Smoker’s swan song

de câteva zile nu mai am starea de vinovăție pe care o aveam tot timpul sevrajul lipsei de alcool a trecut cu greu transpiram în fiecare zi mi se usca gâtul îmi tremurau mâinile îmi era greață am intrat în sevrajul lipsei de țigări mă doare capul văzând pe cineva care fumează îmi vine să plâng ca o puștoaică care trece printr-o despărțire și se uită la un film de dragoste transpir și sunt trist sunt resemnat câteodată am excese de furie îmi vine să urlu să mă cert cu toți cei cu care mă intersectez eram în bucătărie la masă și mâncam aveam telefonul la încărcat în fața mea la mai puțin de-o jumătate de metru era faianța albă cu spațiile murdare pe care le urmăream de-a lungul zidului mi-a venit în minte acum în sfârșit sunt singur și îmi place acum în sfârșit nu mai am niciun viciu nu mai beau nu mai fumez nu mai scriu poezie ce bine e când nu am ce face și totuși nu mă plictisesc acum am răbdare cu mine timpul trece lin ca o pasăre în noapte care taie imaginea lunii pentru o fracțiune de secundă lumina strălucește pe o placă de faianță aproape de colțul bucătăriei îmi amintesc de piuitul din minte care a dispărut e plăcut să fiu singur sunt îndrăgostit de ceea ce-am devenit sunt o stâncă care nu privește niciodată în jos sunt un focar de sănătate nu mă mai simt vinovat nu mă mai simt vinovat acum totul are sens acum totul are sens am plesnit o babă peste ceafă și i-a sărit o minge mov din gură apoi am plesnit-o până am umplut vagonul cu mingii în prima zi eram confuz m-au băgat într-o cameră cu un pat de fier și o chiuvetă ruginită mi-au zis spală-te pe picioare am tras patul lângă chiuvetă aveam unghiile lungi am dat drumul la apă și-am început să le rup cu mâna din carne asistentul și cei doi gardieni se uitau la mine ce face? a întrebat un gardian e foarte bine cum face a răspuns asistentul mi-au dat pijamale lumina cobora ca un înger în mijlocul camerei am făcut plapuma sul și-am pus-o pe post de pernă injecția își făcea efectul somnul nu era natural mă luptam ațipeam și mă smuceam îmi curgeau balele pe gât îmi cădea capul scot pachetul de țigări din buzunar am șase țigări tot atâtea aveam și de dimineață mirosul de țigară mă amețește ca pe un câine mirosul de cățea în călduri scot bricheta o bag la loc bag și pachetul de țigări desfac o sticlă de apă și o dau peste cap acum nu mai îmi vine să fumez doi pași la stânga doi pași înapoi doi pași la dreapta un gândac face step pe tavan sub lumina lanternei gândacul face o plecăciune aplaudăm furibund îmi plac moldovenii culți îmi plac moldovencele culte cei pe care îi cunosc mă apreciază înainte nu mă interesa probabil sunt fericit fără motiv și îmi caut motive de fericire ca atunci când eram trist din nimic și căutam motive să mă întristez și mai tare sunt sigur pe mine aș putea spune că mi s-au deschis ochii regret acele clipe de confuzie din care se nășteau poezii două persoane mi-au zis poeziile tale sunt stranii abia la a doua persoană mi-am dat seama că era un avantaj surorile care dansează în benzinărie se îndepărtează din mintea mea cu viteza acestor cuvinte pe care le scriu se vor apropia deodată cu terminarea textului le voi simți respirația ca pe un fior ce-mi va distorsiona senzorii acum totul are sens acum totul are sens ieri a fost ziua roxanei a împlinit șapte ani acum mi-o imaginez diferit probabil a crescut și în mintea mea trăiește în mine roxana nu ar avea cum să fie o amintire tot ce-mi amintesc este căldura insuportabilă din iulie cu puțin timp înainte să se nască o așteptam pe iulia lângă un dud nu o mai văzusem de mult avea un tricou larg ca să nu i se vadă burta mi-a luat mâna și m-a întrebat dacă simt era pentru prima oară când puneam mâna pe burta unei gravide apoi m-a sunat mama ei să ne întâlnim să vorbească ceva serios cu mine și nu m-am dus de acolo se trage totul de acolo se trage totul era noapte și m-am dus la spital am mituit gardianul am mituit doctorul de gardă dar nu am găsit salonul de acolo se trage totul îmi tremură mâinile scot pachetul de țigări mă ia amețeala sunt un bulgăre de dorințe nu mai am niciun viciu iulia găsește fisuri în sistem ca să se poată lua de mine iulia caută defecte în perfecțiunea pe care o ating cu ușurință cel din mine reușește să se facă auzit de pe patul de moarte eram la metrou mergeam cu privirea în telefon ușile automate m-au prins între ele mă dor coastele sunt foarte nervos îmi vine să aprind o țigară îmi vine să plâng ca un copil abandonat care a aflat unde locuiesc părinții și îi vine să se ducă să-i linșeze îmi imaginez o poieniță cu castani un râuleț mic care curge printre ei iarba e înaltă din când în când vântul trece prin ea ca mâinile iuliei prin părul meu clopotul orașului bate în stația de metrou oamenii se țin de mână împotriva indiferenței și cântă prin telepatie o ciocănitoare tace de câteva zile pe creanga unui copac se uită la mine așteaptă să-mi aprind o țigară conductorul trenului cântă la vioară are microfonul deschis călătorii plâng în hohote trecuse o zi de când mă adunaseră nu aveam voie să ies în curte decât însoțit am fumat o țigară și m-am întors în cameră să mai dorm pe mine mă cheamă nadia mi-a zis nadia și în fiecare noapte aud diavolul pe mine mă cheamă dan și nu aud nimic am răspuns peste o lună voi lua vacanță am fobie de mulțime nu cred că voi rezista la lansarea mea din toamnă îmi vine să nu mă mai duc cum am mai spus am fobie de mulțime cred că de acolo mi se trage am fobie de spații deschise azi nu știu cum se numește mă simt fericit demonii m-au lăsat nu mai am dorința de a mă