp ce fuma o țigară apoi au venit spațiile murdare în raza mea vizuală ca imaginea unei camere de luat vederi care schimbă cadrul din plan apropiat în plan îndepărtat am văzut o țigară pe masă m-am ridicat de la pământ prin gemulețul din tavan și am plutit peste hotel înspre apusul portocaliu cu cât mă apropiam mai mult simțeam pielea de pe față cum mi se topește ca o bucată de celofan care arde

84.

mă sperie femeile care nu sunt triste

85.

când s-a trezit alexandra a întrebat unde e cioara care i-a adus să mănânce și mi-a arătat fotografia cu lebăda care se pune pe piciorul ei în vis tati deschide geamul să vedem veverița mi-a zis și a adormit la loc

86.

diavolul mi-a vorbit toată noaptea în somn suflul cuvintelor care-i ieșeau pe gură intra în mine ca hepatita în copiii care nu se spală pe mâini când m-am trezit aveam o aură din litere chinezești

87.

eram la barul de pe malul senei am băut două beri și m-am îmbătat mă uitam la fetele care treceau pe trotuar și le zâmbeam ca un tractorist știrb rezemat pe coada unei lopeți bernard m-a întrebat dacă mai vreau o bere

88.

drumul spre întoarcerea acasă nu mi-a mai fost familiar eu sunt cel care trece în fiecare zi pe-aici? m-am întrebat apoi m-am privit în geamul metroului eram tot eu dacă nu mai mă recunoaște nimeni? dacă viața mea a început alt ciclu și trebuie să fac iar cunoștință cu toată lumea? avantajul meu era că îi cunoșteam chiar dacă ei mă uitaseră încercam să fac un profil al meu asemănător cu percepția celorlalți despre mine mi-e imposibil mi-am zis ar trebui să cobor percepția mea despre mine cu câteva trepte ca să fiu fidel percepției lor ce încurcătură mi-am zis și m-am uitat din nou în geamul metroului nu mai eram eu de parcă cineva străin se uita de afară la mine

89.

am un atac de panică oamenii în metrou vorbesc cu trimitere la mine nu reușesc să aud ce zic în celălalt capăt al metroului cineva și-a pus mâna la nas se pare că sunt transpirat se aude o bubuitură cineva a închis geamul e un complot vor să mă asfixiez cu propria-mi transpirație iulia m-a întrebat ce am vrut să zic în ultimul text mi s-a făcut frică țin ochii închiși să nu văd când vor veni să mă ia

90.

trei agenți sub acoperire care stăteau pe bancheta din fața mea în tren mi-au spus că celui care și-a pus mâna la nas în metrou îi venea să strănute iar bătrânii care au închis geamul erau sensibili la curent iulia a glumit cu mine și să mă relaxez pentru că totul e sub control

91.

tot ce am scris până acum nu are nicio legătură cu ce am vrut să spun

92.

stau în pat pe burtă să ațipesc frânturi de gânduri necontrolate vor să formeze începutul unui vis apoi sentimentul că cineva ar putea să asculte la ușă cum încerc să adorm îmi face frică mă ridic deschid ușa de la intrare dar nu e nimeni cobor scările până la parter ies din bloc desculț și mă chinui să intuiesc care din cei care trec pe trotuar face pe trecătorul și a ascultat la ușa mea văd o femeie în vârstă se preface că are plasele grele lasă că te știu eu tușesc cu subînțeles nimeni nu se întoarce intru în scara blocului urc scările iar când vreau să ajung în casă observ că ușa este încuiată pun urechea aud pe cineva cum încearcă să adoarmă ciudat îmi zic nu mai eram cu nimeni în casă aud pași venind spre ușă și mă sperii cobor scările aștept la parter se aud pași pe scări ies din bloc și găsesc două plase lângă trotuar le iau mă fac că sunt grele și că merg spre gară cineva tușește insinuant de la intrarea blocului nu întorc capul mă prefac că mă chinui cu plasele

93.

într-o zi cei de la orfelinat ne-au sunat pe telefonul fix dar nu eram acasă după un timp am sunat înapoi n-a răspuns nimeni

94.

în orașul în care locuiesc nu există nicio sursă de inspirație când stau în pat și scriu sunt în altă parte

95.

demonii nu mai mă bântuie nu mai sunt trist nu mai am idei ciudate nimeni nu mă urmărește nu vreau nimic nu mă mai grăbesc nu mi-e dor de nimeni nu mi-e foame nu mi-e sete stau în pat și nu văd nimic mai mult de o fereastră și un copac ale cărui frunze se mișcă ca niște frunze

96.

poezia lui khasis mă face să îmi dau seama că ce scriu nu e mare scofală aș vrea să-l cunosc și chiar dacă nu mai beau să bem o bere

97.

când eram mai mic de câte ori o vedeam pe iulia șutam mingea și o loveam în cap într-o zi trecea pe sub balconul meu și-am aruncat un picior de scaun spre ea dar n-am nimerit-o

98.

m-am gândit și am ajuns la concluzia că scrisul nu mă ajută la nimic

99.

bătrânul care are un șobolan pe umăr este rugat să-și dea jos șapca s-a auzit în difuzoare lumea a început să se uite în toate părțile speriată nu a fost decât o glumă ca să vă treziți din amorțeală s-a auzit în difuzoare sunteți rugați să vă țineți de bare un grup de 94 de chinezi tocmai a urcat în metrou

100.

bârfele vin de la televizor

101.

îmi lipesc nările cu două degete și suflu puternic presiunea-mi iese prin urechi mă simt de actualitate

102.

am citit o poezie în care poetului îi era dor de copil și de fosta nevastă am luat o gură de cafea și mi-am zis ce teribil ce teribil

103.

am dus lângă pătuț și-am privit-o apoi m-am întors în cameră am schimbat ordinea lucrurilor mi-am luat pastilele și-am adormit violent ca și cum cineva încerca să mi-o bage

104.

