globbe-trotter la școala de reeducare

oriunde –am ajuns viața trebuia să meargă mai departe neîncepută ca izvorul tămăduirii singura realitate palpabilă a fost copilăria fără mască în somn visul îi aduce înapoi copilului trotineta furată de aripa ruptă a pamântului-mamă condamnat să răspundă la lecția de schizofrenie veți îngurgita veți voma vă veți dezintoxica dacă mai aveți ce veți uita vă veți evapora vi s-au pregătit coroanele lui bacovia poetul bețiv monoton și neînțeles ca eminescu nu-ți fie frică de moarte de lichele trăiești clipa-n care nu-ți vine să dai binețe nimănui dar tu ești bine crescut ai cei șapte ani de-acasă răul din aproapele tău ți se așterne în față precum cel mai scump covor din lume țesut de lucători care niciodată n-au avut duminică neputând să-ți plăteasca răul făcut cu bună știință odată ajuns în împărăție nu te mai interesează amazonul durerii moartea-împarateasă te ia de mână îți arată neumblatele cămări înțelegi și uiți durerea universală i-a zis schopenhaueur copil fiind mama ți-a fost mult prea obosită pentru a te spăla pe față cu sângele oamenilor buni e prea târziu pentru binele ce nu va mai fi precum comunismul îngere, încalci toate legile școlii de reeducare