elibera sunt gol ca un vultur ce așteaptă liniștit pe o stâncă îmi vine să fumez îmi vine să plâng îmi vine să las totul baltă îmi lipsește cel din mine pe care l-am abandonat sunt aici îmi zice cel din mine se pare că nu vrea nimic s-a obișnuit sau măcar încearcă pe peronul gării se rotesc femei goale în bule de gelatină mi s-a părut că una se uită la mine într-o seară am tras plapuma sub bărbie am crezut că așa se va opri tremuratul iulia adormise demult m-am uitat pe geam și m-am întors înapoi în pat nu mai pot dormi cu gândul la ce se va întâmpla gândul acesta este cel mai lipsit de imaginație gând al meu acum lasă aerul să iasă prin nări până ți se strânge pieptul ochii ți se vor deschide ca două cepe vei avea impresia că misiunea ta a luat sfârșit acum poți să uiți tot acum poți să îți odihnești mintea să nu te gândești la nimic acum mai respiră încă o dată închide cartea și citește mai târziu imaginile se derulează în viziune mintea mea mi le arată își notează reacția mea la fiecare imagine apoi le filtrează mi le arată până nu rămâne decât una și oriunde m-aș uita o văd este imaginea cu un copil care are o țigară aprinsă în gură și din orice unghi m-aș uita el se uită la mine distanța dintre moleculele punctului pe care-l fixez în minte de câteva minute este unicul răspuns al tuturor întrebărilor pe care mi le-am pus de-a lungul vieții distanța dintre mintea mea și acel punct nu există alexandra vorbește fără întrerupere ca un comentator de curse de cai încearcă să prindă cu mâna fumul țigării iuliei mă doare capul transpir am o idee am mai multe idei alexandra mi le întrerupe sunt nervos din cauza ei de fapt eram nervos din cauza lipsei de țigări încerc să mă controlez o idee de iubire mi se înfiripează ca un șarpe de fum mă uit la ea și o pup strângând din dinți îmi zic ești puternic aceste momente vor fi niște amintiri amuzante aceste momente sunt necesare pentru a trece la un alt nivel nimeni nu mă mai consideră nebun iar cu ocazia asta nu mai sunt iresponsabil acum sunt responsabil de o parte a lucrurilor din jurul meu apropiații au început să aibă așteptări de la mine nimeni nu știe că noaptea vorbesc cu demonii care stau la capul patului ridică-te ia cuțitul și bagăți-l în gât îmi zic în cor fără încetare mă apucă râsul acum sunt responsabil îmi zic și se opresc dintr-o dată apoi adorm mă urmăresc în vise sub înfățișarea apropiaților mei îmi fac rău mă trezesc transpirat câteva ore nu vorbesc cu nimeni eram pe bulevardul saint-michel cu un grup de polonezi atât de beat încât vorbeam în limba română cu ei eram sigur că mă înțelegeau i-am văzut sânii unei fete care a dormit cu mine în pat la ei acasă când și-a schimbat tricoul camera se învârtea cu mine am avut noroc că nu am vomitat pe ea a doua zi mi-a fost rău a treia zi mi-a fost rău a patra zi am băut singur și-am ascultat radio latina avea antena ruptă am ieșit din casă fără cheie ușa s-a încuiat automat dacă mă săruți voi pluti până la geam și voi intra în casă să-ți deschid mi-a zis vecina mi-era scârbă de ea era o babă alcoolică care zâmbea tot timpul am plătit ultimii bani ca să mi se spargă ușa eram singur dar totuși prins în mai multe chestii după ce mă îmbătam nu mă simțeam vinovat mintea mea e un cerc prin care treceau niște linii până n-au mai avut loc și-au început să cadă între conștient și subconștient s-au înfipt în stern de atunci am înnebunit iar viața mea a început să prindă contur mă dor ochii de la faianța la care mă uit de două ore am pachetul de țigări pe masă văd un chiștoc în scrumieră miroase a tutun nu mai sunt nervos nu-mi amintesc să fi fumat câteodată cad pe gânduri și mă afund în ele trebuie să mă opresc din scris să verific dacă nu cumva am făcut greșeli de ortografie nu îmi amintesc ce am visat dar m-am trezit trist pluteam aproape de tavan când sunt foarte trist plutesc ai putea spune că știu să levitez însă la mine e ceva necontrolat pur și simplu plutesc de tristețe sentimentele mele sunt confuze mi-e dor de ceea ce nu știu încă mi-e dor de ceva necunoscut mi-e dor de acel ceva din mine care aproape a dispărut îmi fac o cafea și cobor spre masă lent ca o frunză uscată dintr-un pom sunt foarte nervos vorbesc cu iulia la telefon nu înțeleg nimic lucas plânge în camera cealaltă nu vrea să adoarmă alexandra repetă fără oprire să umflu balonul roșu cu inimioare albe iulia mi-a închis telefonul că nu eram atent am luat balonul și l-am umflat cu putere până s-a spart alexandra a început să plângă pachetul de țigări se uită de pe masă la mine mirosul subtil al țigărilor mă ridică de la pământ și mă trage de nări spre masă bag pachetul în sertar să nu mai văd nimic mă apuc să scriu să nu mai aud nimic sunt într-un coșmar care îmi plăcea altădată mă numesc nadia și aud diavolul tu cum te numești? eu mă numesc omar iar diavolul ocolește strada pe care trec locuiam în nord am coborât cu iulia din tren un om beat mi-a cerut o țigară i-am zis că n-am în timp ce mă înjura i-a căzut sticla cu alcool din mână și s-a spart a ridicat fundul sticlei și l-a aruncat spre iulia am văzut negru în fața ochilor vena de pe frunte mi se umflase ca un furtun îmi tremurau picioarele ține-mi geaca i-am zis iuliei și i-am dat un pumn în nas a căzut a încercat să se ridice și i-am băgat un genunchi în gură apoi l-am luat de păr l-am ridicat și l-am dat cu capul de o mașină până tabla s-a îndoit am simțit că mă ridic de la pământ i-am dat drumul la păr pluteam în josul străzii pe deasupra mașinilor iulia alerga și striga l-ai omorât nenorocitule deschid sertarul rămân blocat și mă uit la