CSCălin Sămărghițan
Verificat@calin-samarghitan
Fardad (Zeenlanda)www.saluki.ro/
„Nimic nu este ceea ce pare/ Nothing is what it seems.”
- deținător al primului și deocamdată singurului saluki din România, septembrie 2009, de la care moment scrisul a retrogradat pe locul doi. - Născut în 1969 la Sibiu. - Licențiat al Facultății de Teologie din Sibiu, 1992. - Studii la College of the Ressurection, Universitatea Leeds, Anglia, 1996. - Titlul…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Vă întorc vizita și mă semnez sub textele dumneavoastră. ”Fețe negre” / ”priviri negre” mi se pare exagerat, umbrind frumoasa formulare a versului imediat următor.
Primele trei strofe urmăresc (poate prea) consecvent o aceeași ”coloană”, dar identific o slăbiciune în enumerările celei de-a patra strofe. Cred că textele dumneavoastră ar avea de câștigat printr-o aplecare mai atentă asupra a ceea ce doriți să exprimați, dar dând totodată un frâu mai liber intuiției, care îmi pare cenzurată. Poate din lipsă de exercițiu, poate din lipsă de curaj, nu știu.
Finalul lasă cititorul suspendat, sensul încă nu e rostit, ”nathaniele” rămâne o enigmă, și poate formularea ar câștiga în expresivitate dacă s-ar inversa ultimele două versuri.
Primele trei strofe urmăresc (poate prea) consecvent o aceeași ”coloană”, dar identific o slăbiciune în enumerările celei de-a patra strofe. Cred că textele dumneavoastră ar avea de câștigat printr-o aplecare mai atentă asupra a ceea ce doriți să exprimați, dar dând totodată un frâu mai liber intuiției, care îmi pare cenzurată. Poate din lipsă de exercițiu, poate din lipsă de curaj, nu știu.
Finalul lasă cititorul suspendat, sensul încă nu e rostit, ”nathaniele” rămâne o enigmă, și poate formularea ar câștiga în expresivitate dacă s-ar inversa ultimele două versuri.
Pe textul:
„zone" de Iakab Cornelia Claudia
0 suflu
ContextMulțumesc, Roxana, pentru neașteptatul semn cu farmec. Mă bucur dacă a reușit să transmită măcar starea tulbure în care a fost scrisă.
Pe textul:
„Trenul alb" de Călin Sămărghițan
0 suflu
ContextMi s-au părut interesante ”frunzele căzute cu drag”, dar mai ales ultimul vers al gânditoarei lumini. Și ca să știți că mai trec.
Pe textul:
„lumina de sub zăpadă" de viorel gongu
De îmbunătățit0 suflu
ContextPoezia mi se pare reușită. Doi de ”parcă” se repetă în două versuri consecutive și nu sună prea bine, poate ar merge înlocuit cu ”chiar” în al doilea caz. Și poate regândit titlul? Autorul are întâietate, desigur.
Pe textul:
„Unica izbândă" de viorel gongu
De îmbunătățit0 suflu
ContextPoezie slăbuță, fără a ieși cu nimic din comun, fără a depăși tiparele unui diarism privit totuși cu un oarecare ochi de artist, dar care nu excelează prin finețe ci prin prețiozitate. Prozaismul ”poetic” e chiar aproape de reușită, discursul, destul de sincopat ideatic, încheagă totuși o coerență interioară care ar fi salvat textul dacă nu ar fi fost finalul de eșec. Așa se întâmplă când forțezi prea mult registrul semantic.
Deci, cam peste media aritmetică a ceea ce se scrie îndeobște aici. Recomandare forțată (de împrejurări).
Deci, cam peste media aritmetică a ceea ce se scrie îndeobște aici. Recomandare forțată (de împrejurări).
Pe textul:
„Ospidale Silverstrini Perugia" de Cosmin Dragomir
Recomandat0 suflu
ContextLa o carte frumoasă, o recenzentă sensibilă la frumos vorbind despre un poet minunat. Aș adăuga la artele atribuite autorului, arta de a fi om.
Este fabuloasă expresia ”aeroplancton”: reflectă atât ”starea” sonetelor adriene, cât și sugestia copertei foarte reușite, pe care doar măsura ingeniozității autoarei acestei prezentări o putea da.
Felicitări Mestre, felicitări Onorabilei Doamne, cu salut de pălărie.
Este fabuloasă expresia ”aeroplancton”: reflectă atât ”starea” sonetelor adriene, cât și sugestia copertei foarte reușite, pe care doar măsura ingeniozității autoarei acestei prezentări o putea da.
Felicitări Mestre, felicitări Onorabilei Doamne, cu salut de pălărie.
