Acest text poate fi citit mai bine în revistă.
Mediu
Adrian Munteanu – Femeie! ...
Editura Minerva București
Colecția Literatura română contemporană
ISBN 978-73-21-0988-5
56 pagini
Editura Minerva din București a lansat la sfârșitul anului 2009, volumul „Femeie...” de Adrian Munteanu, alcătuit din 50 sonete de dragoste și însoțit de un CD ce cuprinde 20 de sonete în interpretarea autorului.
Adrian Munteanu, o voce remarcabilă a radioului românesc, se evidențiază prin calitățile sale artistice, literare și organizatorice. Fondator al Cenaclului 19 din Brașov, alături de Adrian Munteanu s-au deschis porțile Literaturii unor scriitori ca: Alexandru Musina, Gheorghe Crăciun, Ioan Pop Barassovia, Angela Nache-Mamier, Simona Popescu ș.a. Dacă debutul său literar este marcat prin anii \'70 în paginile revistei „Ex Ponto” din Constanța, Adrian Munteanu a cultivat o traiectorie discretă, autentică, prin înălțimile Parnasului, de la regie și actorie, până la basmele în versuri pentru copii (și aici amintim volumele dedicate celor mici: „Seri cu licurici” volumul I – “Semințele”, editura Concordia, Brașov, 1999; volumul II – “Darurile”, editura Triumf, Brașov, 2001; volumul III –“Bunătatea”, editura Triumf, Brașov, 2002), sonete creștine alături de grupul muzical Anatoly (CD-ul “Veniți să luați lumină!”) sau vălurile incandescentei muze Erato, concretizate prin volumele \"Tăcerea clipei\" (Sonete 1), apărut la editura Arania, Brașov, 2005; \"Casa fără ziduri\" (Sonete 2), Arania, 2006; “Paingul orb” (Sonete 3), Arania, 2007; \"Ferestre în cetate\" ( Sonete 4), Arania, 2008.
![\"Photobucket\"](\"http://i20.photobucket.com/albums/b223/Marina_Nicolaev/coperta-cd_1-1.jpg\")
Arta de a seduce Clipa de humă, de a fi parte dintr-un întreg absolut, arta de a fi iubit și de a iubi, iată elementele constructive ale poeziei de dragoste.
Adrian Munteanu și-a pregătit temeinic pelerina pubescentă a prozodiei impecabil retușată melosului său interior, căutând Levantul orologiilor imaculate ale iubirii, prin stranii lumi cu eșafodaje lirice tandre „pe tainele iubirii efemere” unde mirările aflate „la porțile castelului din noi” zidesc „ungher de bine în odăi de miere”. Mitul se articulează în acest spațiu primordial, acolo unde se deschid labirinturile cerului pentru libații delicate, ancestrale „Umple, iubito, cu vin vechi potirul,/Fructul luminii, limpezit de muze” în căutarea „hormonului fericirii”. Chivot statornic „În flacăra dintru adânc de noi”, dragostea dăruită de zei iluminează sufletele îndrăgostiților, într-un imaterialism pur, incendiar. Muza poetului este expresia perfecțiunii, idealul însuși, prin definiție. Fascinația revelației, a femeii iubite, forța ei interioară ce-i conferă aura ireală a fericirii, este încrustată în „eternul timp al orelor târzii”, al logosului divin.
Sentimentele devin un aeroplancton în care sălășuiesc făpturile de „înger răstignit”, într-o recrudescență astrală predestinată. Metamorfozele însoțesc „căderi de fluturi adormiți și uzi” în cetatea ireprehensibilă a iubitei, însoțită de îngeri bizari, aerofagi. Dragostea absolută biunivocă într-o concordă și tragică oblațiune este mesajul intim al acestui volum dedicat de altfel în întregime, dincolo de timp unei singure muze ce locuiește ireversibil Poetul în cele mai adânci fibre ale ființei lui din vremea când „tânjea mirarea stinsă în ferești/Dansau pe jarul clipelor vestale/Dar tu, iubito-n toate nu mai ești”.
Caligrafia delicată a simțului decorează tabloul erotic printr-o senzualitate aparte, într-un idiotrofism perfect al metaforelor. Sonetul își ridică mânăstire iluminând ieromonahul nopților de ceară.
Adrian Munteanu este un maestru incontestabil al terținelor și catrenelor, un menestrel autentic care revigorează prin explorările sale pline de rafinament și tandrețe universul sonetului.
Și așa cum însuși profesorul său, regretatul Marin Mincu, accentua în postfața cărții: „În sonetele sale, Adrian Munteanu cultivă ardoarea erotică specifică acelui \"dolce stil novo\" despre care a vorbit Dante atunci când s-a referit la Guido Guinizzelli. El reușește să mențină treaz interesul cititorului pentru un gen liric revizitat, astăzi, doar de cei mai curajoși. Nu mă îndoiesc că virtuozitatea sa prozodică va stârni plăcerea îndrăgostiților și nu numai a acestora.\"
Ilustrația volumului aparține tânărului artist plastic Dmitry Brodetsky din Timișoara, a cărei paletă lirică încoronează feeric Poezia. Colaborarea celor doi se dovedește astfel, de bun-augur.
Sonetele lui Adrian Munteanu sunt litografii imanente ale sentimentelor autentice prin esența lor, corespondența, perspectivitatea Muză-Poet fiind organică, profundă. Erato invadează Poetul în cele mai alese simțuri ale ființei. Dragostea este îndumnezeire.