pachetul de țigări scot o țigară o trec pe la nas am erecție îmi curg balele pun țigara după ureche mă duc în baie și încep să mă masturbez aprind țigara cu o mână mi-o frec iar cu cealaltă fumez dacă aș avea și-o bere ar fi dumnezeiesc îmi zic mă termin în același timp cu țigara arunc chiștocul în veceu trag apa mă întind pe pat închid ochii și nu-mi explic de ce eram nervos înainte azi nu mă mai feresc de nimeni recunosc că sunt fericit planetele s-au aliniat la fereastră și-mi luminează somnul colegii m-au felicitat la serviciu părinții m-au sunat pe telefonul mobil deși costă mult frații m-au sunat și ei soacră-mea m-a întrebat ce vreau să mănânc și s-a conformat nevastă-mea mi-a aranjat un colț numai al meu cu bere și țigări azi am reușit să-i fac pe toți mândri de mine azi am rezistat toată ziua fără să mă piș pe mine când eram mic am avut o perioadă în care am abuzat de puterile mele supranaturale și m-au dus la psihiatrul pentru copii diavolul mi-a dictat ce să răspund și-am scăpat de atunci n-am mai făcut mașinile vecinilor să dispară și n-am mai hipnotizat fetițe tati ai grijă mi-a zis alexandra de pe scăunelul bicicletei am pedalat mai încet din când în când întorceam capul să mă asigur că e la locul ei de ce nu au cap ceilalți bicicliști? i-am răspuns că așa s-au născut nu am vrut să-i spun că-și sparg capul de mici prin cofee-shopurile amsterdamului am ajuns la debarcader am luat barca și ne-am îmbătat fratele meu își uitase bicicleta acasă a sărit în apă a înotat de-a lungul canalului spre casă apoi ne-am îndepărtat eram atât de beat încât nu mai reușeam să țin cârma alexandra preluase conducerea bărcii când se făcea că intră în alte bărci mi se făcea rău și vomitam peste bord spre seară a apărut fratele meu înotând cu bicicleta în spate iulia adormise pe margine îi atârna un picior în apă înainte să o las în centrul de plasament i-am aruncat o privire scurtă m-am întors brusc și am plecat ca din pușcă urletele ei se auzeau din ce în ce mai îndepărtat pașii mi se auzeau din ce în ce mai tare inima îmi bătea în tâmple îmi simțeam urechile fierbinți faianța albă se apropie și se îndepărtează pupilele se măresc și se micșorează îmi simt gâtul strangulat de o sfoară invizibilă mâna scoate o țigară o opresc cu cealaltă mână la jumătatea drumului încep să tremur așteptam ca trenul să-și schimbe culoarea implicit destinația trebuia să treacă pe lângă casă aveam de gând să trag alarma și să sar dacă ați mâncat mai mult de patru cornulețe accesul în trenuri este interzis au anunțat în gară am găsit o ață cu mai multe cârlige înșirate pe ea și am sunat o poetesă să-mi bage ața pe gât prin telefon să-mi scoată cornulețele pe care le mâncasem în plus a ieșit din telefon o mânuță cu unghiile făcute cu ojă neagră mi-a zis deschide gura și lasă-ți capul pe spate a început să tragă cornulețele cu limba prin receptorul telefonului și să le mănânce oricum nu plec niciunde cu trenul mi-ar fi greu să-mi scot rădăcinile din locul ăsta unde m-am mutat am închis telefonul trenul s-a înroșit am oamenii se atașează repede de anumite locuri lasă-ți părul moale apoi am ridicat-o pe zid mi-a dat un pumn în cap un ochi mi s-a rotit și a zâmbit ne-am pus în genunchi și am ieșit din baie cu limbile scoase eu dădeam din fund ca un câine din coadă ea sărea ca un iepure ne-am urcat în pat îi masam urechile îmi dicta o poezie prin telepatie deschide geamul ia-mă de mână și hai să plutim spre poienița unde vântul culcă iarba așa cum îți trec mâna prin păr mi-a zis iulia mi-era frică pe deasupra pomilor m-am uitat la ea acum era o fetiță cu părul foarte lung sugea nervoasă o suzetă dacă reziști în visul meu până la capăt te voi chema mi-a zis am coborât pe părul ei și am băut o gură de apă din poieniță am aprins o țigară ceața care mi se așezase pe creier începe să se evaporeze urechile mi se desfundă presiunea dispare acum văd clar culorile sunt mai aprinse zâmbesc fără motiv îmi vine să țopăi ca un cangur la voia întâmplării demonii aplaudă frenetic în a treia zi la spital l-am cunoscut pe david mi-a zis că l-au adus acolo printr-o conspirație că guvernul îl urmărește și-au anticipat vizita la unchiul său cu scopul de a-i cere carabina pentru a deturna sistemul dacă nu crezi vei auzi de îndată mi-a zis și a dat drumul la radioul cu baterii înțelegi? m-a întrebat am răspuns da deși era o melodie oarecare care nu-mi spunea nimic asistentele m-au anunțat că am voie în curte neînsoțit era frumos afară pacienții plantaseră mentă asistentele o foloseau la ceai lângă un tufiș de trandafiri înfloriți trecea o apă în care erau doi pești unul galben celălalt roșu mai târziu mi s-a spus că erau un cuplu ciudat i-am numit mickey și mini aveau să fie recunoscuți de tot spitalul la masa de după amiază am văzut o fată care mânca singură într-un colț am invitat-o la masa noastră noii mei prieteni au fost de acord se numea yasminne și era musulmană într-o zi a cules mentă și am preparat-o la mine în camera mea se perindau aproape toți pacienții tineri pentru că era curat aveam de toate și îi serveam pe toți omar diavolul nu mă lasă să dorm mi-a zis nadia de la capul patului într-o noapte m-am dus la ea în cameră i-am zis diavolului să plece nu a mai auzit nimic până dimineață mi se zice nesimțitule mincinosule nebunule iar eu mă bucur că sunt băgat în seamă nu simt nevoia de a-mi povesti viața femeii care vinde pâine așa cum o fac cei din fața mea de la coadă nu i-am înțeles niciodată pe oamenii ăia deși cu siguranță există o explicație pentru asta când mi se aduc jigniri din partea unei femei