Pe textul:
„Adrian Munteanu – «Femeie!...»" de Marina Nicolaev
Recomandat0 suflu
ContextMmm, o poezie destul de crudă, aproape sfioasă despre oamenii din mijlocul unor ierni siberiene. Oameni care te lasă să le vizitezi în voie marginile ”prea puțin acoperite” și pe care-i zărești doar de la ”capătul cerului”. O poezie construită ca un fel de castel de gheață, străluminat și plin de reflexii deoarece adăpostește un cald foc interior.
Pe textul:
„simt că mă desprind" de cezara răducu
0 suflu
Context”Ups!, s-a dilit Călin” va spune Dăncușul citind acest titlu, ”păi eu nu asta ziceam”.
Debutul poeziei este fulminant. Prima strofă e scrisă ca sub narcoză, de sub care doar scăpărări de gând mai izbucnesc în afară. Este însă doar un scurt remember, poate de aceea de așa mare efect, întrucât autorul ne proiectează rapid, odată cu strofa a doua, într-un prezent de apocalipsă interioară. În cele din urmă ”neîndurarea” devine un soi de virtute contrapusă unui ”veșmânt subțire” care parcă vine din nostalgia primelor versuri.
”Nu mai ninge în România” impregnează toată atmosfera creată până acolo și are ceva din monologurile sentențioase ale lui Marciello (Sean Penn) din ”It\'s All About Love” al lui Vinterberg, un om care, din cauza unei erori medicale, nu mai putea trăi decât zburând la nesfârșit cu avionul, până la ultimii bani, până nu mai aveau unde să aterizeze, căci prea ningea peste toată planeta în iunie.
Debutul poeziei este fulminant. Prima strofă e scrisă ca sub narcoză, de sub care doar scăpărări de gând mai izbucnesc în afară. Este însă doar un scurt remember, poate de aceea de așa mare efect, întrucât autorul ne proiectează rapid, odată cu strofa a doua, într-un prezent de apocalipsă interioară. În cele din urmă ”neîndurarea” devine un soi de virtute contrapusă unui ”veșmânt subțire” care parcă vine din nostalgia primelor versuri.
”Nu mai ninge în România” impregnează toată atmosfera creată până acolo și are ceva din monologurile sentențioase ale lui Marciello (Sean Penn) din ”It\'s All About Love” al lui Vinterberg, un om care, din cauza unei erori medicale, nu mai putea trăi decât zburând la nesfârșit cu avionul, până la ultimii bani, până nu mai aveau unde să aterizeze, căci prea ningea peste toată planeta în iunie.
Pe textul:
„ce departe sunt nopțile cu zăpadă" de Stefan Doru Dancus
Recomandat0 suflu
ContextAșa cum mă uit la Seinfeld de fiecare dată când se reia, așa citesc și despre Bicuță (care a devenit) al nostru.
Serialul se susține în continuare. Pe lângă calitățile deja amintite și pe care le bifez, adaug modalitatea prin care se strecoară în text un Drăghicescu de exemplu, și nu este singurul.
Serialul se susține în continuare. Pe lângă calitățile deja amintite și pe care le bifez, adaug modalitatea prin care se strecoară în text un Drăghicescu de exemplu, și nu este singurul.
Pe textul:
„Cîrciuma lui Bicuță" de Liviu Nanu
Recomandat0 suflu
ContextComentariul ”pe metru pătrat” nu se poate aplica aici, deoarece e vorba de un cu totul alt nivel al scriiturii.
Îndrăznesc să spun că suntem martorii unui condei autentic de prozator, vocea auctorială e foarte sigură și fără a se implica afectiv în soarta personajelor își impune o anumită distanțare prin care relatarea devine credibilă și cursivă.
Subiectele autoarei n-au fost niciodată tratate superficial. Le duce întotdeauna la bun capăt, e atentă la detalii, dă dovadă de luare în serios a scrisului și nu în ultimul rând de o nativă abilitate în a trezi interesul cititorului.
Are o curgere naturală ce vine ca un tăvălug de gânduri uneori, însă ele sunt bine temperate și gestionate la timp, există o extraordinară luciditate în mânuirea cuvântului și o veridică construire a personajului. Deci talent, nu?
Deja după prima parte m-a câștigat ca cititor. Te miști ușor prin text, dar rămâi prins în mrejele lui.
Îndrăznesc să spun că suntem martorii unui condei autentic de prozator, vocea auctorială e foarte sigură și fără a se implica afectiv în soarta personajelor își impune o anumită distanțare prin care relatarea devine credibilă și cursivă.
Subiectele autoarei n-au fost niciodată tratate superficial. Le duce întotdeauna la bun capăt, e atentă la detalii, dă dovadă de luare în serios a scrisului și nu în ultimul rând de o nativă abilitate în a trezi interesul cititorului.