în fața spitalului de boli mintale cu siguranță era sâmbătă o confirmaseră mai mulți trecători prin gesturi scurte ale mâinilor și ale ochilor colegii mei jucau table pe țigări cu asistenții în curte amenajaseră niște scaune și mese de plastic la umbră voiam să văd cu cât crește valoarea vieții mergând desculț prin iarba umedă yasminne o măsura cu un băț de pe margine și râdea un coleg mă amenințase că le zice asistentelor despre pomul cu frunze roșii la care mă uitam pe geam și-mi vor schimba camera cu siguranță era sâmbătă în fața spitalului de boli mintale vizitatorii aduceau țigări suc și banana

105.

auzisem la masă că din camera nadiei se vede apusul în dreapta în timp ce în stânga luna m-am furișat pe scări înaintea tuturor am intrat în camera nadiei și-am blocat ușa cu scaunul pe culoar era hărmălaie asistentele băteau în ușă și împingeau se auzeau țipete mă masturbam în fața geamului cu apusul la dreapta mea iar luna fină ca o gheară se înălța în stânga

106.

visasem urât și m-am trezit speriat în dormitorul copiilor nu era nimeni camera nu mai era amenajată pentru copii în locul picturilor cu fluturi și flori erau niște postere pentru adolescenți un aparat de forță un sistem audio și un pat mare am sunat-o pe iulia numărul nu era alocat în frigider nu mai era mâncarea gătită de aseară mi-am făcut o cafea și mi-am aprins o țigară pe care nu am putut s-o fumez din cauza tusei am primit un mesaj ciudat de la un fost coleg că nici azi nu am venit la școală m-am uitat în oglindă era un adolescent cu părul lung

107.

cel mai rău și cel mai rău este în perioada dinaintea dezastrului când ești sigur că se va întâmpla ca și cum ai fi în arest înainte de a intra la pușcărie

108.

iulia doarme și habar nu are ce scriu acum aș putea scrie orice și aș șterge înainte să se trezească aș putea scrie ceva urât despre ea aș putea scrie porcos

109.

într-o zi m-am trezit foarte devreme dar nu mai era nimic de făcut așa că m-am culcat la loc

110.

după câteva zile fără țigări azi mi-a venit să fumez am deschis sertarul cu cartușe de țigări le-am mângâiat în timp ce plângeam am desfăcut unul și-am luat un pachet de țigări când am vrut să-l desfac s-a luat gravitația în cartier și m-am trezit lipit de tavan pachetul era și el lipit de tavan dar în cealaltă parte a camerei am reușit să mă întorc pe burtă și m-am târât ca o șopârlă înspre pachet l-am luat și iar m-am întors cu spatele pe tavan l-am desfăcut și când să bag țigara în gură mi-am dat seama că nu am nicio brichetă în casă de când m-am lăsat de fumat am început să escaladez zidul în jos ținându-mă de hota aragazului și am ajuns la aragaz am reușit să-l aprind iar când am îndreptat țigara spre flacără a revenit gravitația în cartier

111.

azi am scris o poezie despre iubire cred că mi se trage de la abstinență a scrie despre iubire este al dracului de siropos chiar și când scrii despre scrisul despre iubire

112.

nu este adevărat că futeam o chinezoaică într-o scară de bloc în primul rând era coreeancă iar scara de bloc era un dispensar părăsit

113.

de câțiva ani mă gândesc foarte serios să mă las de scris

114.

eram cu iulia și cu fratele meu mai mare care venise pe la noi din olanda am ieșit prin oraș și ne-am gândit să vedem un film chinezesc era vorba de un psihopat care viola femei și le omora mi s-a părut foarte amuzantă idea

115.

o minge se învârte în aer dacă clipesc la geam va cădea pe bicicleta alexandrei din curte și va face gălăgie îmi lăcrimează ochii trag cadrul într-o parte și duc mingea în afara curții închid ochii

116.

când am plecat în spania aveam 15 euro i-am spart în aeroport am ajuns și le-am cerut o țigară în primele două zile mi-au dat m-am învățat pe resturi de marijuana căutând chiștoace de băut făceam rost de la românii care se plictiseau mi-am cumpărat primul pachet de țigări îl țineam ascuns sub salteaua fotoliului am luat o sticlă de vin pe care am împărțit-o la toți am plătit 400 de euro ouăle și cartofii pe care-i mâncasem în trei săptămâni la vida locca am strigat beat în mijlocul mulțimii care dansa la fiesta la tauri nu puteam să mă uit eram prea sensibil

117.

faianța albă la care mă uit de o oră se topește și curge pe zid ca o găleată de smoală aruncată pe pereții sufrageriei când ceilalți sunt atenți la știri deschid pubela o bucată din capacul încins mi se lipește pe mână strâng din dinți și scormonesc printre cioburile de sticlă după ultima țigară pe care o aruncasem o scot o pun în gură scot bricheta țigara nu se aprinde e udă de sânge

118.

am numărat o pungă de un cent și doi cenți avem 22 de euro două pachete de țigări și două pâini avem abonamente

119.

am urcat un scaun peste alt scaun apoi am întors masa și-am pus-o peste ele m-am dat trei pași în spate mi-am pus mâna la bărbie și le-am admirat apoi le-am aranjat ca înainte asta înseamnă viață de artist mi-am zis și-am dat peste cap ceașca cu cafea

120.

aceste texte le-am scris desculț pe o balustradă la înălțime dacă mă opream din scris cădeam de frică mi-au venit multe idei acum sunt în cădere liberă când voi termina textul înseamnă că am ajuns jos

121.

vedeți cum cerneala penetrează această cretă?

122.

ziua n de când m-am lăsat de fumat sunt convins că mi-e rău din cauză că nu fumez citesc khasis pe telefon și copiez poezii care-mi plac le pun pe internet facebook-ul e o dependență de câteva zile renunțasem să mai postez în schimb am postat de 7-8 pe zi încerc azi să mă abțin e mai al dracu' decât cu țigările sunt în tren și n-am internet lumea mi se pare pierdută într-o altă galaxie în loc de like văd scris muie o împrăștii cu generozitate voi fi absent azi voi strânge o bucată de nailon între dinți și nu o să audă nimeni de mine

123.

stau pe bordură și urmăresc oamenii care aleargă să prindă trenul azi unul a reușit să-l prindă în ultima secundă l-am urmărit cum pedala în aer din vale îl voi aștepta să-l felicit el este eroul zilei

124.

am ajuns la serviciu nu am chef de nimic mi s-a spus că de două zile nu mai e apă caldă în tot hotelul colegul meu își imaginează clienții udând prosoape apoi spălându-se cu ele ca undeva în munți unde nu există băi munții din centrul parisului dacă aș fi client mi s-ar părea cool ar fi ca în excursie când se lua lumina iar toată clasa eram bucuroși ne dădeam capace puneam mâna pe țâțe fără apă caldă m-aș simți ca în românia

125.

când am luat-o razna și m-au internat iuliei i s-a dezvoltat instinctul de mamă două pachete de țigări banane suc ceai bani ciorapi să fii cuminte ca să te întorci acasă te iubesc

126.

colegii m-au felicitat unul dintre ei mi-a zis că oamenii fără vicii sunt mai respectați că oamenii sănătoși sunt mai bine văzuți și că acum mă consideră un om demn noroc că nu sunt țigan sau evreu îmi venea să-i răspund

127.

când mama mi-a cumpărat cască și baston de polițist mi le-am pus și-am spart o mașină poliția a zis că un polițist adevărat nu sparge mașini un polițist adevărat arestează oamenii răi de atunci am arestat toți copiii de la bloc și i-am încuiat în beci