sunt sigur că mă iubește odată o tipă m-a făcut prost în autobuz și n-am mai stat pe gânduri am sărutat-o apoi mi-a dat cu geanta-n cap am fost foarte bucuros în acea zi câteodată soacră-mea mă face prefăcut și ignorant dar din respect pentru iulia am decis să nu profit de ea la televizor au zis că doar una dintre surorile care dansau în benzinărie era beată cealaltă era nebună așa m-a făcut să-mi crească interesul pentru ea îmi vine să vomit stau întins și tremur sunt transpirat demonii au înfipt tuburi prin care suflă otravă insuficient de puternică ca să mă omoare suficient ca să mă facă să vreau să mor mă deranjează lumina mă deranjează zgomotele aș sta într-un sicriu îngropat în pământ să nu aud nimic să mă gândesc la multe lucruri până îmi trece sevrajul scaunele levitează în jurul lustrei frigiderul a înghețat parchetul din bec picură apă murdară ușa scârțâie voma întinsă pe pernă miroase a moarte nu pot să țin ochii închiși nu pot să-i țin deschiși orice obiect din casă va exploda declanșat de privirea mea mi-e frică să țin ochii deschiși urmăresc fitilul aprins prin întuneric până focul ajunge la un cub transparent care se dezintegrează deschid ochii obiectele din raza vizuală încep să tremure îi închid repede la loc același fitil arde nu-l mai urmăresc simt o implozie în tâmpla dreaptă o infinitate de uși care se deschideau mi-a apărut în față la dreapta era o fereastră la stânga o altă fereastră în spate nu era nimic am deschis fereastra din dreapta și am dat peste altă fereastră până am renunțat fiind sigur că la fereastra din stânga e la fel m-am întors mult timp după m-am întrebat de ce nu am încercat fereastra din stânga mi s-a zis să scriu un roman despre cum am plecat din românia la muncă în spania și apoi în franța nu e o idee rea mi-am zis numai că nu îmi amintesc mare scofală putoare nenorocită trebuia să pleci de atunci pentru mine nu înseamnă nimic că te-ai lăsat de băut și de fumat noi nu avem cum să ne înțelegem mi-a zis m-am dus mi-am cumpărat cinci cutii mari de bere două pachete de țigări m-am așezat pe iarbă în poienița de lângă casă m-am îmbătat de la prima cutie am fumat țigară după țigară tușeam măgărește am desfăcut a doua cutie și nu mai țin minte nimic m-am trezit în vomă mă durea capul aveam zeci de apeluri pierdute nu mă dusesem la serviciu am intrat în casă murdar am sunat-o nu mi-a răspuns m-am pus în pat capul și stomacul erau două bombe care explodau la fiecare trei secunde te rog plecă de aici îmi faci probleme mi-a zis când m-am dus unde lucra pentru că nu-mi răspundea la telefon la noapte să dormi unde ai dormit și azi-noapte mi-a zis m-am săturat de aceeași poveste a mai adăugat colegii ei se uitau ciudat la mine am plecat fără să îi salut am realizat târziu că sunt singur așa cum un personaj din desene animate e în aer și cade abia când își dă seama același coșmar mă bântuie și când nu dorm frica de a mă afla la lansarea mea dând autografe persoanelor cu care interacționez pe facebook demult rușinea de-a le uita numele și întrebarea penibilă cum ziceai că te numești? sunt în tren călătorii își aranjează tuburile la tâmple eu nu pot pentru că nu am bilet stau cuminte pe locul meu și ascult gemetele celor care și-au pus amintiri porno scot biletul cu mult timp înainte să-l compostez merg cu el la vedere mă identific cu călătorul care are bilet în oraș e concert oamenii s-au adunat de dimineață să prindă loc în picioare am împrăștiat gânduri negative prin metrou călătorii s-au arătat interesați e întuneric încerc să disting forme pe tavan lumina unei mașini îmi arată câteva pete le memorez se mișcă pe tavan le pierd urma aștept următoarea mașină într-o zi o să intru în moarte clinică să mă înalț deasupra tejghelelor cu suveniruri voi curvele din est mergând de braț cu bărbații lor bogați voi face zoom sub fustele lor ca să apar în pozele lor de prost gust ca maimuța cu care ne fotografiam la mare vafele erau la modă da în moarte clinică ascult bârfele apropiaților mei despre mine să înviu și să-i bag pe toți în pizdele mamelor lor visez la o casă cu curte și cu pietre de munte o apă să treacă pe acolo să am animale să mă trezesc devreme să ar pământul să construiesc câte ceva să obosesc și să scriu de la vecini se aude un cântec de pian acompaniat de orbul care cântă afară la vioară vântul îmi trece prin păr și-mi dă fiori mă întind ca o pisică respir din plăcere îmi vine să zâmbesc dar mi-e frică să nu sperii păsările care cântă în poienița din deal vaporii cafelei mă cheamă la masă nu este niciun nor pe cer de la o vreme nu mai trece nicio mașină corpul îmi vibrează de îndestulare și pace sufletească e momentul ideal să mă masturbez faianța albă la care mă uit de câteva ore și mă gândesc s-a întunecat deodată în mintea mea care nu mai tolerează niciun răgaz trebuie să-mi aprind o țigară dacă nu înnebunesc de câteva ore delirez îmi tremură mâinile simt că mă înec cu saliva ce-mi curge abundent printre dinți trag un fum respir pe jumătate mai trag un fum apoi mai trag un fum un fior îmi urcă printre coaste până pe ceafă tușesc faianța este din nou albă strălucește mucul țigării e ca o navă spațială care mă duce în galaxia plăcerii și calmului îmi plac oamenii inteligenți care nu se dau mari pe facebook ei sunt acolo nu dau like la nimic și nu postează nimic însă dacă stai cu ei la o bere rămâi fascinat stau de o săptămână aici mi-au propus să-mi facă o injecție am refuzat știam de la colegi că cei care își fac injecția sunt terminați pe viață ajung niște legume și nu mai ies din spital la radio cânta carlos