întrebare

as putea trece prapastia.uneori noi suntem raspunsul.noi putem visa si e bine sa profitam de libertatea asta.
intreaba-l.vei trce mai usor pe sfoara.
cu drag,e
rara

M-am oprit pentru:
\"în jos o prăpastie
e bine să știi
o fetiță care sare coarda
sau merge pe o sfoară iubește\"
Cred că aici este forța poemului, în aceste versuri.
Sfoara pe care merge fetița/femeie, în echilibru, iubește. Jos prăpastia, dar cui îi pasă? Ea se descurcă și legată la ochi.

Silvia

O poezie ca o binecuvântată liniște, un pas din ce în ce mai sigur, ce trece peste modestia ce vă caracterizează, spre îndrăzneala de a visa, de a dori.
Singurul vers, care mie mi se pare în plus, al doilea.

Doruleț

rara, ai dreptate. ar trebui să întreb. am încercat aici, cam timid ce-i drept.
cu drag, maria

silvia, și mie îmi plac versurile acestea. și da, ei nu îi pasă de prăpastie. cândva am întrebat-o pe mama cum îți dai seama că iubești pe cineva, iar ea mi-a răspuns dacă simți că poți renunța la o mână sau la un ochi pentru persoana aceea fără să stai pe gânduri înseamnă că iubești. atunci am râs. abia acum am înțeles.
cu drag, maria

Doruleț, îți mulțumesc pentru sfat. Am modificat. E mai bine așa. Și da, e un pas.
Cu prietenie, maria

Prin liniște îți imaginezi cum străbați timpul în ce direcție vrei sau îl anulezi prin puterea iubirii, întoarcerea la inocență face parte din ritualul dragostei, miezul ei, riști, cedezi cât să cucerești și e de ajuns să întrebi: \"ți-ai închipuit vreodată
cum ar fi să te iubesc?\".

Maria, tu știi că numai când trecem de poarta visului, putem fi alături de oricine dorim! Numai atunci liniștea din suflet scapă de întrebările incomode ca niște anotimpuri nemilos de crude cu zbaterea noastră.
Prăpastia se întinde sub fiecare dintre noi. Echilibrul precar ne este oferit de puterea noastră de a crede că, dacă vrem, putem avea totul!
De la inocența fetiței care sare coarda anilor, și până la cea care merge pe sfoara amintirilor, totul este o întrebare existențială: omul dorit poate realiza cât de mult ar însemna pentru el dragostea ta?
Cu prietenie, Emil Iliescu

marius, când cineva îți spune \"am nevoie de liniște\" chiar îți dorești să fii. probabil nu e suficient să îți dorești...sau nu știu. întoarcerea în copilărie e o binecuvântare. nimic nu se compară cu felul de a iubi al unui copil.

cu prietenie, maria

Domnule Emil, uneori visul e tot ce ne rămâne. Nu știu dacă întrebarea asta își va afla vreodată răspunsul.
Cu prietenie, maria

in dimineata asta de citit!
gabiu, daca as fi inventa un anotimp, ar fi o primavara roz-bonbon cu zefir care miroase-a dragoste...
si daca asta suna oarecum telenovelistic, imi pare rau...
numa\' ca-s in cautare de superlative si nu prea le mai gasesc...
si poezia asta a ta, cu fetite care sar coarda si iubesc, si linistea ta, si visele care trec de si dincolo de timp, m-o facut sa zambesc... asa, ca intr-o dimineata frumoasa si rece si alba dintr-un anotimp pe care-ai putea sa-l inventezi pentru noi... cu poeziile tale...
multumesc pentru poezia asta!

anca, mă bucură trecerea ta. poți încerca și tu să inventezi anotimpuri. nu e deloc greu. important e să crezi că totul e posibil dacă noi ne dorim cu adevărat.
și eu îți multumesc că mi-ai încălzit dimineața aceasta cu zâmbetul tău.

maria

***
cata dreptate! /cine poate visa
trece de legăturile timpului

Sarbatori fericite!

Domnule Petruț, mă bucură mult trecerea dumneavoastră. uneori visul e tot ce ne rămâne și atunci ne agățăm de el. Sărbători fericite!

maria