128.

lucas se învârte pe loc până amețește și cade

129.

mi-am făcut o ansă dintr-o bucată de sârmă și-am depistat toate locurile din dormitor cu energie mă târăsc cu un picior în aer pe marginea căzii și număr descrescător

130.

aștept ziua când ne vor chema la școală să ne spună că lucas a bătut un copil să mă fac că-l cert și să-i arăt noi scheme acasă

131.

când am fost în românia nu eram obișnuit să se vorbească în română în jurul meu îmi venea să tac să nu audă ceilalți români că vorbesc în română

132.

deși nu fac nimic tot timpul am impresia că sunt ocupat

133.

poemul trist este un cerc prin care trece o line întreruptă plutește în interiorul cutiei de carton unul din colțurile cutiei are o gaură dreptunghiulară în fiecare zi la aceeași oră o rază de soare intră și trece prin ea și prin spațiul dintre cele două linii care alcătuiesc lina întreruptă ce trece prin cerc

134.

scutierii încercuiseră parterul spitalului am luat o targă și-am alergat spre ei s-au ferit am ieșit prin geam și-am intrat într-o salvare m-au dus la alt spital iar după zece minute iar au chemat scutierii m-am pus în spatele unei tărgi și-am așteptat

135.

am sărutat-o toată ziua pentru că avea gust de tutun

136.

cei mai duri dintre cei mai duri și-au ocupat pozițiile în jurul meu se fac manevre se evacuează trenuri se apropie de mine când ațipesc ridic capul se eliberează culoarele e alertă generală lumea se îmbulzește în centru să vadă schimburile din sinea mea

137.

trecuseră patru zile de când nu închisesem un ochi de ce sughiți? m-a întrebat alexandra să scoți coșmarul? bucătăria se mișca deasupra sufrageriei cineva închidea perdeaua și o deschidea oamenii se adunau din colțuri pentru a-i atinge pe frunte cu papucul

138.

în tren miroase a căcat sunt obișnuit îmi zic vomităm la unison ne ștergem unul pe altul la întâmplare mirosul de căcat persistă o doamnă din ultimul rând își deschide parpalacul să ne protejeze din cauza panicii nimeni nu a deschis geamul în tren miroase

139.

afară e sâmbătă ba dimineață ba seară oamenii merg din doi în doi pași latră în șoaptă afară e umbră felinarele se aprind și se sting afară e sâmbătă avioanele de hârtie decolează la geamuri curcubeul alb-negru licăre la intrarea orașului trec trenuri pe jos și pe sus afară e sâmbătă

140.

la metrou văd pe câte cineva cum clachează încep să devină transparenți și licăre apoi ies din fluxul de trecători fac câteva piruete și încep să vorbească singuri mulțimea își continuă valul între stațiile metroului ca un vierme care se regenerează

141.

în seara asta am o grămadă de motive pentru care aș putea dormi liniștit sunt însă vigilent tot ce-am construit peste noapte se poate destrăma într-o secundă îmi verific stările la fiecare impuls

142.

îmi vine să mă plimb pe străzi de nebun să mă pierd printre gânduri să nu fiu atent pe unde merg începutul drumului spre gară îmi este de ajuns apoi obosesc

143.

nu este adevărat că în tren miroase a căcat în tren miroase a panică printre călătorii care mă urmăresc și încearcă să mă oprească din succesul care se propagă ca râia din gândurile mele

144.

cablurile ieșite din locul unde fusese panoul de afișaj scot scântei și fum oamenii transparenți distrug tot în jurul lor de ce să mă scund? sunetul alarmelor răsună în gară trenurile așteaptă la ieșire îmi licăre mâinile devin transparente mă ridic de pe bancă fac o piruetă iau un tonomat de cafea în brațe și îl arunc pe linii suntem liberi distrugem orice îmi amintește de normalitate

145.

în românia aveam un teanc de bani pe care trebuia să-l schimb era foarte cald la poarta fabricii de schimbat bani era un buldog rău care avea pui și mă urmărea am ajuns la ușa unui prieten de la care trebuia să iau un tricou cel care era cu mine a plesnit-o pe mă-sa după cap apoi a pus girofarurile la mașină și ne-am plimbat prin cartier blocul meu era hotelul la care lucrez o negresă care nu avea picioare mătura în lift am urcat-o pe scaun și-am sărutat-o trebuia să ajung

146.

când am lăsat-o în tren m-am gândit că ar fi ciudat să se mărite cu cel care dormea lângă mine pe banchetă o doamnă și-a suflat mucii într-un șervețel pe care l-a împăturit și l-a băgat înapoi în buzunar

147.

imagini cu morți îmi apar ca niște blițuri în golurile dintre perete și obiecte unde e întuneric închid ochii îmi văd pielea pleoapelor păroasă și neagră ca pielea unui porc mistreț care doarme și respiră puternic alerg dezbrăcat într-un culoar lung și pustiu ecoul picioarelor desculțe se freacă de ciment se aude cu intensități diferite până se pierde în partea opusă a direcției în care alerg

148.

călătorii sunt rugați să regrete s-a auzit în difuzoare pe culoarul dintre stații cei care treceam ne-am luat avânt și-am dat cu capetele-n ziduri

149.

stăteam pe scări așteptam trenul o femeie care șchiopăta voia să urce ținându-se de balustradă dar nu avea loc de mine puteți să reveniți în altă zi i-am răspuns

150.

prietena mea e mai frumoasă de la distanță îi spuneam să plece apoi ieșeam la geam și o urmăream îndepărtându-se fiind din ce în ce mai frumoasă până dispărea

151.

corpul de la șold în jos rămâne fix îmi încolăcesc partea de sus pe axa stâlpului de susținere a alimentarei

152.

de mică alexandra are un iepuraș e prietenul ei cel mai bun doarme cu el mănâncă cu el călătorește cu el într-o zi când a ajuns acasă nu-l mai avea l-am căutat peste tot dar nu era niciunde am plecat pe străzi iar în cele din urmă l-am văzut la alimentară stătea în fund pe o bordură se uita la noi

153.

demonii nu mai sunt ce erau odată de unii te desparți cu mâhnire-n suflet spre sfârșitul lunii ești obligat să-ți faci injecția

154.

mai întâi a început să creadă că e păcătoasă și că nu se duce îndeajuns la biserică într-o noapte a zis că a văzut un înger la capul patului și a rămas blocată fără să poată face nicio mișcare până s-a evaporat a început să ridice linguri și brichete cu palma vedea boala în oameni și-i vindeca până într-o noapte când diavolul a venit și a pus-o să ardă toate pozele în mijlocul sufrageriei și-au mai venit demoni și îngeri cu duiumul îi vorbesc o agresează o fac să râdă merge ca o lebădă și-și mișcă degetele ca și cum ar gândi o orchestră în timp ce plutește pe culoare