santana am aranjat tricoul iuliei pe pernă l-am luat în brațe adulmecam mirosul ei cât m-or mai ține aici? m-am întrebat și-am început să plâng până am adormit cu muzica deschisă când m-am trezit radioul era oprit yassmine completa un rebus la biroul de la geam muncesc de azi-dimineață timpul trece repede iulia m-a sunat și mi-a zis că trebuie să-i facem o asigurare școlară alexandrei am apăsat pe pauză timpul s-a oprit la serviciu am traversat strada și am făcut programare la bancă când m-am întors spălam geamurile ai uitat să-i zici că ți-ai amintit de mirosul ei mi-am zis însă cel care spăla geamurile nu m-a băgat în seamă lucra fără oprire să treacă timpul mai repede azi am schimbat ordinea lucrurilor pe care le țin în buzunare ca să nu mai ating pachetul de țigări când bag mâna dreaptă în buzunar însă l-am atins când căutam portofelul papilele gustative au făcut inundație unii ar zice că e mai bine să nu iau deloc țigări la mine dacă nu am îmi vine mai rău să fumez nu-mi pune prostule în pahar că oricum nu beau îi zice alexandra barmanului de la terasă un porumbel aștepta pe spătar să fure pâine tati mi-e frică dacă îl bați îți dau un pupic am scos bricheta din buzunar și dintr-o lovitură l-am băgat sub masă alexandra fărâmița pâine și arunca peste el suntem într-un film de tarkovski lumina maronie ne acoperă fețele mergem printr-un culoar de pomi cerul se vede printre frunzele strălucitoare ca și cum am fi sub apă alexandra aleargă cu picioarele îngropate în frunzele uscate eu și iulia ne privim de parcă am fi în visul unuia dintre noi cred că suntem în visul alexandrei zice iulia apoi pluteam printre pomii înalți alexandra alerga sub noi sărea și încerca să ne prindă de picioare deschid ochii sunt în pat mă văd la masă bând cafea cu iulia trag dintr-o țigară cu poftă iulia vorbește cu mine și zâmbește mă ridic din pat mă spăl pe față și mă întorc în cameră eu nu mai sunt la masă țigara e fumată pe jumătate mă așez pe locul unde eram iulia continuă discuția pe care nu o auzisem sting țigara pe limbă beau o gură de cafea și mă pun în pat mă văd intrând în cameră mă așez pe scaun mă uit mirat la țigară apoi la iulia cei de la centrul de plasament au zis că o familie înstărită a cărei nume nu au voie să ni-l dea a înfiat-o pe roxana pe 6 august a împlinit 7 ani am sărbătorit în compania diavolului prin abstinență când eram foarte mic am fost cu tata la poiana brașov era soare stăteam întinși pe iarbă la poalele muntelui dintr-o dată a început să se zvârcolească și să facă spume la gură mai bine de un minut apoi a rămas întins horcăia printre mucii și spumele de la gură s-a ridicat și m-a întrebat tu cine ești? apoi m-a recunoscut însă nu auzise niciodată de poiana brașov muncesc până la epuizare îmi tremură picioarele de la efort îmi simt mâinile neputincioase cel puțin nu-mi vine să fumez am vorbit cu mama și i-am povestit despre tine a zis că tu ești omul cu care ar trebui să mă mărit mi-a zis în timp ce rulam un joint urletele ei se îndepărtau deodată cu sunetul făcut de bătăile inimii tot mai puternic bănuiam că era la geam și mă vedea cum mă îndepărtez nu am avut curajul să mă întorc știam că inima mi s-ar fi oprit iar scena s-ar fi transformat într-un desen alb-negru cum nu aveam inspirație m-am oferit ca să cumpăr cafea cu gândul că pe drum îmi vin idei magazinul era foarte departe și mi-au venit multe idei dar până acasă le-am uitat pe toate mă întărât împotriva țigărilor îmi zic tot felul de chestii urâte despre ele ca să mă fac să le urăsc alerg în fiecare zi și mă mint că acum sunt mai în formă ca altădată mai calm mai calculat eram în spania priveam el cielo și plantațiile de struguri din autobuz ce ne-am spart azi-noapte tu stăteai într-un colț și plângeai mi-a zis bogdan mă durea capul aveam gura uscată am ajuns la barul din campo real patronul mă aștepta îmbrăcat în alb salut dan uite în ce hal ești a zis mi-a luat o cafea și a adăugat ești tânăr ay que disfrutar la vida spațiul dintre normalitate și nebunie se subțiază puțin câte puțin e ca o pojghiță de gheață formată pe un lac ce se crapă sub picioare dar nu se sparge decât dacă mai treci o dată spațiul dintre normalitate și nebunie e un fitil care arde încet de fiecare dată când îți pun mâna pe ceafă îmi vine să te strâng și să-ți aplec capul spre șlițul pantalonilor ce scrii acolo? o ai sculată nenorocitule mi-a zis am șters repede și am ținut minte ca să rescriu acum eram pe rivoli pe la 3 dimineața o mână m-a tras din întuneric m-a desfăcut la pantaloni și mi-a făcut un sex oral apoi am închiriat o bicicletă mi s-a părut ciudat să pedalez cu pula sculată am ajuns acasă mi-am făcut o cafea și m-am uitat pe animal planet până s-a făcut lumină am adormit cu sechele dacă vii cu mine în china vreau să deschidem un magazin de vinuri mi-a zis o chinezoaică în timp ce-o futeam într-o scară de bloc și vomita vinul pe care o păcălisem să-l bea sunt la serviciu de ieri nu mai îmi vine să fumez decât dimineața nu mai mă doare capul nu mai sunt nervos nu îmi vine decât să ies în fața hotelului câte cinci minute să mă uit la fetele care sunt la liceul de alături așa cum o făceam când ieșeam să fumez furnicilor pe care le sperii în fiecare zi le este greu să se decidă în ce parte să fugă de fiecare dată aleargă în cerc înainte să-și ia tălpășița din cauza asta pe unele le strivesc cu degetul cea mai mare pierdere din viața mea a fost când mi-a murit motanul care avea 18 ani și aproape în fiecare noapte dormise pe mâna mea de atunci n-am mai iubit pe nimeni nu este adevărat că nu iubesc pe nimeni pe