Camelia Tripon

Noapte de vară Safirul se prelige pe dale tăciunii aprinși plutesc sub cerul de smoală vântul se strecoră pe sâni izvoru-mi șoptește printre cămine freamăt încet... mă doare dansează

Ștefan cel Mare și Sfânt e în noi Copleșită de lumină, inima vibrează mai profund cu focul viu din inima Moldovei. Istoria nu este doar o pagină din trecutul nostru, ea este poarta

Gotterdämmerung și zorii O adiere blândă îmi mângâie ființa în purpură de stele pulsează a mele umbre din ele curg smaralde și chihlimbare ude, vârtej de ape, imagini scăldate-n aur. Un

Timiditate Rătăcesc printre râuri de pluș amețitor și nobil bordo ating abanosul Coppélia curge lent parcă plutește în aer degetele mângâie fildeșul simfonie în alb și negru. Încet, fără

Călătorie dimensională Se amurgește vara, ca un șuvoi de sânge se prelinge. Frânge... sub apăsare mă simt ca o masă amorfă de viață fără viață aud cum stânca plânge. Kali-fecioara

Mai am un singur dor Cred în Eminescu. Trăiesc dorul lui de țară binecuvântată de Dumnezeu. Sunt clipe când simt că nu mă pot ridica nici măcar cu privirea la nivelul cunoașterii la care a

Alb - negru, puntea spre lumină Așa cum din noapte se revarsă zorii, tot așa lumina se cufundă în amurg. Spiritul lui Mihai Eminescu ne însoțește pe drumul spre lumină, de la Basarabi la

Noi și armenii Pentru a descrie un popor, trebuie să-i cauți rădăcinile și să-i culegi toate florile înmiresmate care au dăruit lumii comori de neprețuit. Una dintre aceste flori a

Trăim într-un univers imens, atât fizic cât și spiritual. La nivel cosmic Pământul este ca un fir de nisip de pe o plajă. Studiile biologice și fizice au pus în evidență memoria materiei vii și

O stâncă dăltuită de apele iubirii, lovită de furtună, atinsă d-astrale străluciri nocturne Apollo o alintă în arșița reunirii o adiere suavă de Zefir în...vie o pasăre albastră un Sfinx

Alchimie umană Să poți lua din abisul astral lumina începutului...pocal S-o picuri peste întuneric, cînd totul devine prielnic. Din apa timpului soare, să faci o floare. Apoi pe pulbere

Din iubire pentru neam și țară Azi, pentru mine, nostalgia anilor de școală este tot mai puternică. Acolo unde părinții n-au îndrăznit să mă învețe, sub influența întâmplărilor triste datorate

Lucian Blaga o evocare Mă cufund în abisul vremurilor. Din el se deschid porțile viitorului, în el se regăseșete sub formă de șoaptă Lucian Blaga, înaintea lui... Lucian Blaga. Tronează în

Trezire I se spune floare, apare în fiecare clipă, când cerul o picură pe coarde de liră armonie astrală.. E lotusul tău poartă abisală în întunericul uitării de-afară. E

Fântână Fântână, fântână. Apă străbună, cumpănă de mână, apă pentru viață, viață pentru apă, să-mi aduci acasă lumea mănoasă. Apă și iubire, dulce jeluire. Mormânt vechi, lăcaș fără

Portret de bărbat Inert în atitudini, vast în iluzii imagine holografică despre viață guvernează universul cu chip de libelulă, rostind între pauze holistice ecuații absurde.

Porțile... adevărului Timpul a săpat adânc în conștiința umană, ca și apa în stâncă, dăltuind adevărate monumente pe care nimic nu le poate distruge. Așa au apărut în plan fizic și \"porțile\",

Grădina raiului din noi Când soarele se ascunde este momentul să-l căutăm în noi. Nu știu cine a început acest concert furibund în care se cântă înmormântarea neamului. Sunt mioapă, dar văd cu

Sărbătoarea Luminii În noaptea de Înviere preotul ne îndeamnă: „Veniți să luați lumină!”; apoi unii credincioși merg la mormintele celor dragi pentru a duce lumină. Anul acesta se împlinesc