Te iubesc și azi

in aceasta poezie, putem iubi chiar in fiecare zi, doar citind-o. Un poem sensibil plin de dragoste ce rascoleste launtrul umanului, imaginatie si multa expresivitate lirica. asa vad eu in versurile tale...

Cu placerea lecturii,
Radun.

tăișul cuvântului tău pătrunde dar nu doare pentru că e multă sensibilitate în rostirea ta, carmen

și uite ce bine ai știut să redactezi pactul...

*îmblânzește-mă din nou
începe cu palma stângă
acolo m-ai atins prima oară

locul acela rămâne dezvelit mereu
vulnerabil la frig, la emoții

pe aici te poți întoarce*

am rezonat la întregul de aici

cu sinceritate,
teodor dume,

remarc un erotism morbid-delicios în prima strofă. apoi o revenire la o cvasi-normalitate în jungla iubirii (”îmblânzește-mă din nou... să începi cu palma stângă”) și finalizând genial cu o tzucahara întins cu întoarcere la 180 de grade și aterizare în inima iubitei
foarte frumos poemul, regret că nu-l pot recompensa pe măsură
extrem de amical

Individualizarea mâinii ca instrument insular al regăsirii și reîntoarcerii la normalul trăirilor!
Cu prietenie
PP

daca renunti sau modifici versurile \"ucigătoare/
o plantă carnivoră si \"sufoca/mort\" renuntarea la diabolic in detrimentul chiar a erotismului lasa loc trasaturilor specifice feminine. Plus ca: noaptea pot avea un vis frumos :)

ideea poemului este ca, mai bine il stiu mort pe iubi si as fi mult mai fericita, sa scap de el. dupa care am mai revenit sa spun ca poate totusi se decide sa se inece in mine, daca tot il vreau mort si in loc de pamant sa strige iubito.
multumesc si va mai astept

Eu prefer ultima varianta...insa nu despre tematica voi sa spun ci despre nerv,
vigoare, participare afectiva in demersul poeic... da imi placu!


Un gand bun!

ultima varianta chiar daca e preferabila nu e foarte fericita nici ea.
sa vad ce pot face pt binele umanitatii:)
mcm

...această poezie. Este un erotism sălbatec, o dragoste ce se consumă în interiorul unei femei proiectate într-o natură exterioară exotică (liana, plantă carnivoră; deși liana este preferata mea). Nu-i de mirare că el strigă la urmă în loc de pământ iubito. Eu n-aș schimba nimic la poezia aceasta. Foarte reușită! Mă înclin.

cu respect,
pt.

ma gandeam ca lianele cresc in jungla si se agata de copaci intr-un sistem bine pus la punct, cu greu se scapa de ele. cat despre final, si mie imi place, fara falsa modestie.
multumesc si te mai astept
mcm