alexandra și pe lucas îi iubesc la fel de mult ca pe dephiss sunt la serviciu și le arăt fotografii cu ei colegilor sun acasă nu răspunde nimeni mă îngrijorez și-mi imaginez o organizație secretă care consideră poezia mea o amenințare cum intră în casă fără să spargă ușa și o omoară pe soacră-mea și pleacă iar copiii sunt murdari de la balta de sânge și plâng iar când aud telefonul sunând plâng și mai tare apoi sun din nou acum sună ocupat mă liniștesc parisul e pustiu ca un sanatoriu în care pacienții sunt plecați la masă azi în metrou am văzut mâna care m-a tras în întuneric pe rivoli și mi-a supt-o inima a început să-mi bată ca soacră-mea la ușă când nu vrem să-i deschidem și știe că suntem în casă apoi am coborât cu câteva stații mai devreme și-am plâns când soarele apune corpul meu se îngreunează cu calmul acumulat în filtrele care merg la turație maximă niște nave spațiale absorb spațiile dintre infinituri știu tot fără să mă gândesc la nimic sunt o supernovă cu palmele lipite deasupra capului sunt o undă care pulverizează orice disconfort azi am încercat să ignor spațiul murdar dinte bucățile de faianță albă și m-am trezit în poienița de pe dealul de lângă casă un cuc stătea pe o creangă și mă privea în timp ce fuma o țigară apoi au venit spațiile murdare în raza mea vizuală ca imaginea la o cameră de luat vederi care schimbă cadrul din plan apropiat în plan îndepărtat am văzut o țigară pe masă m-am ridicat de la pământ prin gemulețul din tavan și am plutit peste hotel înspre apusul portocaliu cu cât mă apropiam mai mult simțeam pielea de pe față cum mi se topește ca o bucată de celofan care arde mă sperie femeile care nu sunt triste când s-a trezit alexandra a întrebat unde e cioara care i-a adus să mănânce și mi-a arătat fotografia cu lebăda care se pune pe piciorul ei în vis tati deschide geamul să vedem veverița mi-a zis și a adormit la loc diavolul mi-a vorbit toată noaptea în somn suflul cuvintelor care-i ieșeau pe gură intra în mine ca hepatita în copiii care nu se spală pe mâini când m-am trezit aveam o aură din litere chinezești eram la barul de pe malul senei am băut două beri și m-am îmbătat mă uitam la fetele care treceau pe trotuar și le zâmbeam ca un tractorist știrb rezemat pe coada unei lopeți bernard m-a întrebat dacă mai vreau o bere am un atac de panică oamenii în metrou vorbesc cu trimitere la mine nu reușesc să aud ce zic în celălalt capăt al metroului cineva și-a pus mâna la nas se pare că sunt transpirat se aude o bubuitură cineva a închis geamul e un complot vor să mă asfixiez cu propria-mi transpirație iulia m-a întrebat ce am vrut să zic în ultimul text mi s-a făcut frică țin ochii închiși să nu văd când vor veni să mă ia trei agenți sub acoperire care stăteau pe bancheta din fața mea în tren mi-au spus că celui care și-a pus mâna la nas în metrou îi venea să strănute iar bătrânii care au închis geamul erau sensibili la curent iulia a glumit cu mine și să mă relaxez pentru că totul e sub control tot ce am scris până acum nu are nicio legătură cu ce am vrut să spun într-o zi cei de la orfelinat ne-au sunat pe telefonul fix dar nu eram acasă după un timp am sunat înapoi n-a răspuns nimeni în orașul în care locuiesc nu există nicio sursă de inspirație când stau în pat și scriu sunt în altă parte demonii nu mai mă bântuie nu mai sunt trist nu mai am idei ciudate nimeni nu mă urmărește nu vreau nimic nu mă mai grăbesc nu mi-e dor de nimeni nu mi-e foame nu mi-e sete stau în pat și nu văd nimic mai mult de o fereastră și un copac ale cărui frunze se mișcă ca niște frunze poezia lui khasis mă face să îmi dau seama că ce scriu nu e mare scofală aș vrea să-l cunosc și chiar dacă nu mai beau să bem o bere când l-am văzut prima dată pe o. nimigean vorbisem deja pe facebook aterizasem pe beauvais veneam de la lansarea primei mele cărți de la salonul de carte de la bucurești mă rugase să-i aduc niște cărți mă aștepta în parcarea cu autocare ne-am urcat în tren mi-a pus mai multe întrebări îmi tremurau genunchii de emoție abia vorbeam mi-era rușine să respir a rămas să ne mai vedem când eram mai mic de câte ori o vedeam pe iulia șutam mingea și o loveam în cap într-o zi trecea pe sub balconul meu și-am aruncat un picior de scaun spre ea dar n-am nimerit-o m-am gândit și am ajuns la concluzia că scrisul nu mă ajută la nimic și că e o pierdere de timp și pentru mine și pentru cei care citesc bârfele vin de la televizor îmi lipesc nările cu două degete și suflu puternic presiunea-mi iese prin urechi mă simt de actualitate am citit o poezie în care poetului îi era dor de copil și de fosta nevastă am luat o gură de cafea și mi-am zis ce teribil ce teribil cel mai rău și cel mai rău este perioada dinaintea dezastrului când ești sigur că se va întâmpla ca și cum ai fi în arest înainte de a intra la pușcărie iulia doarme și habar nu are ce scriu acum aș putea scrie orice și aș șterge înainte să se trezească aș putea scrie ceva urât despre ea aș putea scrie porcos într-o zi m-am trezit foarte devreme dar nu mai era nimic de făcut așa că m-am culcat la loc după câteva zile fără țigări azi mi-a venit să fumez am deschis sertarul cu cartușe de țigări le-am mângâiat în timp ce plângeam am desfăcut unul și-am luat un pachet de țigări când am vrut să-l desfac s-a luat gravitația în cartier și m-am trezit lipit de tavan pachetul era și el lipit de tavan dar în cealaltă parte a camerei am reușit să mă întorc pe burtă și m-am târât ca o șopârlă înspre pachet l-am luat și iar m-am întors cu spatele pe tavan l-am desfăcut și când să bag țigara în gură mi-am