Cătălin Al DOAMNEI

pe vremea aceea oamenii asistau la nașterea zeilor hesiod este unul dintre aceștia el m-a trimis pe mine să dezgrop literele feniciene după izgonirea din

să nu mori joacă-te cu mine pe planeta unde crește trandafirul cel mai bun prieten din lumea fioroasă despre care nu știu mare lucru dacă tu ai două cămăși una galbenă și una

de hramul bisericii tăierea capului sfântului ioan botezătorul martirul comunist se pregăti să ucidă și el clipa la prima vedere martirul comunist pare un tip cumsecade el crește aidoma

era târziu & eu trăisem prea mult înnotând prin mocirla acestei lumi panorama deșertăciunilor ai fi spus tu dragă mihai pentru că mi-ai fost drag mai scump decât constantin noica descris

în așteptarea ta viața mea devenise foarte tragică prin spitale cu muribunzi mă împrietenisem cu hieronymus bosch uneori veneai să mă vezi

fiecare weekend fără tine era și a rămas ca un ghimpe în inimă și fiecare zi și fiecare noapte și fiecare clipă toate

în noaptea aceea avusesem o discuție cu robinson este bine să-ți poți uita bunele maniere niciunul dintre noi nu mai avea somn doar sclipirea mării la focul veșnic viu ne limpezea

trebuia să decid forma gramaticală prin care mă voi adresa contemplând de pe maluri de râu ucis umbra la asfințit a lotusului alb orice poem nu poate fi

când n-am mai putut suporta tensiunea astei vieți cu care lupt m-am întors în copilărie eliberându-mă de atracția gravitațională a morții cum trebuie să se fi debarasat renascentiștii

de ce te-oi fi așteptând la capătul tuturor himerelor despre lume și viață pe tine cea care dai viață

locuiesc o patrie mințită și tu ești minune înlăcrimată-ntr-un oraș dement ascultăm cum cresc tăceri verzui și ne uităm să vedem cum toți pleacă am rămas să colecționăm uragane să stăm de vorbă

diminețile erau locvace apoi ne vorbeam din ce în ce mai rar chiar trecuse foarte multă vreme de când cuvintele înghețaseră pe buze începea primăvara și somnul devenise astral cuvintele

fabrica de clei se află –n faliment universal profund afectați muncitorii frecventează asiduu masoneria de rit scoțian a umorului negru nemaiputându-și dezlipi ochii violacei de la sunetul surd

Toate nu sunt decât înscenări acesta este mortul bacovian acesta este mortul comunist și acesta este mortul care n-a murit ci se mai plimbă o vreme prin oasele și gândurile despre fericire

dispăruseră nopțile și realul era jefuit de invazii migratoare poezia salvase lumea clipa de inefabil de însemnele răului și neputinței se întâmplau lucruri stranii despre care nu voiam

toți cei care m-au crezut egalul lor au murit înainte de vreme și n-au mai putut să ajungă la nunta de italieni români care m-au rugat să le fiu naș la fiesta venețiană cu vene violete de

era în timpul primului război mondial avusesem un vis lucian blaga mi-a zis îți voi spune pentru a fi un florar desăvârșit înghite polenul de pe stamine de alun vei fi de neînvins de

și eu am asistat la moartea țării mele eram de față când decebalus per scorilo s-a sinucis a doua oară sub privirile îngrozite din neam în neam ale domnului acad.dinu c. giurăscu și ale

ne pregătim de sfânta măria mică eu nea savin și vărul președintelui cel cu douăzeci și patru de frați dintre care doisprezece au murit înainte de al doilea război mondial pe frate-meu cel

fulgerele privirii tale înflorind albastru o pădure de crini ți le-aș dărui rămâi rămâi cu mine

se clatină frumusețea în alergatul fetei urmărită de tristețea plecării jandarmi fără genți cultivă aflatul în treabă al lumii neputrezite sub cununa zăpezilor în care ne-am iubit cu patimă mă

nu de alzheimer îl acuz pe cioran ci de luciferică ipocrizie n-a fost bolnav cu adevărat se prefăcea numai că uită pentru a ne uita cu adevărat mă cuprind frigurile auzind ecoul vocii lui g.

venise îngerul și eu îl imitam stîngaci să-mi piardă singurătățile celor zece mii de lucruri nu mai înțelegeam de ce a trebuit să câștig toate războaiele poate cu unul mai puțin pe vreme de

ca ultime bastioane ale voinței de a trăi în orașul interzis singurele ascensoare posibile erau cețurile pentru că era ultimul oraș de pe fața pământului din prea multă bunătate artiști de