155.

bârfele vin din bucătărie

156.

azi n-am simțit nevoia să fumez m-am mulțumit cu fumul de la țigara iuliei care mă prindea cu două degete de nas mă ridica puțin de pe scaun cât să-mi vină să strănut simțul mirosului a început să mi se dezvolte ca unui câine îmi vine să mănânc tot timpul însă mă abțin cafeaua a început să fie bună fără țigară am slăbit semnificativ

157.

când s-a născut alexandra tatăl iuliei m-a strâns în brațe și m-a felicitat ne-am cumpărat bere și ne-am îmbătat ca porcii mai știi bă când nu mă lăsai cu fie-ta și mă alergai prin tot cartierul? apoi am dansat pe melodia ay alexandra mi-a povestit cum le agăța pe fostele colege la filatura din oltenița i se spunea teroarea blondă nu mă îndoiesc am răspuns și-am mai desfăcut două beri am adormit îmbrățișați pe scaunele din bucătărie a doua zi ne chinuiam să nu părem mahmuri

158.

m-am dumirit după un sentiment fără să-l mai construiesc era vorba de-un sentiment care nu avea conținut se putea descrie o noapte întreagă pe marginea unor beri apoi mi-au venit mai multe gânduri îmi destabilizară sinea am umplut o găleată cu apă am turnat în pahare am golit paharele înapoi în găleată și am repetat procedeul am ieșit în ploaie să-mi curăț pantofii

159.

sunt în tren gândul cu tricoului iuliei m-a făcut să-mi amintesc clar acel miros și m-a făcut să fiu nostalgic o văd în pat lângă mine iar eu stau cu fața pe gâtul ei simt acea dragoste de copil care nu are nicio legătură cu actul sexual dacă o sun nu cred că ar înțelege sun-o! mi-a zis cineva de pe bancheta din față

160.

murise bunica după ce cancerul o chinuise luni de zile ne zisese că lasă aurul celui care se va însura primul dintre nepoți îl ascunseseră în camera unde au pus-o am intrat și i-am promis că mă voi însura primul am atins-o cu degetul pe fața rece și tare ca o bucată de parchet l-am luat și l-am băgat la amanet o săptămână am dus-o bine stăteam la ștrand și prin baruri

161.

la hotel am un coleg idiot îmi vine să-i întorc mâna la spate și să-i pun piedică apoi să-l bat prietenește pe umăr și să-mi cer scuze

162.

dacă vreți să vă lăsați de fumat urcați scările mi-a zis secretara după o oră de urcat m-am așezat pe scări să mă odihnesc și-am mai urcat încă o oră am încercat să mă uit în sus printre balustrade dar nu se vedea nimic am mai urcat încă o jumătate de oră nu mai puteam îmi tremurau picioarele abia mai puteam să respir după ce mi-am tras suflul am renunțat să mai urc am început să cobor înspre seară am ajuns la parter și i-am cerut secretarei explicații felicitări mi-a zis aveți aproape o zi de când v-ați lăsat de fumat

163.

oamenii se grăbesc la metrou ca niște copii care trebuie să mănânce ca să iasă la joacă azi e răcoare animalele de la grădina zoologică se trezesc târziu

164.

dacă mi-aș aprinde o țigară aș fi un trădător al planului de reușită-n viață dacă aș bea o bere aș fi un alcoolic cu intenții meschine chiar dacă nu-mi place să fiu curat nu voi face nimic apropiații vor crede că sunt demn că sunt deasupra plevei din care mă trag

165.

de câte ori văd o privire respingătoare de femeie îmi vine în minte refrenul i-a dat sloboz apoi răspund în gând adevărat i-a dat

166.

pe eustațiu stoenescu încercam să sparg mașina parcată la geamul meu aveam pietricica de la o bujie în gură am scuipat-o-n retrovizor și s-a făcut sute de pătrățele am băgat mâna am deschis portiera am răscolit tot bordul nu era nimic bun erau niște cd-uri cu julio iglesias mi-am rulat un joint am rupt firele de la contact și am pornit cd-ul pe eustațiu stoenescu răsuna julio iglesias ațipisem la volan un polițist a bătut în geam m-a rugat să dau mai încet

167.

mie de o săptămână îmi dă spermă îmi zice glandă apoi mi-o ia la frecat vine și sârmă hai să ne futem în cur toți trei deodată zice geamul galben al gheenei de gunoi ne făcea să fim ca niște mulatri somalezi primul i-o bagă la al doilea al doilea i-o bagă ultimului iar ultimul i-o bagă primului ne învârtim în cerc sârmă se termină pișat pe un zid apoi i-o ia în gură lui glandă nu reușesc să mă termin mi-o iau la labă e prima oară când îmi dă sperma lumina ne încălzește pe scară se aud pași ne aranjăm pulele în elasticele șorturilor respirăm pe mutește

168.

un copil cu mâna în ghips a strigat în metrou capitalismul manipulează sufletele curate ca al omului acesta care nu mai bea și nu mai fumează

169.

am coborât scările primul și am prins metroul gol în timp ce se închideau ușile am sărit în el am lăsat în urmă forfota din tren e prima dimineață când mă grăbesc cu gândul să termin mai repede serviciul s-o văd pe iulia să îi miros tricoul

170.

iulia avea un picior ud e mai bine decât să te doară măseaua sau să-ți moară un copil a zis în tufișul din sertar era o fabrică de firimituri a termitelor fumul ieșea printre frunze de ce nu te uzi și la celălalt picior? am întrebat-o pentru că trebuie să intru în cadă cu un picior uscat a răspuns

171.

treceam cu barca printre adidașii care pluteau pe hol așteptam refluxul să ajung în sufragerie astupă-ți nările și umflă-ți capul să te ia vântul a strigat iulia de pe o bucată de lemn din baie deasupra veceului se formase un vârtej peștii erau colorați în cadă din robinet curgeau alge și scoici vâsleam împotriva curentului citesc despre nicu mi-a spus iulia care nicu? am întrebat nicu care a omorât-o pe gagică-sa a răspuns aaa nicu am zis barca aluneca spre ieșire

172.

ne infectam cu hepatită la o poștă în curte la infecțioase lumina lunii ne făcea fesele rotunde și catifelate monico intră în cameră trebuie să-ți faci perfuzia a strigat o asistentă mihai n-a mai apucat să fută după o lună era roșu în obraji pe când noi eram galbeni și slabi la infecțioase

173.

iulia cânta la harpă fumul șerpuia coardele lucas mergea pe vârfuri ca o balerină m-am oprit din ascultat iulia s-a oprit și ea nedumerită de ce nu mai asculți? am ceva să-ți spun am răspuns iulia s-a înroșit la față fumul a fugit din sufragerie pe hol asculta cu urechea lipită pe ușă lucas are platfus

174.