dat seama că nu am nicio brichetă în casă de când m-am lăsat de fumat am început să escaladez zidul în jos ținându-mă de hota aragazului și am ajuns la aragaz am reușit să-l aprind iar când am îndreptat țigara spre foc s-o aprind a revenit gravitația în cartier azi am scris o poezie despre iubire cred că mi se trage de la abstinență a scrie despre iubire este al dracului de siropos chiar și când scrii despre scrisul despre iubire nu este adevărat că futeam o chinezoaică într-o scară de bloc în primul rând era coreeancă iar scara de bloc era un dispensar părăsit de câțiva ani mă gândesc foarte serios să mă las de scris eram cu iulia și cu fratele meu mai mare care venise pe la noi din olanda am ieșit prin oraș și ne-am gândit să vedem un film chinezesc era vorba de un psihopat care viola femei și le omora mi s-a părut foarte amuzantă ideea o minge se învârte în aer dacă clipesc la geam va cădea pe bicicleta alexandrei din curte și va face gălăgie îmi lăcrimează ochii trag cadrul într-o parte și duc mingea în afara curții închid ochii când am plecat în spania aveam 15 euro i-am spart în aeroport am ajuns și le-am cerut o țigară în primele două zile mi-au dat m-am învățat pe resturi de marijuana căutând chiștoace de băut făceam rost de la românii care se plictiseau mi-am cumpărat primul pachet de țigări îl țineam ascuns sub salteaua fotoliului am luat o sticlă de vin pe care am împărțit-o la toți am plătit 400 de euro ouăle și cartofii pe care-i mâncasem în trei săptămâni la vida locca am strigat beat în mijlocul mulțimii care dansa la fiesta la tauri nu puteam să mă uit eram prea sensibil iulia nu simte nevoia să spună ceva înafara apropiaților într-o zi am întrebat-o cum face pur și simplu nu simt mi-a răspuns m-am răzgândit în privința morții clinice am auzit la radio că cei care vor să te vorbească de rău nu o vor face pentru că vor crede că ești mort oricum azi nu mă interesează nimic faianța albă la care mă uit de o oră se topește și curge pe zid ca o găleată de smoală aruncată pe pereții sufrageriei când ceilalți sunt atenți la știri deschid pubela o bucată din capacul încins mi se lipește pe mână strâng din dinți și scormonesc printre cioburile de sticlă după ultima țigară pe care o aruncasem o scot o pun în gură scot bricheta țigara nu se aprinde e udă de sânge am numărat o pungă de un cent și doi cenți avem 22 de euro două pachete de țigări și două pâini avem abonamente azi am avut sentimentul că sunt un scriitor foarte bun și-am șters tot ce scrisesem scriitorii buni n-au nevoie să scrie am urcat un scaun peste alt scaun apoi am întors masa și-am pus-o peste ele m-am dat trei pași în spate mi-am pus mâna la bărbie și le-am admirat apoi le-am aranjat ca înainte asta înseamnă viață de artist mi-am zis și-am dat peste cap ceașca cu cafea aceste texte le-am scris desculț pe o balustradă la înălțime dacă mă opream din scris cădeam de frică mi-au venit multe idei acum sunt în cădere liberă când voi termina textul înseamnă că am ajuns jos vedeți cum cerneala penetrează această cretă? ziua n de când m-am lăsat de fumat sunt convins că mi-e rău din cauză că nu fumez citesc khasis pe telefon și copiez poezii care-mi plac le pun pe internet facebook-ul e o dependență de câteva zile renunțasem să mai postez în schimb am postat de 7-8 pe zi încerc azi să mă abțin e mai al dracu' decât cu țigările sunt în tren și n-am internet lumea mi se pare pierdută într-o altă galaxie în loc de like văd scris muie o împrăștii cu generozitate voi fi absent azi voi strânge o bucată de nailon între dinți și nu o să audă nimeni de mine stau pe bordură și urmăresc oamenii care aleargă să prindă trenul azi unul a reușit să-l prindă în ultima secundă l-am urmărit cum pedala în aer din vale îl voi aștepta să-l felicit el este eroul zilei am ajuns la serviciu nu am chef de nimic mi s-a spus că de două zile nu mai e apă caldă în tot hotelul colegul meu își imaginează clienții udând prosoape apoi spălându-se cu ele ca undeva în munți unde nu există băi munții din centrul parisului dacă aș fi client mi s-ar părea cool ar fi ca în excursie când se lua lumina iar toată clasa eram bucuroși ne dădeam capace puneam mâna pe țâțe fără apă caldă m-aș simți ca în românia când am luat-o razna și m-au internat iuliei i s-a dezvoltat instinctul de mamă două pachete de țigări banane suc ceai bani ciorapi să fii cuminte ca să te întorci acasă te iubesc colegii m-au felicitat unul dintre ei mi-a zis că oamenii fără vicii sunt mai respectați că oamenii sănătoși sunt mai bine văzuți și că acum mă consideră un om demn noroc că nu sunt țigan sau evreu îmi venea să-i răspund cosmin mi-a scris că a scoate o carte în august e ca și cum ai prezenta o haină de blană vara stau așezat pe scările hotelului și scriu colegii mei știu că muncesc când mama mi-a cumpărat cască și baston de polițist mi le-am pus și-am spart o mașină poliția a zis că un polițist adevărat nu sparge mașini un polițist adevărat arestează oamenii răi de atunci am arestat toți copiii de la bloc și i-am încuiat în beci umplu chiuveta cu apă ridic dopul și privesc vârtejul ca un copil care se uită la trenulețe până se golește lucas se învârte pe loc până amețește și cade mi-am făcut o ansă dintr-o bucată de sârmă și-am depistat toate locurile din dormitor cu energie mă târăsc cu un picior în aer pe marginea căzii și număr descrescător aștept ziua când ne vor chema la școală să ne spună că lucas a bătut un copil să mă fac că-l cert și să-i arăt noi scheme acasă când am fost în românia nu eram obișnuit să se vorbească în română în jurul meu