Umbre aproape goale

si vegetatia luxurianta a pasilor
se vestejeste
dincolo de sine
in padurea termala a gandului

si luna isi onduleaza fesele
plina
pe umerii celor ce nu dorm
intinsi vertical cu
somnul

si singuratatile se imbratiseaza
fusiform
pe suveica bratului tau

si noi putem sa ne bem sucul
fara sa ne vedem

in oglinzile paralele
de pe malul litoralului

nu

plaja trebuie sa se mute
in palmele tale

ca sa am unde unde ma intinde

dincolo de roua din zori sunt umbre...
urme de umbre... de oameni
de suflet...
mi-a placut mult...

Da, Mihai Raluca - Stefania, sunt doar umbre. Si umbrele trec, atunci cand luna trece deasupra noastra.

Mda, chiar ca-i trista. Urmatoarele texte, ale mele - ale tale, trebuie sa fie ALTFEL.
st

Umbre urme si iar umbre
Cer de vara ma patrunde
Pribegind de dor hai-hui
Clar de luna-n visul lui

Amadriada

Un poem al stărilor, vizual (fotografia malului de râu e superbă), șoptit, de împăcare cu sinele, sfârșit de patimă și tumult. Sub sălcii fluviul lacrimilor își pierde izvorul și își regăsește albia cu urmele de sare. De-aici încolo, de la rădăcinile prea-plecate, se poate așterne și plaja, pentru palmele fine, cât frunze « mici și viorii », unde capete obosite și insolate își îmbie deja așezarea.
Îmboldit de imaginile versurilor tale, cu arămie, solară pornire, las în urmă un mic sonet, în speranța că vei fi de acord să-l agăț și în rama odăii de autor, taman pentru limpezirea privirii mele de mai târziu, de fiecare dată.

Trecute veri

Mă calcă rău ciuleandra în bătaie,
de joc îmi lasă urmele pe față,
când râul norii curgerea-i învață
e semnul despărțirii de văpaie.

Din ochii ei cad urmele de gheață,
sunt sălcii în oglinzile șiroaie,
cad frunzele ca picurii de ploaie
și-n apele uitărilor se-ncalță.

Doar iedera-i mă smulge din noroaie
prea îngroșate-n dunele de viață
ce-n mii de estuare-ncet mă taie.

Ne-mparte orizontul ca o ață
iar șoaptele în nopți ne încovoaie
și ne trimit spre-o altă dimineață.

Sonatul meu sonet are prea multe urme și prea puțină umbre (deși, până la urmă, nu-i \"urma\" numai o \"umbră goală\" ?):

în al doilea vers, în loc de \"urmele\" se va citi așa cum se va fi gândit, adică \"umbrele\".

bravo!imi place...:))

Clau, asta mi-a placut mult:
si luna isi onduleaza fesele
plina
pe umerii celor ce nu dorm
intinsi vertical cu
somnul
si apoi urmatoarele versuri curg frumos si m-a impresionat si finalul
plaja trebuie sa se mute
in palmele tale
frumoase ganduri-versuri, acum zambesc, multumesc

Raluca, ti-a raspuns Sorin:), sunt doar umbre...Sorin, imi pare rau ca-i trista, oricum nu mai tare decat textul tau (sic!), si nici nu-i pustiu...

Ama, ma bucur ca ti-ai amintit de mine intr-un mod gingas

Daniel, placerea este de partea mea, de-abia astept sa iti vad sonetul agatat in rama odaii tale de autor, mi-a placut

Ramona, multumesc:)

Clau si Daniel, imi pare bine ca scurtele mele ganduri au fost, intr-un fel, lespedea inspiratiei voastre.

Tuturor, va multumesc de aprecieri si comentarii, va mai astept.

placut!