Camelia Petre

- În seara aceasta cerul se va desface în mai multe nuanțe de albastru. Ne vom feri. Vom ridica palmele, Marrona... - Hmm, o rugă neîncepută? - Da! Și în colțul gurii, muzele vor mima o fericire

ascultă iarna cum gând_ură pe trepte cărunte ascultă te-aș minți probabil te-aș mai iubi sub fulgi de nea întreabă cum trece iarna cum se cunună probabil cuvintele-n frunzele

S-au stins luminile în cer și îngerii în rostogol peste umbre împart ani în dar ani deșirati din buzunar iar oamenii din somnul acesta îngrijesc trecerea timpului într-un ocean de

Peste pleoape când asterne moșul Ene fulgii cerne somnu-i dulce, calde gene se așează între perne; căteluși de pluș agață ursuleți cu inimioare vor bomboane cu savoare, cărți de colorat în

atunci când îmi este frig degetele mi se strâng neputincioase sub reverul hainei; acolo îmi țin la adapost singura imagine cu și despre brațele copacilor ce lacrimează atunci când vântul le

hei, tu! da tu, tu care strâmbi din mustăți. când te prinde lumina cu fața la perete, ce-i spui? că de la brâu în sus, apar bucăți, puzzle din sufletul meu, reciclabile câte? probabil, tot ca

astăzi scriu o poezie perpendiculară cu nimic peste coapsă mă îmbie gângură-te sârbă din buric ies în lipsă unghii roase haos mă petrec false tristeți lasă-mi prada fără oase portocală-te

Serpuiesc alei in parcul frunzelor aramii si pietre saruta drumul apelor suspendate la radacina copacului bonsai dorm norii deasupra lacrimi se curma-n clipe aromate si picuri se prind de forma

Cerul albise frunți nori picurau aripi dincolo de umeri îngeri lăcrimau mai știi? Treceau priviri albastre în rostogol copaci plecau pe drumul unei singure alei de toamnă iar noi vegheam

Astă seară dor spre rădăcină dor de mosc mamă de ce m-ai căutat după povești? dintr-o data noaptea cerne peste pleoape se asterne ca fulgii de papadie vrea sa plece, ba sa vie; acum dor

adumbri subit vioara ploaia macină doar moara albastru cerne polenul coase călător goblenul ... privea uimita cosânzeană prin ghemul poveștii inimă de roșu peste altă inimă de roșu

numara frumoasele apele si casele, codrii si fantanile, napadind fapturile; cine le-a privit in ochi, sa le cada cu deochi cu descantec intre gene si mai tare se vor geme [COR] vaiiiaiiiaiii ele

Eu nu adulmec setea din cuvinte doar las versul întai să crească mirat în seva trunchiului cuminte Eu nu lacrim chipul din mască doar roua lui mă trece nevazută dincolo de singura mea umbră Eu nu

anotimpuri de crengi suspendate la fereastră ploua cu inimi peste flori de salcâm peste umerii goi foșneau anonime brațele noastre cu ramuri și frunze se contopeau în sărutari mii de chitări

Plimbarile pe malul marii sunt benefice pentru sanatate, spun doctorii, asa ca mi-am planificat, pentru a doua zi, o astfel de plimbare, inainte de rasaritul soarelui. Am adormit devreme in aceea

aseară am plâns pașii m-au purtat, pe-ascuns, pe străzi pustii se făcea că oamenii treceau printr-un fel de lacrimă și umbra lor se înfășura în jurul unui ghem unii scădeau alții rămâneau

alegerile locale au anuntat instituirea democratiei \"originale\" si cine stie poate cu putin suflet cu putina dragoste Henkel se va casatori cu o romanca insa inscriptia de pe tricou: \"Eu nu

pe când norii devorau în treacăt chipul palid al neobositei luni din luturi nisipoase mimi angelici galbeni pe o margine de scoică se nășteau aproape oameni desculți imuni și doar se desprindeau de

când tălpile lovesc pământul gol urme aproape că tresar din nori în chip sălbatic când în ocol o ploaie străbate pe umăru-mi tomnatic se-abate mă poartă urme spre țărm în chip de ape sălcii-mi