îmi venea să tac să nu audă ceilalți români că vorbesc în română deși nu fac nimic tot timpul am impresia că sunt ocupat poemul trist este un cerc prin care trece o line întreruptă plutește în interiorul cutiei de carton unul din colțurile cutiei are o gaură dreptunghiulară în fiecare zi la aceeași oră o rază de soare intră și trece prin ea și prin spațiul dintre cele două linii care alcătuiesc lina întreruptă ce trece prin cerc scutierii încercuiseră parterul spitalului am luat o targă și-am alergat spre ei s-au ferit am ieșit prin geam și-am intrat într-o salvare m-au dus la alt spital iar după zece minute iar au chemat scutierii m-am pus în spatele unei tărgi și-am așteptat am sărutat-o toată ziua pentru că avea gust de tutun nimeni nu-mi poate spune dacă e mai bine să scriu poezie sau nu în loc să dau o scobitoare în două am luat două scobitori și mi le-am pus între buze ca pe niște colți de hârtie mi-am amintit de prima labă când am ejaculat pișat în pantaloni soarele a făcut o eschivă printre nori am strâns din dinți mi-am înfipt scobitorile în buze și-am început să bolborosesc cu gura plină de sânge așteptând ca cineva să mă ia în cârcă până la râu să mă frece de pietre ca pe un tricou cu che guevara apoi să mă pună la uscat în așteptarea următoarei eschive a soarelui corpul de la șold în jos rămâne fix îmi încolăcesc partea de sus pe axa stâlpului de susținere a alimentarei de când avea câteva luni alexandra are un iepuraș e prietenul ei cel mai bun doarme cu el mănâncă cu el călătorește cu el într-o zi când a ajuns acasă nu-l mai avea l-am căutat peste tot dar nu era niciunde am plecat pe străzi iar în cele din urmă l-am văzut la alimentară stătea în fund pe o bordură se uita la noi demonii nu mai sunt ce erau odată de unii te desparți cu mâhnire-n suflet spre sfârșitul lunii ești obligat să-ți faci injecția mai întâi a început să creadă că e păcătoasă și că nu se duce îndeajuns la biserică într-o noapte a zis că a văzut un înger la capul patului și a rămas blocată fără să poată face nicio mișcare până s-a evaporat a început să ridice linguri și brichete cu palma vedea boala în oameni și-i vindeca până într-o noapte când diavolul a venit și a pus-o să ardă toate pozele în mijlocul sufrageriei și-au mai venit demoni și îngeri cu duiumul îi vorbesc o agresează o fac să râdă merge ca o lebădă și-și mișcă degetele ca și cum ar gândi o orchestră în timp ce plutește pe culoare bârfele vin din bucătărie azi n-am simțit nevoia să fumez m-am mulțumit cu fumul de la țigara iuliei care mă prindea cu două degete de nas mă ridica puțin de pe scaun cât să-mi vină să strănut simțul mirosului a început să mi se dezvolte ca unui câine îmi vine să mănânc tot timpul însă mă abțin cafeaua a început să fie bună fără țigară am slăbit semnificativ când s-a născut alexandra tatăl iuliei m-a strâns în brațe și m-a felicitat ne-am cumpărat bere și ne-am îmbătat ca porcii mai știi bă când nu mă lăsai cu fie-ta și mă alergai prin tot cartierul? apoi am dansat pe melodia ay alexandra mi-a povestit cum le agăța pe fostele colege la filatura din oltenița i se spunea teroarea blondă nu mă îndoiesc am răspuns și-am mai desfăcut două beri am adormit îmbrățișați pe scaunele din bucătărie a doua zi ne chinuiam să nu părem mahmuri sunt în tren gândul cu tricoului iuliei m-a făcut să-mi amintesc clar acel miros și m-a făcut să fiu nostalgic o văd în pat lângă mine iar eu stau cu fața pe gâtul ei simt acea dragoste de copil care nu are nicio legătură cu actul sexual dacă o sun nu cred că ar înțelege sun-o! mi-a zis cineva de pe bancheta din față murise bunica după ce cancerul o chinuise luni de zile ne zisese că lasă aurul celui care se va însura primul dintre nepoți îl ascunseseră în camera unde au pus-o am intrat și i-am promis că mă voi însura primul am atins-o cu degetul pe fața rece și tare ca o bucată de parchet l-am luat și l-am băgat la amanet o săptămână am dus-o bine stăteam la ștrand și prin baruri după ce am terminat banii tata și fratele mai mare m-au prins și m-au bătut la hotel am un coleg idiot îmi vine să-i întorc mâna la spate și să-i pun piedică apoi să-l bat prietenește pe umăr și să-mi cer scuze dacă vreți să vă lăsați de fumat urcați scările mi-a zis secretara după o oră de urcat m-am așezat pe scări să mă odihnesc și-am mai urcat încă o oră am încercat să mă uit în sus printre balustrade dar nu se vedea nimic am mai urcat încă o jumătate de oră nu mai puteam îmi tremurau picioarele abia mai puteam să respir după ce mi-am tras suflul am renunțat să mai urc am început să cobor înspre seară am ajuns la parter și i-am cerut secretarei explicații felicitări mi-a zis aveți aproape o zi de când v-ați lăsat de fumat oamenii se grăbesc la metrou ca niște copii care trebuie să mănânce ca să iasă la joacă azi e răcoare animalele de la grădina zoologică se trezesc târziu dacă mi-aș aprinde o țigară aș fi un trădător al planului de reușită-n viață dacă aș bea o bere aș fi un alcoolic cu intenții meschine chiar dacă nu-mi place să fiu curat nu voi face nimic apropiații vor crede că sunt demn că sunt deasupra plevei din care mă trag un copil cu mâna în ghips a strigat în metrou capitalismul manipulează sufletele curate ca al omului acesta care nu mai bea și nu mai fumează am coborât scările primul și am prins metroul gol în timp ce se închideau ușile am sărit în el am lăsat în urmă forfota din tren e prima dimineață când mă grăbesc cu gândul să termin mai repede serviciul s-o văd pe iulia să îi miros tricoul tot ce am scris până acum nu are nicio legătură cu ce am vrut să spun