Gravitația mă părăsește

Carmen, scriu în continuarea versurilor tale deosebite... poezia iese din inima ta, din privirea ta și frumusețea rostirilor tale! Mult har poetic!

frumos și plăcut poem! îmi place farmecul poeziei cât și mesajul autocuprinzător, enumerarea stărilor prezente...
dar deosebită mi se pare strofa trei

\"încep să văd până în pântecul mamei
cum am crescut și nu am putut face nimic
să opresc rana din călcâiul vulnerabil\"

O să revin cu plăcere,
cu sinceritate,
teodor dume,

,,poezia iese din pietre, din scorburi, din piele,
din luntrea unde pescarul doarme nevinovat,
din mușcătura de șarpe\'\'
Eu cred ca poezia iese din tine Manuela, iese de undeva din inima ta ,ai o inima poetica. Foarte inspirat titlul. Un poem transparent, care respira sentimente lirice profunde.Bun poemul..
Cu mult respect,
Radun.

M-a agatat de la prima strofa.
Nu-i gasesc niciun cusur si e tare frumos legata de titlu. M-a impresionat profunzimea ei prinsa succint, esential.

marius,
frumoasa continuarea poemului, in fiecare din noi se regasesc drumuri noi.
theodor,
versurile extrase de tine m-au surprins si pe mine la o ultima citire, atunci mi-am dat seama ce am scris, sa vad pana in pantecul mamei cum am cresut.
radun&cristina,
voi doi sunteti pe aceeasi lungime de unda, ati selectat aceleasi versuri, ca sa fiu mai putin poetica si mai realista, poezia iese pe usa daca nu o hranim macar cu o dimineata pierduta.este exact ca\"o femeie draguta cu o floare si fereastre spre nord\", cred cu valeria seciu si dana condurache la teatrul mic, daca mai tin bine minte; cerul instelat desupra noastra si legea morala in noi, eu as renunta la legea morala.
mcm

poezia se cristalizează frumos, mi-a plăcut asocierea sugerată poetic între insightul originilor și sângerarea care e semn de viață în concretul ei vulnerabil... poate pe undeva strofa a doua ar putea lipsi, oare nu e continuta deja in muscatura de sarpe? se intampla ca explicitarea sa reduca sugestia... ma intreb doar... finalul imi place de asemeni prin detasarea lui implicata ce confera transparenta schimbarii de stare... te citesc cu placere.

da, strofa de care vb este explicita si eu ma gandeam ca se subintelegea, acum voi incerca cateva modificari. multumesc de sugestie.
mcm

începutul l-ai fi putut combina în imagini astfel încît să eviți enumerația și să concretizezi gîndul. spre exemplu scorbura cu mușcătura de șarpe, acel imprevizibil spre care tinzi. cu luntrea e bine dar pasivă nuanța, sau poate că liniștea și era efectul scontat. nu știu dacă 1001 simbolizează ceva specific. pentru mine e o senzație de ușurare/libertate fiecare treaptă urcată. anume prin \"aerul_rarefiat\", cuvinte care însă nu prea vor să interacționeze sonor dar sunt acceptabile fiindcă-i articulat aerul. punctul final, difuz, e bun acolo. neputință dureroasă. strofa trei vers ultim e f fain. un punct stabil/ o linie concentrată. foarte interesantă substituția din finalul propriu zis, precum și imaginea anterioară - încărcătură spirituală - zbor în recipient - supraconcentrație - efectul ca produs finit.