acum e rândul meu să-ți aduc flori

Dragut. Sper ca va referiti anume la un cros, o alergare, un exercitiu curat sportiv, atunci textul e bun, are precizie si ironie. Dar daca e filosofic, adica despre startul in viata, atunci as avea obiectii pe care deocamdata le tin in secret.
Multa inspiratie, mai citim, tama

Uneori, așa începe dragostea...
De la linia de start, de unde inima începe să bată altfel, mai cu putere, sincopă după sincopă. Dar nu înseamnă că, dacă cei doi îndrăgostiți iau startul odată, și pornesc împreună cu aceeași fervoare în cursă, la finalul ei vor atinge iubirea cu aceeași pasiune, dărurire, voință...
Depinde de mult mai mult decât de o pulsație a inimii. Linia albă - puritatea acestui sentiment, pe care-l numim \"dragoste\" - poate uneori fi încălcată de unul dintre competitori, care fură în mod deliberat startul. Așa că atunci, când unul dintre ei este deja la jumătatea cursei, celălalt realizează startul greșit. Ce soluție mai are? Să aștepte cu un buchet de flori în mână întoarcerea victorioasă a partenerului spre aceeași linie de start albă...
Dacă celălalt se va mai întoarce, înseamnă că dragostea din inima lui este una adevărată...
Cu prietenie, Emil Iliescu

cu sfială, să tec prin fața acestui poem, căruia, recunosc îi știu adâncul.unul care acoperă ceva ce nu se va mai afla la start niciodată.uneori,cu anumite linii ne naștem.
să mă ierți,
rara

Doamna Tamara, mulțumesc pentru semn. Chiar mă gândeam înainte de a posta textul dacă va observa cineva ironia. Probabil, odată lansat în eter gândul meu a ajuns la dumneavoastră. Nu este filozofic. E o întâmplare reală. Mai treceți.

Domnule Emil, interpretarea dumneavoastră conține o parte de adevăr, doar finalul e diferit. Uneori ne dăm seama prea târziu ce pierdem. Vă mulțumesc pentru semn. Sincer, îl așteptam.

rara, mă bucur mult că ai trecut. asta înseamnă că te-ai gândit astăzi la mine. florile le-am lăsat într-o vază de marmură neagră. nu era nimeni acasă. pe tine și pe poezie nu mă voi supăra niciodată.

cu prietenie, maria

imi place mai ales finalul! este atat de simplu si sincer!

poemul traseaza linii imagistice frumoase!

o sa mai trec sa imi clatesc ochii cu textele tale!

cu stima,
andrei

andrei, scuze pentru întârzierea răspunsului meu, dar abia acum am descoperit că ai trecut pe aici. mă bucur că ți-a plăcut. sincer și simplu mă caracterizează. poemul acesta a fost scris gândindu-mă la clujul tinereții mele. un drum făcut de curând mi-a stârnit aduceri aminte.

cu prietenie, maria

gabriela,
deși las un semn târziu, nimic nu mă împiedică să cred că am în față un text deosebit. de fapt e o poezie pură în care sentimentul , deși individualizat, capătă sensuri.

mă bucur c-am citit un poem bun

cu sinceritate,
teodor dume,

teo, orice trecere de-a ta mă bucură, pentru că îmi dă încredere. te citesc mereu cu aceeași plăcere.

cu prietenie, maria

Ar trebui ca liniile de start să fie verticale. Și ar mai trebui să se inventeze cronometrele cu cifre romane, iar atunci toți atleții se vor trezi veritabili poeți. Dar tot va fi nevoie de pistol. Pentru start.

Cred că și conotațiile extrasportive își pot găsi loc aici.

Călin, chiar dacă a existat o vreme când am regretat că nu am fost o bună atletă, azi mă bucur că atunci am ratat startul. Nu aș mai fi întâlnit poezia. Și cred că de fapt așa trebuia să se întâmple. Orice așteptare e răsplătită după măsura ei.

maria