Poezie
Transfigurare
1 min lectură·
Mediu
Prin mine se plimbă toți porii;
sunt lava mirării;
pe degete, pe brațe, pe picioare
îmi picură miere, lipindu-mă
de buzele opace ale materiei.
Sunt dulce,
agățată de ovarele cerului,
cu oase mai puțin grele,
însă mai lungi și albe, ca de fildeș;
vreau să mă nasc și mâine țărână;
luna
pândește clipa în care
voi fi avortonul
pământului.
Îmi curge lapte
din inima-mi sidefie
și trestiile îmi cad de pe umeri;
cu miezul, trup
și sufletul, aluat de ganduri,
nasc straturi;
ordon soarelui
să nu mă imagineze
astăzi.
sunt lava mirării;
pe degete, pe brațe, pe picioare
îmi picură miere, lipindu-mă
de buzele opace ale materiei.
Sunt dulce,
agățată de ovarele cerului,
cu oase mai puțin grele,
însă mai lungi și albe, ca de fildeș;
vreau să mă nasc și mâine țărână;
luna
pândește clipa în care
voi fi avortonul
pământului.
Îmi curge lapte
din inima-mi sidefie
și trestiile îmi cad de pe umeri;
cu miezul, trup
și sufletul, aluat de ganduri,
nasc straturi;
ordon soarelui
să nu mă imagineze
astăzi.
0184389
0

Sunt uimit ca in ultima ora am vazut o suita de poezii pe care le-as fi instelat, ma bucur!
...miere lipindu-ma
de bratele opace ale materiei...
Super!
Cu drag,
Daniel