amintiri din viitor

în anul acela vânătoarea de balene de-abia începuse bătrâna maria bălteanu murise avea 90 de ani fără 2 sau 3 luni cineva i-a aprins toiagul vieții fără de moarte și noi i-am sărutat mâna ca să ne ierte înainte ca sufletul să treacă de ultima frontieră și să ne vadă de dincolo cum stăm pândind cu harponul când are să treacă moby dick în mod foarte sigur crezând că o vom învinge și vom putea să ne șlefuim viitorul ca pe o enormă piatră ponce pescuită-n alaska când vânătorii de balene adorm fără vise curbându-se după nemărginirea pe care oricât ai vrea nu poți s-o prinzi cu harponul mai înainte de a depune jurământul și de a primi botezul apelor sărate și reci umbra pelasgică a lumii aduce la mal vorbele bătrânei învățate de la preotul cu care s-a înțeles cel mai bine din 1949 și până la moartea acestuia de comunism spunea părintele se va scăpa după vreo cincizeci de ani aproape că așa a fost aproape că avusese dreptate însă n-a spus ce va urma dacă verbele la diateza învingătorului liber se conjugă la prezent sau numai la trecut astfel încât viitorul e un ocean plin de sânge pe care moby dick plutește în derivă fără noroc