el dorado

și eu am asistat la moartea țării mele eram de față când decebalus per scorilo s-a sinucis a doua oară sub privirile îngrozite din neam în neam ale domnului acad.dinu c. giurăscu și ale ultimului școlar premiant de la țară urcasem în carul triumfal și așteptam să fim mânați cu biciul cum au scris romanii pe columnă în aplauzele furtunoase ale lui george soros și beny stemnetz se-ntuneca și un avion survola în formă de X pe cerul auriu cu nori aurii am mai văzut cum desena ,,brava băieți’’ ați murit bine pentru că ați trăit bine secundele se-ndârjesc în mine despre mineri se vorbește numai de bine ei au lăsat patria mea liberă și au luptat până la ultima suflare construind socialismul din mine minerii sunt cei mai curajoși din lume ei își plimbă ursul când vor prin hyde park și dansează ursul românesc nici un intelectual nu mai e de față să le mulțumească sau să-i feliciteze petru creția ori cezar ivănescu recent inaugurând un muzeu al bulanelor încasate intrarea liberă minerul român este cel mai abil politician el face legea și o aplică privind înduioșat la televizor cum se sinucide în direct poporul român cum vine regele decebal și le predă ștafeta de cianură de cea mai bună calitate în poziție de drepți mulțumindu-le public cu mai multă vigoare decât președintele iliescu scăpând țara de golani eu și tu și tu de nouăsprezece milioane de ori premierul finlandei pe care-l cheamă victor ponta și fără voia dumneavoastră președintele în exercițiu de azi 30 septembrie ora 10.03 și el călare pe bicicleta spiderman cu rucsacul spre el dorado el dorado găsindu-i printre cruci putred de bogate pe bătrânii ortaci din satul meu pensionați pe caz de boală profesională adorând din mormânt să contemple creșterea și descreșterea vrejului de fasole din satul ninive spre zări mult mai albastre într-un mod ciudat lemnul de la crucea primordială se descompune și se-ntinde auriu printre pompele funebre ale celor care n-au mai apucat să se întoarcă și să moară după datină alegând moartea martirică obligând minele să se prăbușească la timp în lumină neagră foarte neagră ca atunci când mătușa casandra nevasta lui ba culai mânuia cea mai mare lopată plină ochi din univers cu diametrul de un metru mai căzând o dată în fântâna copilăriei de unde a fost scoasă de icoana maicii domnului de la florești care în acea zi fusese adusă în sat pentru rugăciunile de ploaie cum oamenii nu mai aveau lacrimi au plâns vacile satului nimeni nu a crezut-o pe mătușa casandra cine a scos-o din fântână