Are o curgere naturală ce vine ca un tăvălug de gânduri uneori, însă ele sunt bine temperate și gestionate la timp, există o extraordinară luciditate în mânuirea cuvântului și o veridică construire a personajului. Deci talent, nu?
Deja după prima parte m-a câștigat ca cititor. Te miști ușor prin text, dar rămâi prins în mrejele lui.
Pe textul:
„Am evadat un timp (II)" de Roxana Sonea
0 suflu
ContextPe Dan Pleșa îl citeam regulat, un poet ce reușește să evadeze din pluton, dar deși i-am sugerat să-și pună titluri tot n-a făcut-o. Iată că neuitându-l, revin.
Găsesc o poezie la fel de plăcută, o aceeași limpezime lirică a abordării, aici ”răfuindu-se” cu orașul, cu ochi și lance de poet, un Don Quijote modern, căci impasibilitatea cetății nu-l descurajează de la ducerea până la capăt a unui ”duel”, în termenii unui cod care ar trebui să existe.
Găsesc o poezie la fel de plăcută, o aceeași limpezime lirică a abordării, aici ”răfuindu-se” cu orașul, cu ochi și lance de poet, un Don Quijote modern, căci impasibilitatea cetății nu-l descurajează de la ducerea până la capăt a unui ”duel”, în termenii unui cod care ar trebui să existe.
Pe textul:
„în orașul acesta" de dan plesa
0 suflu
ContextCăci doar el a ști cum agrăiește visul a iscoadă de gând. La el pacea sălășluiește-n pustie și e singurul vrednic, căci e singur. Odată zicea că neiubit, c-așa îi plăcea lui să spuie, dar neiubirea asta n-o citește nime\', nici călăul cela și nici judecătorul cu tichie mărgărită. A doar zugravul simte așa, în pensulă, o boare neștiută.
”Stilișteanu” lovește din nou ”topind lacrima spre lacrima pomilor” și poate nu doar mie îmi sună asta a un soi de primăvară. Poate că și lui, în urechea a\' din piept.
”Stilișteanu” lovește din nou ”topind lacrima spre lacrima pomilor” și poate nu doar mie îmi sună asta a un soi de primăvară. Poate că și lui, în urechea a\' din piept.
Pe textul:
„Serafim - popor al nimănui" de florian stoian -silișteanu
0 suflu
ContextEste dovada lirică prin care Paul Gorban ne demonstrează că, la o adică, lucrurile lumii se măsoară cu trupul iubitei. E o poezie erotico-transcendentală sau o modalitate prin care atârni o pereche de aripi în spinarea luminii unei candele aprinse cu sfială.
E și o poezie despre un anumit fel de distanțe, veți întreba: bine, dar cum? Iar eu nu voi spune decât: păi așa, despre un anumit fel de ”distanțe”, care nu se măsoară decât în delicatețea unei dantele.
E și o poezie despre un anumit fel de distanțe, veți întreba: bine, dar cum? Iar eu nu voi spune decât: păi așa, despre un anumit fel de ”distanțe”, care nu se măsoară decât în delicatețea unei dantele.
Pe textul:
„Poemul unei lenjerii de 275 de grame" de Paul Gorban
0 suflu
ContextCe joc, ce paletă, ce evantai!
Cunoscând stilul autoarei cu atât mai mult savurezi acest... gând într-o rână, acestă jonglare șugubeață cu câteva concepte dealtfel foarte sobre. Jocul însă merge până la a deveni serios (și ce joc adevărat este altfel?), căci punctul care visează să fie sferă nu ne lasă să tratăm prea superficial subiectul. Dar pentru ca poezia să se pronunțe în totalitate și-a vârât ”coada stufoasă” și foarte bine a făcut.
Cunoscând stilul autoarei cu atât mai mult savurezi acest... gând într-o rână, acestă jonglare șugubeață cu câteva concepte dealtfel foarte sobre. Jocul însă merge până la a deveni serios (și ce joc adevărat este altfel?), căci punctul care visează să fie sferă nu ne lasă să tratăm prea superficial subiectul. Dar pentru ca poezia să se pronunțe în totalitate și-a vârât ”coada stufoasă” și foarte bine a făcut.
Pe textul:
„iluzie optimă" de Adriana Lisandru
0 suflu
ContextNea Pandele, nu-ți fă gânduri, eu am crezut la început că prosta-ta e un fel de trompetă mai aurie, dar de când am descoperit prosta mea, mi-am dat seama că organele trebuie tratate cu respect. Sau cu alifii, depinde.
La programul Rabla m-aș înscrie și io, că și io aș \"trata\" mai de la distanță organele statului, mai ales de când mi-am luat pantofi noi, că nu-i bine să se ude, dar cine-mi garantează că mi-o primesc măcar la punctul de casație?
