Poezie
Poemul dintre noi
locuiește nicăieri
1 min lectură·
Mediu
ai observat că de la un timp între noi
se construiește o stradă?
praf există din ce în ce mai puțin
cuvintele sunt pavate cu grijă
iarba își face loc printre mâinile noastre
când deschid geamul văd deja capătul celălalt
roza vânturilor te indică pe tine
ar fi mai bine să aprindem un foc
așa fără niciun rost în mijlocul drumului
să cântărim flămânzi jumătățile de inimă
poate un cititor vreodată va găsi talgerul potrivit
054.175
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Sorescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 75
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Sorescu. “Poemul dintre noi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/1765787/poemul-dintre-noiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
De la un timp...
-așadar, înainte aici nu era o stradă, ci un simplu drum , cu praf, ceva nepretențios, ceva care lăsa loc jocului, informalului. Voi, înainte de a se construi strada erați adepții prafului stârnit de picioarele voastre, vă aruncați unul la celălalt cuvinte ca pe obiectele ludice, iar iarba creștea liberă
Se construiește o stradă...
-tot ce înainte era cum am surprins mai sus, acum este invers: praful a dispărut, jocul a devenit ceva serios, cuvintele sunt zidite cu grijă pentru a nu mai fi folosite de oricine, iarba nu mai crește decât ocrotită de mâinile voastre. Aici doar vă mai întâlniți, la ocrotirea ierbii...
Roza vânturilor...
-într-un astfel de spațiu deranjant de geometric și lipsit de spontaneietate, este necesară o orientare haotică. Haosul trebuie reinstituit ca un timp al libertății sentimentelor și al celorlalte ...
-focul este elementul viu în acest pustiu geometric, el crează haosul fără rost, el topește jumătățile într-un întreg așa cum poate topi asfaltul și cum poate lăsa liber pământul
Sunteți fii ai libertății, ai pământului, ai focului-totul strigă în voi liberi și iubiți
Carmen, un adevărat imn înălțat spre lauda haosului ardent al iubirii, dar nu numai
Îmi place mult, ca întotdeauna
Cu prietenie
PP
-așadar, înainte aici nu era o stradă, ci un simplu drum , cu praf, ceva nepretențios, ceva care lăsa loc jocului, informalului. Voi, înainte de a se construi strada erați adepții prafului stârnit de picioarele voastre, vă aruncați unul la celălalt cuvinte ca pe obiectele ludice, iar iarba creștea liberă
Se construiește o stradă...
-tot ce înainte era cum am surprins mai sus, acum este invers: praful a dispărut, jocul a devenit ceva serios, cuvintele sunt zidite cu grijă pentru a nu mai fi folosite de oricine, iarba nu mai crește decât ocrotită de mâinile voastre. Aici doar vă mai întâlniți, la ocrotirea ierbii...
Roza vânturilor...
-într-un astfel de spațiu deranjant de geometric și lipsit de spontaneietate, este necesară o orientare haotică. Haosul trebuie reinstituit ca un timp al libertății sentimentelor și al celorlalte ...
-focul este elementul viu în acest pustiu geometric, el crează haosul fără rost, el topește jumătățile într-un întreg așa cum poate topi asfaltul și cum poate lăsa liber pământul
Sunteți fii ai libertății, ai pământului, ai focului-totul strigă în voi liberi și iubiți
Carmen, un adevărat imn înălțat spre lauda haosului ardent al iubirii, dar nu numai
Îmi place mult, ca întotdeauna
Cu prietenie
PP
0
maria,
am incercat sa pun la propriu doua jumatati de inima pe cantar, dar surpiza, in zadar, m-am gandit sa las un semn cititorului care trece poate reuseste el.
sorin,
conditiile de mediu nefiind proprice, ma indeamana sa nu ma raportez deloc la exterior, poate de aceea cunoasterea a ceea ce este neasteptat nu ma mai surpinde.
mcm
am incercat sa pun la propriu doua jumatati de inima pe cantar, dar surpiza, in zadar, m-am gandit sa las un semn cititorului care trece poate reuseste el.
sorin,
conditiile de mediu nefiind proprice, ma indeamana sa nu ma raportez deloc la exterior, poate de aceea cunoasterea a ceea ce este neasteptat nu ma mai surpinde.
mcm
0
dl. plopeanu,
ati sesizat f bine poemul:):), prima strofa orecum geometrica, rigida, clara; mi-am dat seama ca trebuia sa inventez o furtuna, prea nu era stilul meu, si am apins un foc fara rost la mijlocul drumului in jurul lui nu imi incalazesc mainile ci caut o unitate de masura pt ceva, mi-e si frica sa mai spun numele, ai zis tu, pe care poate doar vreun cititor ratacit sa mai surprinda adevarul.
mcm
ati sesizat f bine poemul:):), prima strofa orecum geometrica, rigida, clara; mi-am dat seama ca trebuia sa inventez o furtuna, prea nu era stilul meu, si am apins un foc fara rost la mijlocul drumului in jurul lui nu imi incalazesc mainile ci caut o unitate de masura pt ceva, mi-e si frica sa mai spun numele, ai zis tu, pe care poate doar vreun cititor ratacit sa mai surprinda adevarul.
mcm
0

...cuvinte pavate cu grija!
mi-a placut!