oina, a doua viață a tatălui meu

asemănarea lucrurilor și a întâmplărilor oamenilor mari și a celor obișnuiți trece de zidurile memoriei și țărmurele se macină pe nisipul de aur înghițit de gura peștelui –sabie pe terenul de oină din copilăria tatălui meu regăsesc aceiași coechipieri celți pastorali neînvinși de roata destinului eu sunt conștiința ta mi-a spus cândva fiul meu privește cum trece omul acela cu oglinda pe străzi și o face țăndări e semn să afli că mari convoaie umane abia își mai urnesc sufletul după înmormântarea unui președinte nici bun nici rău ori înțelept numai că pe vremea tatălui tău nu murea nimeni în iarna cu omătul cât gardul când veneau lupii ceva din puterea lor ca o flacără cenușie intra în tine să nu te mai poți întoarce din viața cenușie din lumea cenușie havel a murit la aceeași vârstă cu tatăl meu și cu bunicul fiecare a murit diferit dar a trăit la fel pe terenul de oină când lovești mingea și trece dincolo de linia de fund se așterne o liniște albă se prăbușește un sistem social ne naștem în trecut și ni s-au terminat toate întrebările nică a lui ștefan a petrei și vasile conta mai întârzie o vreme jucând oina pe toloacă în strunga vieții fără de moarte pășește desculț Dumnezeu