zone

\"prin straniul chin al fericirii.../contururi apar și dispar\". E intresant ce urmează, ce se conturează. E totul și e nimic în același timp, sunt \"ouă de înger\" și \"pulbere fină\", \"musculițe de oțet\" și mandarine căzând... Se creează o stare aici, mesajul este puternic (nehotărâre, confuzie, dezamăgire, dar și ceva speranță, ceva chin de fericire), imaginile sunt clare, simple (în sensul \"bun\") și grave.

numai bine

Vă întorc vizita și mă semnez sub textele dumneavoastră. ”Fețe negre” / ”priviri negre” mi se pare exagerat, umbrind frumoasa formulare a versului imediat următor.

Primele trei strofe urmăresc (poate prea) consecvent o aceeași ”coloană”, dar identific o slăbiciune în enumerările celei de-a patra strofe. Cred că textele dumneavoastră ar avea de câștigat printr-o aplecare mai atentă asupra a ceea ce doriți să exprimați, dar dând totodată un frâu mai liber intuiției, care îmi pare cenzurată. Poate din lipsă de exercițiu, poate din lipsă de curaj, nu știu.

Finalul lasă cititorul suspendat, sensul încă nu e rostit, ”nathaniele” rămâne o enigmă, și poate formularea ar câștiga în expresivitate dacă s-ar inversa ultimele două versuri.

...criticile sunt indreptatie, laudele la fel.
acesta e unul din tecstele mele care mi-au facut bine scriindu-le. mai ales titlul.
oh, of, nathaniele!