în acest tablou nicio particulă nu seamănă cu alta complexitatea lor a fost gândită particulă

cu particulă în ani de zile orice adăugare de culoare ar fi scăzut valoarea ansamblului acestui tablou alb pe care îl puteți admira în spatele acestor cuvinte care-l acoperă

175.

dau din picioare pe balustrada primăriei mi-am amintit de gesturile ciudate ale vărului meu când era mic și-mi vine să râd deși sunt aici cu un scop precis sunt aici într-o misiune de exterminare a porumbeilor din paris care s-au înmulțit mai rău ca șobolanii o canistră de bezină cutia de chibrituri și determinare ești aici cu un scop precis mă îmbărbătez și iar îmi vine în minte imaginea cu vărul meu când era mic și avea o batistuță pe care și-o flutura la nas zeci de minute apoi dădea cu degetul pe șold așa cum trec bățul de chibrit pe scăpărătoare și aștept ca cineva să mă vadă înainte să mi-l pun pe geaca udă de benzină un porumbel se uită la mine cu acea privire perversă ceilalți i se alătură acea privire ce-ar vrea să zică fă-o! nu ai curaj s-o faci

176.

starea de rău persistă și după externarea din spital în drum spre casă lumea voia ceva de la mine ca și cum toți ar fi știut că am vrut să mă sinucid cu pastile și ar fi vrut să mi se adreseze sunt în camera mea se înserează aproape nu se mai vede nimic nu pot să adorm nu aprind lumina am ușa închisă cu siguranță va mai dura până voi socializa nu pot să mă văd cu nimeni visul cu ultima stație de tramvai când eram în comă se repetă dephiss are grijă de mine toarce pe gâtul meu ești singurul care mă iubește îi zic printre lacrimi iar el îmi răspunde ceva într-o limbă necunoscută am senzația că cineva va intra în camera

177.

doctorul psihiatru mi-a zis că stările pe care le am sunt stările sinucigașilor cu puțin înainte să se sinucidă ce porcărie mi-am zis nu o să mă sinucid niciodată apoi am ieșit din cabinet cu rețeta în buzunar îmi dublase doza injecției acum voi fi fericit acum voi fi fericit doi pași înainte unul înapoi hop diri dam

178.

când m-am trezit era prea târziu frigul se retrăsese sub pietre soarele se ascundea printre norii care puneau ceva la cale mă simțeam bătut trist și bolnav m-am spălat pe față nu mai eram decât trist și bolnav norii derulau cerul pe orizontală acum e momentul mi-am pus o oală în cap am luat o furculiță și-un cuțit și-am alergat spre geam nu mă mai simțeam decât bolnav aveam o stare vagă de regret pentru tot ceea ce nu-i spusesem lui dephiss în somn

179.

în prima mea permisie de la spitalul de boli psihice am mers pe străzi într-un cartier rău famat apoi am dat două ture orașului cu metroul mi-era frică să mă duc acasă mă gândeam că alexandra care avea un an își va da seama că e ceva în neregulă m-am închis în baie și-am lipit pachetul de țigări cu scoci sub chiuvetă am dat drumul la apă și mi-am aprins una mă uitam în oglindă aveam privirea fixă mi-era greu să clipesc am aruncat țigara în veceu și-am tras apa în timp ce-o îndesam cu peria am ieșit în cameră și mi-am aranjat lucrurile militărește alexandra dormea

180.

coșmarurile din subconștient sunt acoperite de o pojghiță îmi zic că așa a fost tot timpul ca și cum aș lipi tablouri cu scoci și ar sta lipite până aș trânti ușa după mine

181.

în villeneuve le roi la coadă la impozite a fost gândită o orgie urmată de un dans tradițional în cinstea recoltei primarul simțise un fior aidoma unei revelații și făcu un avion de hârtie pe-a cărui aripă scrise cu litere mari ping-pong apoi îl aruncă pe fereastră avionul ateriză în părul vâlvoi al unei bătrâne în coada de la impozite iar cel din spatele ei îl ridică și citi gnop-gnip ceea ce în limba lui maternă însemna știu de violul de anul trecut știu păcatele tale începu să tremure scoase sticluța de alcool și-o turnă în cap și-și dădu foc un om ardea la coadă la impozite ca un cauciuc de citroen patru

182.

am trecut prin sufragerie cu gândul să fac ceva important cu viața mea am șutat o minge de plastic în piciorul patului mr bean a râs din televizor în stânga geamului se vedea luna în dreapta apusul portocaliu aveam sprâncenele groase mă vedeam ca pe o bufniță care voia să facă ceva important cu viața ei biletul dumneavoastră la control m-a somat alexandra am scos buletinul l-a compostat între dinți și l-am băgat la loc eram o bufniță care călătorea într-o coajă de avocado

183.

de mic voiam să mă fac lăutar la înmormântări însă destinul a pus un deget uriaș pe creștetul meu și m-a împins spre terenul de fotbal am jucat mulți ani sub acoperire până într-o zi când portarul echipei s-a dat cu capul de bară și a rămas lat am cântat la tobă lângă corpul lui care se răcea ca o bucată de jambon uitată în frigider până a venit salvarea să constate decesul

184.

ascultam mahmud ahmed în căști pentru îmbogățirea conoștințelor muzicale ardeam bețișoare de vată cu bricheta pe care încă o mai țin întru hrănirea poftelor piromane dimineața în drum spre gară ard frunze uscate lansez semnale cu fum indienilor care trăiesc în corturi la marginea orașului azi mă duc la barbes îmi zice iulia o întreb ce face acolo să mă prostituez îmi răspunde credeam că iar te duci să cumperi prostii aseară am văzut o manevră ciudată în castanul de lângă casă ar trebui să mănânc carne de vită

185.

alunec printre cearșafuri mi-am amintit de marea poezie ca un copil care caută în pagini aurii nume ciudate m-am dat afară din mine te-ai dat afară din mă-ta adaugă pif din televizor un fior și frica de o viață nouă sunt gol în fața mea ca în fața unei oglinzi care deformează ratatul bețiv a fugit cu banii de pâine toți demonii îl plâng lasă bă măcar ești bine acum ești demn deasupra plevei ar fi zis oricare din sutele de prieteni de care nu mai știu nimic eram pe unirii număram bordurile vopsite cu galben

186.