Ss: un prieten la fel de organ-izat.
La programul Rabla m-aș înscrie și io, că și io aș \"trata\" mai de la distanță organele statului, mai ales de când mi-am luat pantofi noi, că nu-i bine să se ude, dar cine-mi garantează că mi-o primesc măcar la punctul de casație?
Ss: un prieten la fel de organ-izat.
Pe textul:
„Prostata lui nea Pandele și organele puterii" de Atropa Belladona
0 suflu
ContextPe lângă faptul că fotografia este de excepție, textul reușește să vină cu alte valențe izvorâte din mici meandre stilistice simplu ori dublu adjectivale: \"blândă\", \"clar/răsfrântă\", \"slabi\", un fel de dantelărie a unei sensibile simțiri poetice, fără a încărca expresiv, ba dimpotrivă parcă schițând o simplă osatură a unui tip specific de a privi lumea. Imaginea prin care \"bătrânul cântă apei\" se așează astfel într-un context deja minuțios pregătit, pentru a conferi lovitura de grație a unei frumos împletite taiga.
Eu i-aș spune o taiga de concertare sinestezică a simțurilor, care mărturisește nu despre o simplistă inginerie a textului, ci despre un principiu funciar al unei existențe înălțate pe vârfuri pentru a privi dincolo de fenomen.
Aștept cu nerăbdare semnificația ultimului vers, care probabil releva simfonia finală.
Eu i-aș spune o taiga de concertare sinestezică a simțurilor, care mărturisește nu despre o simplistă inginerie a textului, ci despre un principiu funciar al unei existențe înălțate pe vârfuri pentru a privi dincolo de fenomen.
Aștept cu nerăbdare semnificația ultimului vers, care probabil releva simfonia finală.
Pe textul:
„Tsuki no shyoka" de Cristina Rusu
0 suflu
ContextMulțumesc pentru semn și atenție. Aceeași urare vă fie și dumneavostră. Cred că poza asta e ca vinul, cu cât se învechește e tot mai bună și mai actuală. Devine tot mai plină de semnificații și ea nu face nimic, doar stă. Valoarea ei nu rezidă în ce a spus, ci în ceea ce va mai spune în continuare. Probabil*.
An tânăr să răsară,
să știe sama zilelor
ș-a potecilor,
cu zile de rai
c-acolo-i de trai!
* Nota: \"probabil\" este unul dintre cuvintele mele preferate.
An tânăr să răsară,
să știe sama zilelor
ș-a potecilor,
cu zile de rai
c-acolo-i de trai!
* Nota: \"probabil\" este unul dintre cuvintele mele preferate.
Pe textul:
„Ãștia au furat toamna" de Călin Sămărghițan
0 suflu
ContextInteresant proiect și frumoasă surpriză odată ce aflăm de Anya. Tăticule, să vă trăiască și să vă bucurați de ea! Cu această coda tot \"Jurnalul\" primește un alt sens și trebuie privit altfel. Incitantă acea \"evadare din pluton\", poate că asta e soluția. \"Echilibrul conștiinței\" pare a fi resortul ultim.
Dar nu cred că doar percepția \"Jurnalului\" s-a schimbat, ci însuși autorul. Mi-a plăcut cum ai spus că acum \"e complet\". Pentru ce vei fi făcut mai departe, asta poate ne va povesti vreodată Anya.
Dar nu cred că doar percepția \"Jurnalului\" s-a schimbat, ci însuși autorul. Mi-a plăcut cum ai spus că acum \"e complet\". Pentru ce vei fi făcut mai departe, asta poate ne va povesti vreodată Anya.
Pe textul:
„Bine ai venit! Cât ai de gând să rămâi!?" de florin otrocol
0 suflu
ContextAr trebui ca liniile de start să fie verticale. Și ar mai trebui să se inventeze cronometrele cu cifre romane, iar atunci toți atleții se vor trezi veritabili poeți. Dar tot va fi nevoie de pistol. Pentru start.
Cred că și conotațiile extrasportive își pot găsi loc aici.
Cred că și conotațiile extrasportive își pot găsi loc aici.
Pe textul:
„acum e rândul meu să-ți aduc flori" de Maria-Gabriela Dobrescu
0 suflu
ContextO poezie ce se rostește ușor pieziș, așa cum lucrurile serioase se spun întotdeauna cu un zâmbet pe buze. Abia schițat. Lucrurile serioase sunt prea grele ca să le iei serios. Ca o mângăiere fină a unei mâini îmbrăcată în aleasă mănușă.
Un tren alb, probabil.
Un tren alb, probabil.
Pe textul:
„sar peste detalii" de cezara răducu
0 suflu
Context