omul comun sau victorie de vânzare

locuiesc o patrie mințită și tu ești minune înlăcrimată-ntr-un oraș dement ascultăm cum cresc tăceri verzui și ne uităm să vedem cum toți pleacă am rămas să colecționăm uragane să stăm de vorbă cu omul comun omul leneș pentru care idealul nu există vizualizez alergători din toate orașele intrând pe ultima turnantă cu o mai mare ușurință decât intrau cândva marfarele în gară gara nu mai există dar s-a construit un fel de pod cu un singur sens până când vremea se va schimba dacă se va mai schimba lucrătorii au fost trimiși la odihnă omul a fost făcut pentru cădere și mai apoi pentru zbor dacă trebuie să definesc omul comun voi spune că acesta nu este proletarul nu mai există forțele marxiste ale alienării de sine prin munca brută ar trebui să-l amintesc pe erich fromm alienarea umană începe cu manipularea la scară planetară ridicola și insignifianta transformare a omului într-un atom democritian se impune ca viciile ori ca plecarea cocorilor toamna pe cerul în formă de ,,v’’ de la ,,victorie’’ o victorie de care nimănui nu-i mai pasă de acolo de unde nu te poți prăbuși moartea în zbor devine norma tuturor speciilor aflate la mii de km depărtare de inima ta, străine privește forța crește direct proporțional cu forța tuturor speciilor care au fost dar nu acesta e omul comun se prea poate ca acesta să fie spectatorul aplaudând în circ sau mergând desculț în întâmpinarea oamenilor crescuți pe picioroange așteptând trecerea furtunii-sahare și pentru a studia mitul alienării umane ei vă vor arăta zeița victoria nu eu nu alții din cei care vor mai fi mâine