curvele peștii tutunul violența și alcoolul se îndepărtează de mine tot mai mult am serviciu am responsabilități cum s-ar spune îl am pe noul eu care e de neclintit impermeabilul focar de sănătate o stâncă un mausoleu aștept cu brațele deschise amintiri traumatizante au plecat cu demonii sunt aici sunt aici

187.

sunt în perioada de tranzit aștept să probez vorbele cuiva care zicea că viața fără demoni nu are haz că viața fără vicii e plictisitoare deocamdată nu am nicio halucinație și nu sunt în stare să decid dacă e mai rău sau e mai bine deocamdată sunt aici cu noul meu caracter încă nu am făcut cunoștință

188.

am prins un șoricel i-am despicat burta cu o lamă apoi am spoit peretele cu măruntaiele lui și m-am dat câțiva pași înapoi

189.

e caniculă am băut patru cafele mă arde esofagul trebuie să beau apă se învârte camera cu mine dacă m-aș gândi picioarele ar ceda și mi-ar exploda capul mă târăsc până la chiuvetă beau trei pahare de apă sunt umflat ca o balenă mă așez pe pat și râgâi

190.

nimeni nu știe că mi-am schimbat viața doar pentru a testa schimbările de comportament ale iuliei la început a fost încântată apoi s-a obișnuit și se poartă ca înainte de mâine îmi voi schimba orientarea sexuală pentru următorul test

191.

am o presimțire că somnambulismul se poate declanșa oricând la copii de câte ori dorm închid ferestrele aștept pe un scaun lângă pat

192.

am ieșit în curte cu gândul să fac ceva iulia vorbește cu maică-sa despre nimic lucas desenează cercuri verzi cu creta pe asfalt ele îl aplaudă frenetic mă întorc în casă nu se mai aude nimic lucas a făcut o schemă cu mingea nu am apucat s-o văd

193.

am aprobat că am mânca niște calamari am fost de acord că cei congelați nu sunt buni

194.

deși sunt gras urc scările cu ușurință nu pot să merg mult și nu pot să alerg deloc dacă am trăi într-o lume numai cu scări aș fi un redutabil atlet aș depăși cu mult recordul mondial la maratonul pe scări

195.

am vrut să-i arăt iuliei ce am scris a zis nu pot să mă concentrez mă doare stomacul maică-sa a râs în hohote

196.

le-am spus celor din casă că scriu tot ce aud de atunci nu mai vorbește nimeni

197.

nu înțeleg de ce pe oamenii care stau la terase râd și par că nu se grăbesc niciunde nu îi stresează nimic iar eu oriunde aș merge stau ca pe ghimpi mă simt urmărit și tot timpul las impresia că în orice moment m-aș putea ridica ca s-o iau la fugă

198.

m-am trezit devreme am băut două pahare cu apă m-am uitat pe facebook și mi s-a făcut somn m-am întins pe latul patului și-am adormit iulia m-a sunat și mi-a zis că trebuia să fi plecat demult să-l iau pe socru-meu de la aeroport m-am încălțat și-am plecat pe la jumătatea drumului spre gară mi-am dat seama că nu am portofelul și telefonul m-am întors să le iau

199.

niște români vorbesc în franceză jenați de prezența mea au aflat că sunt român pentru că iulia m-a sunat să se certe cu mine că am întârziat românii au un accent puternic și fac dezacorduri gramaticale o doamnă în vârstă se uită scârbită la ei mă uit pe geam

200.

în spatele vagonului a avut loc un măcel tărgile ies pe culoar printre controlorii care ne verifică biletele se anunță prin difuzoare cer senin toată ziua

201.

nu îmi trece prin minte decât înger îngerașul meu mi-l amintesc pe jumătate cobor din tren și mă împiedic

202.

curvele și teroriștii așteaptă la metrou cu gențile pe umeri ușile se deschid curvele și teroriștii se înghesuie să prindă loc la geam să se uite ca-ntr-o oglindă să-și treacă mâinile prin păr

203.

un băiat a ridicat un picior a făcut o piruetă în jurul barei apoi a trecut printre oameni cu mișcări de robot

204.

femeile urâte din metrou îmi creează o stare de scârbă și confort copiii mă irită bărbații scunzi și îmbrăcați la costum care transpiră sunt cireașa de pe tort

205.

deși nu se pișă nimeni în metrou miroase a pișat

206.

mâine e prima zi de școală nu am lăsat-o pe alexandra niciodată cu altcineva beau o gură de cafea și mă gândesc îngrozit la ziua de mâine care mă va cuprinde ca un atac de panică

207.

lucas mănâncă un biscuit și face firimituri lângă capul meu mă întorc cu fața în ele lucas mă călărește și-mi îndeasă biscuitul în ureche suntem două sirene înfășurate-n alge

208.

viața mea e prea liniștită ca să nu se întâmple ceva rău de exemplu într-o zi să stau la masă să radiez de plăcere și fericire becul să pâlpâie de două ori iar din senin să-mi explodeze capul

209.

când iulia s-a dus în dormitor nu mai aveam căștile-n urechi

210.

o aglomerație de idei trece ca un tren în viteză privesc prin geamul murdar pomul cu frunzele evantai sunt prea coerent în casă se fumează sunt mulțumit de nivelul de toleranță fac scurte manevre în gând sunt prea sobru să profit

211.

au trecut trei săptămâni de când a început asceza cel care trăiam în mine stă pe o piatră și se uită la noi

212.

la metrou căutam o stație care se afla într-o buclă ca s-o activez trebuia să recit o poezie cu mai multe înțelesuri bucla s-a declanșat și-am coborât într-o apă de unde am luat o barcă de hârtie am vâslit în direcția lunii vâsleam în cerc barca se îmbiba cu apă metroul s-a oprit lângă mine și-am recitat ca să ajung acasă

213.

dacă o partidă de sex ar însemna o atingere rapidă de mâini în drumul cu metroul de la serviciu spre casă aș lăsa în medie 531 de femei gravide

214.

mă dau ușor cu capul de perete până soarele îmi mută umbra lângă calorifer apoi mă așez pe scaun și-mi întind picioarele îmi trosnește maxilarul un șoarece merge pe țeava de apă rece bat în ritmul pașilor lui

215.

un tic-tac în tâmple privesc catacombele cu ochii închiși un zdrăngănit de chei se aude pe culoare cad picuri pe cimentul murdar mi se răcește corpul respir aburi sunt un punct care se mișcă într-un cub de sticlă sunetul unui cuțit trecut peste altul mă face să deschid ochii un chinez m-a descoperit în șanț dormind se aud focuri de armă chinezul cade peste mine voi rămâne așa să mă încălzesc

216.

