Imagini tibetane

Initial, dupa o imagine care cam scartaie de o rima fortata(\"mai greu îi să treci de un fior
să vezi pustiul dor
și calea sufletului cu amor.\") nu prea mai aveam chef sa mai citesc.
Am citit totusi si restul poeziei imi place foarte mult, nu doar ideea si simbolurile sunt frumoase, ci si naturaletea usoara, ozonica cu care le imbini curgator.
Mi-au placut in mod deosebit \"cetate a sufletului cale\" si \"ghemotocul nemuririi tale\", primul vers si mai ales sfarsitul.
Daca nu ar fi acea stangacie(in umila mea parere - stiu ca nu prea ai cum sa critici o exprimare poetica pentru ca e mult mai intima decat un articol, de exemplu) poezia ar fi aproape perfecta.

puțin forțat pentru că între gând și suflet nu este în toate cazurile armonie, iar o transcedere într-un trecut foarte îndepărtat, poate fi chiar o forțare brutală...
îți mulțumesc pentru sinceritate și mă bucur că ai găsit și ceva frumos...

aproape că-mi pare rău că nu mai fac \"cronicuța zilei\"! ce mai capodoperă de comentar ar fi ieșit la poemuța ta!...

dacă cuvintele pot avea sensul de ironie, mă bucur că v-am reținut pentru o clipă...

Îți propun o călătorie în Shambala - Oliver Shanti. S-ar putea să-ți placă. Încă nu găsesc esența, dar voi face precum inițiații, o voi lăsa așa și o voi contempla profund. Dacă mai spre seară mă vei vedea plutind pe deasupra agoniei, să știi că sunt în extaz, de fapt. O zi minunată până atunci.

din alte lumi și timpuri, un transdendet, o mileya...mă bucur de trecerea ta...

Camelia, pentru păstrarea tonusului tău liric și intelectual, ți-aș propune să încerci o nouă abordare a ideii de construcție poetică, începând prin a renunța la exprimări cu iz oarecum arhaic, de genul:
- mireasa cerului;
- calea sufletului cu amor;
- ghemotocul nemuririi tale;
. încremenirea moartă (de parcă ar putea să fie și vie.. sensul cuvântului \"încremenire\" este el însuși complet și suficient de expresiv);
- zărilor pierdute,

sau a inversiunilor:
- pustiul dor;
- cetate a sufletului cale;
- a nemuririi poartă.

trebuie să fiu sinceră și să recunosc că nu am reușit să trec la deslușirea semnificațiilor (mai adânci) ale poemului, din cauză că ochiul mi s-a agățat în construcțiile de mai sus.. nu mă pot exprima în privința aspectului lor desuet.. spun doar că poate ar trebui să le inserezi în text mai cu măsură.. să eviți să faci abuz de epitete, metafore sau inversiuni care țin poezia strânsă într-un corset pre-pașoptist

în ceea ce privește versul acesta:
\"Cleștarul îl ei ca un trofeu.\" hm...
trecând peste faptul că îmi alunecă rostul comparației, m-a pus pe gânduri din pricina lui : \"îl ei\"
nu era corect \"îl iei\" (persoana a II - a, singular)? nu te refereai la verbul tranzitiv \"a lua\"/ iau, de conjugarea I?

dincolo de aceste aspecte, deslușesc aici o autoare pasională, în căutarea sensurilor vieții și a marilor adevăruri ale iubirii

în creștinism li se spune mirese ale lui Hristos, acum prea multe mii de ani, erau preotese sau vestale termeni tot europeni, care nu are nici o legătură cu cele șapte deținătoare a porții cunoașterii...

care nu au

o dramă este interpretată ca o stare de \" beatitudine\" lingvistică...dar fiecare cu...

nu-i usor sa fii mireasa cerului. cel putin asta spun \"statisticile\". sau poate ca nu vor acum aici sa fie...
mai greu II sa treci de un fior suna aiurea. cum e sa treci de fior? adica sa-l ocolesti? sau sa-l treci cu bine?
calea sufletului cu amor; sufletul cu amor sau calea cu amor? oricare ar fi, e ciudata exprimarea.
asa o zici de parca-ar fi vro problea ca e PREA puternic tanarul aceala. sau este?
bla bla bla
nimic nu misca-n cremenirea moarta. e cam pleonasm. daca e mort, clar nu misca.
traieste ferecata in propria-i reduta ... e vba de negarea fericirii?
pustiul releva o soarta a nemuririi poarta. adica pustiul=poarta si soarta=nemurire, nu?
slaba poezea, insa rimata.
tania si cozianu e cumva prof de romana?

să te ajut, o fecioară destinată marilor secrete spirituale, ca și o călugăriță din epocile noastre, răpită pentru a deveni regină, încremenită de durere, are sufletul mort, chiar și pentru ghemotocul de copil născut împotriva firii...

mi se pare o prostie ce spui tu aici. nu exista secret spiritual, si vbesc aici d.p.d.v. al crestinismului. sa inteleg ca, calugaritele sunt destinate marilor secrete spirituale? alea fiind care? si cine-a zis asta? unde scrie? si sa inteleg ca o calugarita are sufletul mort si ca e incremenita de durere? :)))) o calugarita (un calugar) isi alege singur/a calea asta.
mirele este cristos, iar mireasa suntem noi, crestinii. ai inteles? daca nu, citeste biblia. acolo scrie clar. :)

vorbesc de o tânără predestinată vieții spirituale dintr-o lume foarte veche de peste 4.000 de ani, a cărui destin a însemnat, ruperea de familie si de cei dragi si apoi prin credința specifică acelor timpuri și-a dăruit sufletul divinității, inițindu-se într-o cunoaștere superioară, care se practică și azi în diferite culturi și religii, care implică asceza și o alimentație sumară sau exclusiv vegetariană, prin răpire și viața pe care a fost obligată să o ducă, a pierdut calitățile inițiatice, râmănând totuși credincioasă, cultului în care a fost inițiată...

waw! de ce n-ai spus așa de la început? acum mi-e TOTUL clar. Sau poate nu. O călugăriță răpită și obligată prin urmare să venereze nuș\'ce divinitate. E cu totul altceva decât isihaștii care își aleg singuri calea aceasta și sînt chiar fericiți.

mă uimești, ce Maria când a fost dată la templu la trei ani era o înfocată credinciasă mozaică sau eseniană? azi copii care trăiesc pe lângă mânăstiri au creștinismul în vine?
oare câți din călugări ajung să practice isihasmul? și câți au atins gradul al VIII-lea? în fine nu o scot la capăt cu această poveste...celaltă din templele egiptene văd nu vă incită...