VorbeVorbe
Gasesc in privirea ta o imbolnavire nu contagioasa ci desavarsita atat de multa privire de mine se contopeste cu atat de multa privire de tine “nu noi ne-am intalnit” din intamplare a fost
CPCamelia PetreDe Dorm
eu dorm un somn cât viața unui om eu dorm mai știu si alții care dorm ei dorm cine veghează somnul lor ei dorm cand noi ne ridicăm din somn ori dorm pentru că pare mai ușor ori
CPCamelia PetreMi-e degeaba
Vai ce frumoși sunt anii când trec se țin de mână cuminți și se iubesc doar astăzi ca nebunii ani prin care trec ani un cerc de foc și plumb de fumuri ei ard dar nu pe rând și nici măcar
CPCamelia PetreMic jurnal de călătorie
Îndrăzniți! Această ușă se deschide doar pentru cel care bate. E ușa Domnului. Iașul începe și se termină nu de la gara nouă sau cea veche. Începe cu o țuică bună de la Satu Mare adusă de Adrian
CPCamelia PetreVedere
Din când în când ochii strălucesc în liniștea disciplinată a serii și nimeni nu i-a biruit la început au fost cuvânt și cuvântul era ochi și cuvântul eram noi și noi eram lumina ochilor Lui!
CPCamelia PetreImpresie
Ploaie măruntă la fereastră lumina îndoită între gene trandafir altoit cu jumătăți de inimă parfumată la uscat cuvinte lângă șoapte lumânări începute Ce recuzită frumoasă pentru seara
CPCamelia PetreCând prea multă fericire
M-am trezit într-o dimineață cu fericirea legată la cap Plana deasupra creștetului Se izbea de gândurile mele un puternic efect de bumerang Fixată pe niște exerciții de circulație în sens unic și
CPCamelia PetreM-ai putea cunoaște?
Și dacă ti-aș spune că astăzi cuvântul nu mai are același înțeles ca și cum ți-ar vorbi cuvintele dintr-o altă incăpere care desi îți par familiare ele să reprezinte cu totul și cu totul
CPCamelia PetrePssst, primești cu colindul?
De partea cealaltă se închide privirea cu irizații de verde a pământului. - Hei, pământul acesta are ochii de aceeași culoare cu ai mei! - Și ai mei sunt la fel! Palmele noastre se întâlniră
CPCamelia PetreVisul
- În seara aceasta cerul se va desface în mai multe nuanțe de albastru. Ne vom feri. Vom ridica palmele, Marrona... - Hmm, o rugă neîncepută? - Da! Și în colțul gurii, muzele vor mima o fericire
CPCamelia PetrePorția mea de fericire zilnică
A fost o dată un copac. Cei de-o seamă își etalau crengile înflorite către soare, către lună, în pământ, cum le era felul. Pe el îl desenase cineva fără frunze și astfel nu ajunsese să fie la
CPCamelia PetreCine sunt ei?
Avea părul lung. Atât de lung că nu reușea niciodată să și-l pieptene decât până la umeri. Mai jos iși prindea niște fluturași portocalii, verzi, albaștrii și galbeni, ca atunci când bătea soarele în
CPCamelia Petre