depresia a avansat ca focul pe acoperișul unei căsuțe de paie mă uit la cele două ferestre închise tai o bucată de carne îmi închipui că am capul pe masă îmi ating creștetul ce faci mă? mă întreabă iulia îi răspund că am capul în farfurie avem atât de multe jucării adaug se uită mirată la mine și roșește de rușinea tatălui său care mănâncă cu noi la masă se instalează liniștea las cuțitul pe masă și mă uit la ei cum mănâncă locul meu nu mai e aici trebuie să stau închis

217.

azi am fost la muzeul de artă medievală am văzut inelul papei am văzut statui și vitralii armuri și săbii nu mi-au rămas în minte corpul meu mi-l imaginam ca pe un tub care se umplea cu un lichid verde adică esența cunoașterii absolute avansam prin camerele cu obiecte medieval

218.

așteptam în stație metroul fiecare vagon avea destinație diferită trebuia să urc în ultimul pentru oprirea la discotecă furasem salariul de la tata avusesem serviciu în spania dar îl pierdusem și mă întorsesem în românia la discotecă mă așteptau iulia și copiii trebuia să ne întâlnim cu cineva să ne amintească unde lucrasem în stația metroului fusese organizată prima grevă din istoria craiovei de către cei care trebuiau să facă curățenie aruncaseră bere suc și cafea pe jos și rupseseră ziare m-am urcat era plin cu fete dezbrăcate puteai să le probezi toate erau prea înalte m-am răzgândit am coborât în holul de la intrarea în discotecă mi-era frică să nu mă controleze aveam un cuțit de vânătoare la brâu uitați a venit regele cartierului a zis un gardian arătând spre mine am dat câteva ordine băieților din cartier eram îngrijorat cu drămuirea banilor îmi calculam câte beri pot să beau

219.

într-o cameră verde am realizat că este verde și m-am speriat

220.

mă las pe călcâie apoi pe vârfuri pe călcâie și iar pe vârfuri cad în palme fac 20 de flotări mă sprijin cu capul pe parchet și ridic picioarele dintr-o mișcare duc mâinile în dreptul frunții ridic o mână cea de sprijin tremură îmi desfac cureaua cu un picior țin pantalonii ridicați cu mâna liberă mă masturbez lumina de afară îmi face transpirația să lucească

221.

acum dacă n-ai fi nemuritor atunci când?

222.

un coleg de la sanatoriu m-a întrebat de ce scriu ce aud dimineața i-am răspuns că demonii îmi dictează și i-am arătat fereastra cu gratiile printre care se vedeau frunze acum înțeleg mi-a răspuns

223.

sunt de două ore la serviciu și am fost la baie de cel puțin zece ori ce se întâmplă cu mine m-am întrebat în timp ce-mi venea iar să mă duc colegii nu zic nimic dar sunt sigur că se întreabă ce fac acolo am o grămadă de răspunsuri

224.

imitam fluieratul din love generation săream pe carourile de faianță fără să ating marginile când am văzut-o pentru prima oară am călcat pe margine și mi-a mers prost toată ziua

225.

alexandra se uită la desene animate mă cheamă să schimb de câte ori vreau să mă așez simt că venele roșii din albul ochilor îmi strâng ochii ca să-i spargă mă așez neputincios lângă scaunul de la calculator ca să fiu gata să schimb desenele alexandra îmi zice acum poți să te duci mă întind în pat și iar mă cheamă îi zic că nu mai vin începe să plângă ca o soprană acompaniată de cântecelul din desenul animat o rază de lumină dă perdelele la o parte o urmărește în timp ce aleargă și încearcă vocalize

226.

m-am uitat la ceas era 55:55 însemna că mă iubește

227.

mă gândeam să aflu în care parte a zilei sau în ce loc am mai multă inspirație e adevărat că în majoritatea timpului scriu în tren sau în metrou însă poeziile care au contat mai mult pentru alții au fost cele pe care le-am scris noaptea în pat când iulia dormea de mult iar eu nu aveam somn era un fel de secret pe care îl construiam numai pentru mine deși nu era decât o iluzie ce mi-o dădea starea de liniște sufletească pe care o simt de câte ori îmi întind picioarele și mai este un moment al zilei când mintea mea începe să meargă ca un motor diesel proaspăt uns și anume la gare de lyon când sunt în metrou și ușile se închid

228.

mi-am atins genunchiul cu fața mirosea a ceapă

229.

mă uitam la iulia cum pronunța cuvintele cu patos într-o discuție banală pe care o avea cu mă-sa ceva înălțător se întâmplase în suflețelul ei fragil viața în ea începuse să pulseze cu un fel de resemnare a tuturor lucrurilor cunoscute iar această stare și-o însușise prin intermediul oboselii avansate se juca cu psihicul ei ca un copil nerăbdător cu niște piese de lego

230.

prinsesem o muscă din aer am dat cu palma de masă de mai multe ori musca era pe zid se uita la mine

231.

ca un bolnav mă gândesc la lucruri bolnave îmi număr bolile nebunia le acaparează pe toate sunt un bolnav înconjurat de bolnavi care cred că nu sunt bolnavi boala mea nu seamănă cu nicio boală din acest spital

232.

treceam prin bucătărie cu gândul la un complot împotriva sistemului am văzut cu coada ochiului un bebeluș plin de sânge cu cordonul ombilical pe tocătorul de lemn m-am uitat mai bine nu era decât un grup de muște care se împerecheau

233.

închid ochii în deșert soarele îmi prăjește fața cineva bea bere la o masă salivez instantaneu încerc să merg spre ei picioarele se cufundă în nisip șerpii se târăsc în jurul meu deschid ochii și beau o gură de bere e rece? mă întreabă cel de la masa din deșert o ridic în dreptul geamului

234.

m-am aplecat și-am sărutat-o i-am zis să fie cuminte până mă întorc s-o iau lacrimile îi curgeau pe obraji a schimbat privirea să nu izbucnească în plâns mă uitam la ea în timp ce mă îndepărtam se uita la mine cu coada ochiului ca și cum nu fusesem acolo niciodată

235.

am închis ochii întunericul ardea violet

236.

iulia stătea la bar jucam biliard doi băieți s-au așezat lângă ea și-au început să-i vorbească am terminat partida și m-am dus spre ei iulia ca să-i scape a plătit și mi-a zis s-o duc acasă am chemat taxiul am lăsat-o la ușă apoi am urcat la mine am luat de după mobilă un cuțit de vânătoare l-am pus la brâu și am coborât tiptil să nu mă audă iulia stăteam la etajul șapte am trecut pe vârfuri prin fața ușii ei am ținut de ușa de la intrare să nu se trântească m-am așezat pe scări în fața blocului am fumat o țigară

237.

un negru mănâncă porumb pe întuneric îl imit mișcările ochilor îmi reușesc cu greu

238.

gura îmi miroase a cadavru de la salamul pe care l-am mâncat la prânz îmi țin respirația și fac ochii mari

