Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Poemul dintre noi

locuiește nicăieri

1 min lectură·
Mediu
ai observat că de la un timp între noi
se construiește o stradă?
praf există din ce în ce mai puțin
cuvintele sunt pavate cu grijă
iarba își face loc printre mâinile noastre
când deschid geamul văd deja capătul celălalt
roza vânturilor te indică pe tine
ar fi mai bine să aprindem un foc
așa fără niciun rost în mijlocul drumului
să cântărim flămânzi jumătățile de inimă
poate un cititor vreodată va găsi talgerul potrivit
054.175
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
75
Citire
1 min
Versuri
11
Actualizat

Cum sa citezi

Carmen Sorescu. “Poemul dintre noi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/1765787/poemul-dintre-noi

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

de dragul poemului mi-ar fi placut sa gasesc eu un talger potrivit...dar iubirea nu se calculeaza si nu se masoara omeneste..nadajduiesc ca strada ce se construieste intre voi e inceputul unui drum impreuna, nu altceva...
...cuvinte pavate cu grija!
mi-a placut!
0
@sorin-eneSEsorin ene
inseamna ca ai ajuns sa intelegi, sa cunosti ceea ce nici macar nu stiai ca astepti. chiar si fenotipic, de ce nu.
vibratile se absorb pe rand si nu in scop terapeutic.
e bine ca nu sunt accentuate confuzii, modulul balansand astfel si in zona esteticului.
0
@plopeanu-petrachePPPlopeanu Petrache
De la un timp...
-așadar, înainte aici nu era o stradă, ci un simplu drum , cu praf, ceva nepretențios, ceva care lăsa loc jocului, informalului. Voi, înainte de a se construi strada erați adepții prafului stârnit de picioarele voastre, vă aruncați unul la celălalt cuvinte ca pe obiectele ludice, iar iarba creștea liberă
Se construiește o stradă...
-tot ce înainte era cum am surprins mai sus, acum este invers: praful a dispărut, jocul a devenit ceva serios, cuvintele sunt zidite cu grijă pentru a nu mai fi folosite de oricine, iarba nu mai crește decât ocrotită de mâinile voastre. Aici doar vă mai întâlniți, la ocrotirea ierbii...
Roza vânturilor...
-într-un astfel de spațiu deranjant de geometric și lipsit de spontaneietate, este necesară o orientare haotică. Haosul trebuie reinstituit ca un timp al libertății sentimentelor și al celorlalte ...
-focul este elementul viu în acest pustiu geometric, el crează haosul fără rost, el topește jumătățile într-un întreg așa cum poate topi asfaltul și cum poate lăsa liber pământul

Sunteți fii ai libertății, ai pământului, ai focului-totul strigă în voi liberi și iubiți
Carmen, un adevărat imn înălțat spre lauda haosului ardent al iubirii, dar nu numai
Îmi place mult, ca întotdeauna
Cu prietenie
PP
0
@carmen-sorescuCSCarmen Sorescu
maria,
am incercat sa pun la propriu doua jumatati de inima pe cantar, dar surpiza, in zadar, m-am gandit sa las un semn cititorului care trece poate reuseste el.
sorin,
conditiile de mediu nefiind proprice, ma indeamana sa nu ma raportez deloc la exterior, poate de aceea cunoasterea a ceea ce este neasteptat nu ma mai surpinde.
mcm
0
@carmen-sorescuCSCarmen Sorescu
dl. plopeanu,
ati sesizat f bine poemul:):), prima strofa orecum geometrica, rigida, clara; mi-am dat seama ca trebuia sa inventez o furtuna, prea nu era stilul meu, si am apins un foc fara rost la mijlocul drumului in jurul lui nu imi incalazesc mainile ci caut o unitate de masura pt ceva, mi-e si frica sa mai spun numele, ai zis tu, pe care poate doar vreun cititor ratacit sa mai surprinda adevarul.
mcm
0