Camelia Petre

Ceea ce o să citești te va pătrunde mai adânc decât noaptea; decât visul din noaptea aceea când îți doreai un poem despre mine, despre întunericul biruit și nimicul născut dintr-un

Flori albe, camelii, la urechi petale de cireș, pe înserat plimbări. Plimbări și primăvară-n ochi. Demonii și-au ascuțit ghearele… În fine, cuvântul tău vine către cuvântul meu; chipul meu

Visam ceva catifelat despre adâncul pământului; un căluț vorbitor, de un galben aprins, făcea semne da și nu din coamă; coama lui era acoperită de pene strălucitoare, încerca să comunice cu

Urechelnița cade ca proasta din vie. Poc! Mă feresc din calea ei și... fie, nu mă mai joc! Plec indignată spre alt loc. În drumul meu, un grădinar. -Am gândaci pe mine? -Pe față n-ai, îmi spune. Mă

Îndrăzniți! Această ușă se deschide doar pentru cel care bate. E ușa Domnului. Iașul începe și se termină nu de la gara nouă sau cea veche. Începe cu o țuică bună de la Satu Mare adusă de Adrian

Culori fără vârstă sunt? Desigur. Ceruiește galben cu roșu și verde și albastru peste fluturi și aripi răstignite pe pagini. Și fluturi fără vârstă sunt? Desigur. Și flori fără vârstă

Și sunt frumos? Chiar sunt frumos? Ori numai gândul îmi cade duios în ape ondulate pe coapse până jos apoi îmi sare-n spate? Ori nu sunt eu acela care te-adoarme noapte după noapte? La

Ciocolata Ciocolata este ca un animal de pradă care trăiește pe lângă casa omului. Are ceva probleme legate de „dresaj” pentru că într-un mediu social se ghidează după o anumită mândrie și nu atacă

alegerile locale au anuntat instituirea democratiei \"originale\" si cine stie poate cu putin suflet cu putina dragoste Henkel se va casatori cu o romanca insa inscriptia de pe tricou: \"Eu nu

hei, tu! da tu, tu care strâmbi din mustăți. când te prinde lumina cu fața la perete, ce-i spui? că de la brâu în sus, apar bucăți, puzzle din sufletul meu, reciclabile câte? probabil, tot ca

- În seara aceasta cerul se va desface în mai multe nuanțe de albastru. Ne vom feri. Vom ridica palmele, Marrona... - Hmm, o rugă neîncepută? - Da! Și în colțul gurii, muzele vor mima o fericire

A fost o vreme … când nu te-am cunoscut; Vremea privea la faptele tale (iluzii, închipuiri, vise!) se pierdea pe sine privindu-te. Imaginația mea întoarsă către o altă lume: o casă

ne vom întâlni în grădina sufletelor alge acolo, se află ascuns sufletul pereche în sufletul măr apoi, mă vei atinge în duhul roditor din întorsura patimii cu vârful degetelor așezând mai presus de

Petale de flori roșii, roz, albastre răzbat amintiri deschise de ape inchise pe uscat. Flori de lumina se-aprind in urma (un ochi de lumanare mai sus de nori, in ochiul freamat un alt

Vorbind de pe aripi cu ochii deschiși, curgând înspre tine, - Revino! Suspini. Închise amurgul de cer însetat cu aripi. Sclipind înspre umeri, te îndrepți ... și revii.

Pe când pe curând să ni se prindă de gânduri cum se cuprinde sferic de pământuri luturi-fluturi ce vor purta pe valuri alese picuri de lumini culese din lacrimi uscate ferite de

anotimpuri de crengi suspendate la fereastră ploua cu inimi peste flori de salcâm peste umerii goi foșneau anonime brațele noastre cu ramuri și frunze se contopeau în sărutari mii de chitări

Eu nu adulmec setea din cuvinte doar las versul întai să crească mirat în seva trunchiului cuminte Eu nu lacrim chipul din mască doar roua lui mă trece nevazută dincolo de singura mea umbră Eu nu

S-au stins luminile în cer și îngerii în rostogol peste umbre împart ani în dar ani deșirati din buzunar iar oamenii din somnul acesta îngrijesc trecerea timpului într-un ocean de