239.

ce mi-a rămas în umărul drept și cu ce mi-au băgat în umărul stâng fac un cocktail halucinogen oamenii încep să danseze pe ritmul vibrațiilor mă încordez ceva se sparge ca o nucă sub presiunea gândurilor haotice sunt verde și roșu și albastru și violet radiez manevre pocnesc din degete sunt șeful orchestrei

240.

ce te-a adus în halul ăsta? a întrebat șoferul salvării i-au furat scooterul i-a răspuns iulia a oprit mașina s-a dat jos și a venit prin spate la mine m-a luat de guler și a zis ascultă-mă bine tinere în locul în care te voi duce dacă faci pe deșteptul nu mai ieși să stai în banca ta și să-ți iei tratamentul dacă vrei să mai scapi apoi s-a întors pe locul șoferului a pornit sirena și a gonit spre spital

241.

urc pe o scară rulantă care coboară din când în când scot mâinile din buzunare fără niciun rezultat

242.

dormeam pe băncile de la teatru de două zile când m-am trezit era seară mă durea capul aveam gura uscată și îmi venea să mai dorm niciunul dintre prietenii mei cu care luasem haloperidol nu mai era acolo pe bancă la capul meu cineva lăsase o plăsuță cu pâine uscată

243.

autobuzul ne zgâlțâie și scoatem sunete scurte ca și când niște copii ne-ar da cu pumnul în stomac arcurile șoferului sunt mai groase și îi permit să facă manevre ciudate

244.

apleacă-ți capul să-ți fac o bubiță mi-a zis alexandra mi-a băgat un fier în ureche sângele curse călduț alexandra aplauda și râdea

245.

stările mele nu au nicio legătură cu ce-am scris până acum mi-am imaginat stări pe care aș vrea să le am nu pot să ascund la infinit că sunt fericit și că viața mea e ca un iepure într-o poieniță cu morcovi

246.

merg prin ploaie fără glugă fără umbrelă vorbesc cu vocea celor care vor vorbi la lansarea cărții mele mă laud și mă emoționez un om merge ușor prin ploaie și zâmbește deși nu suportă să fie udat

247.

în timp ce mă piș îmi vine să mă piș aștept să termin să mă piș ca să mă pot pișa din nou

248.

am băut câteva beri și-am adormit îmbrăcat spre dimineață m-am trezit eram sigur că sunt o fată blondă mi-am dat părul din ochi și m-am întors pe cealaltă parte trebuie să-mi măresc sânii mi-am zis

249.

mă simt vinovat pentru un secret pe care nu-l știu nici eu o flacără arde iar la cea mai mică interacțiune cu oamenii se poate extinde mă poate strânge ca pe-o prună uscată sunt tăcut și mi-e frică mi-e frică și închid ochii îi deschid repede ca ceea ce văd numai eu să nu fie văzut de alții prin mimica ochilor mei prin mișcările degetelor nu trebuie să fiu conștient de acest secret în mersul meu se vede că ascund ceva sunt tăcut mi-e frică deschid și închid ochii

250.

visam că pozițiile în care dormeam nu erau valabile

251.

lumina cade ca o perdea albă prin geamul din tavanul bucătăriei îmi dă o stare de euforie sorb din ceaiul fierbinte piciorul începe să înceteze din tremurat viața s-a oprit îmi zic încerc să mă ridic însă nu reușesc în schimb sunt capabil să-mi mișc ochii tremuratul piciorului revine mai sorb încă o dată din ceai lumina albă se oprește

252.

azi m-am trezit vindecat n-am mai simțit nevoia să împărtășesc cu nimeni ce fac azi locul meu a fost peste tot norii sunt negri plouă mărunt de data asta nu sunt deprimat cred că galaxia s-a așezat în poziția gândurilor mele viața înaintează ca un ceas mecanic nu se abate de la nicio secundă azi m-am trezit vindecat azi nu simt nicio nevoie

253.

sâmbăta culoarele dintre stații sunt pustii o doamnă urcă scările rulante cu viteză mi-o imaginez infiltrându-se în alergare prin mulțime însă aleargă singură probabil se grăbește la propria-i nuntă îmi zic sau e în întârziere la aeroport deși nu are nici rochie de mireasă nici bagaj eu nu mă grăbesc urc scările liniștit nu se mai vede trec de un colț urmează un culoar lung nu o zăresc nici acolo bunăoară a fost foarte rapidă urc iar niște scări rulante iar când ajung sus trec de un colț și nimeresc pe peronul metroului plin de oameni o zăresc încercând să-și facă loc pentru a urca prima

254.

când încerci pentru ultima oară micile păcate ale vieții s-ar putea să nu mai ai cale de întoarcere visez că stau pe un scaun oamenii rup câte o bucată din mine până dispar amintirea mea e gustul cărnii mele

255.

citesc câteva pagini dorința de a scrie mă oprește îmi vine să scriu cu cât citesc mai mult ca un răspuns la întrebările ce ies din subconștient niciodată ceea ce scriu nu are legătură cu ceea ce citesc sau poate fi același lucru depinzând din ce unghi este

256.

scrisul nu merge fără încălzirea minții cu nenorociri așa cum o vânzătoare nu poate fi flegmatică fără să se fi uitat la știri mondene

257.

beau un pahar cu apă apoi îl șterg îl aranjez pe raft și iar mi se face sete iau din nou paharul beau apă îl șterg cu o cârpă îl aranjez pe raft scot o ceașcă pentru cafea dau drumul la aparat mi se face răuț arunc cafeaua în chiuvetă spăl ceașca o șterg cu altă cârpă uscată mă așez pe pat și încep să scriu nu am inspirație mă apuc să citesc îmi vine inspirația scriu prima frază dar mai departe nu știu cum să continui mă apuc iar să citesc îmi vine inspirația scriu a doua frază dar nu merge pusă împreună cu prima o șterg pe prima dar nu îmi dau seama cum s-o continui pe a doua încerc să mai citesc mă dor ochii aranjez cartea pe etajeră beau un pahar cu apă și uit să-l șterg apa se scurge printre celelalte pahare până formează câteva vene transparente

258.

lagărul de concentrare pentru copiii neascultători își recompensează anual cei mai fideli părinți

259.

țevile de apă erau calde mi-am aranjat un carton și m-am întins în cealaltă încăpere se auzeau pașii mărunți ai șobolanilor erau mulți am închis ochii și mi-am imaginat camera mea cu luminița verde de pe tavan ce venea de la tastatură a doua zi am fost trezit de un vecin voiam să văd cum e să fiu om al străzii i-am spus m-a condus până la ușă mama mi-a povestit cum toată noaptea a fost atinsă de arhangheli de demoni