Editura Minerva București
Colecția Literatura română contemporană
ISBN 978-73-21-0988-5
56 pagini
Editura Minerva din București a lansat la sfârșitul anului 2009, volumul „Femeie...” de Adrian Munteanu, alcătuit din 50 sonete de dragoste și însoțit de un CD ce cuprinde 20 de sonete în interpretarea autorului.
Adrian Munteanu, o voce remarcabilă a radioului românesc, se evidențiază prin calitățile sale artistice, literare și organizatorice. Fondator al Cenaclului 19 din Brașov, alături de Adrian Munteanu s-au deschis porțile Literaturii unor scriitori ca: Alexandru Musina, Gheorghe Crăciun, Ioan Pop Barassovia, Angela Nache-Mamier, Simona Popescu ș.a. Dacă debutul său literar este marcat prin anii \'70 în paginile revistei „Ex Ponto” din Constanța, Adrian Munteanu a cultivat o traiectorie discretă, autentică, prin înălțimile Parnasului, de la regie și actorie, până la basmele în versuri pentru copii (și aici amintim volumele dedicate celor mici: „Seri cu licurici” volumul I – “Semințele”, editura Concordia, Brașov, 1999; volumul II – “Darurile”, editura Triumf, Brașov, 2001; volumul III –“Bunătatea”, editura Triumf, Brașov, 2002), sonete creștine alături de grupul muzical Anatoly (CD-ul “Veniți să luați lumină!”) sau vălurile incandescentei muze Erato, concretizate prin volumele \"Tăcerea clipei\" (Sonete 1), apărut la editura Arania, Brașov, 2005; \"Casa fără ziduri\" (Sonete 2), Arania, 2006; “Paingul orb” (Sonete 3), Arania, 2007; \"Ferestre în cetate\" ( Sonete 4), Arania, 2008.
![\"Photobucket\"](\"http://s20.photobucket.com/albums/b223/Marina_Nicolaev/?action=view¤t=coperta-cd_1-1.jpg\")
Arta de a seduce Clipa de humă, de a fi parte dintr-un întreg absolut, arta de a fi iubit și de a iubi, iată elementele constructive ale poeziei de dragoste.
Adrian Munteanu și-a pregătit temeinic pelerina pubescentă a prozodiei impecabil retușată melosului său interior, căutând Levantul orologiilor imaculate ale iubirii, prin stranii lumi cu eșafodaje lirice tandre „pe tainele iubirii efemere” unde mirările aflate „la porțile castelului din noi” zidesc „ungher de bine în odăi de miere”. Mitul se articulează în acest spațiu primordial, acolo unde se deschid labirinturile cerului pentru libații delicate, ancestrale „Umple, iubito, cu vin vechi potirul,/Fructul luminii, limpezit de muze” în căutarea „hormonului fericirii”. Chivot statornic „În flacăra dintru adânc de noi”, dragostea dăruită de zei iluminează sufletele îndrăgostiților, într-un imaterialism pur, incendiar. Muza poetului este expresia perfecțiunii, idealul însuși, prin definiție. Fascinația revelației, a femeii iubite, forța ei interioară ce-i conferă aura ireală a fericirii, este încrustată în „eternul timp al orelor târzii”, al logosului divin.
Sentimentele devin un aeroplancton în care sălășuiesc făpturile de „înger răstignit”, într-o recrudescență astrală predestinată. Metamorfozele însoțesc „căderi de fluturi adormiți și uzi” în cetatea ireprehensibilă a iubitei, însoțită de îngeri bizari, aerofagi. Dragostea absolută biunivocă într-o concordă și tragică oblațiune este mesajul intim al acestui volum dedicat de altfel în întregime, dincolo de timp unei singure muze ce locuiește ireversibil Poetul în cele mai adânci fibre ale ființei lui din vremea când „tânjea mirarea stinsă în ferești/Dansau pe jarul clipelor vestale/Dar tu, iubito-n toate nu mai ești”.
Caligrafia delicată a simțului decorează tabloul erotic printr-o senzualitate aparte, într-un idiotrofism perfect al metaforelor. Sonetul își ridică mânăstire iluminând ieromonahul nopților de ceară.
Adrian Munteanu este un maestru incontestabil al terținelor și catrenelor, un menestrel autentic care revigorează prin explorările sale pline de rafinament și tandrețe universul sonetului.
Și așa cum însuși profesorul său, regretatul Marin Mincu, accentua în postfața cărții: „În sonetele sale, Adrian Munteanu cultivă ardoarea erotică specifică acelui \"dolce stil novo\" despre care a vorbit Dante atunci când s-a referit la Guido Guinizzelli. El reușește să mențină treaz interesul cititorului pentru un gen liric revizitat, astăzi, doar de cei mai curajoși. Nu mă îndoiesc că virtuozitatea sa prozodică va stârni plăcerea îndrăgostiților și nu numai a acestora.\"
Ilustrația volumului aparține tânărului artist plastic Dmitry Brodetsky din Timișoara, a cărei paletă lirică încoronează feeric Poezia. Colaborarea celor doi se dovedește astfel, de bun-augur.
Sonetele lui Adrian Munteanu sunt litografii imanente ale sentimentelor autentice prin esența lor, corespondența, perspectivitatea Muză-Poet fiind organică, profundă. Erato invadează Poetul în cele mai alese simțuri ale ființei. Dragostea este îndumnezeire.
076.722
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marina Nicolaev
- Tip
- Articole
- Cuvinte
- 646
- Citire
- 4 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Marina Nicolaev. “Adrian Munteanu – «Femeie!...».” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2010/01/adrian-munteanu-lesslessfemeiegreatergreaterComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NAexcelenta analiza Marinei Nicolaev,poeta,deci în rezonanta cu ecourile cartii
subiect complex,curajos,caci de când poezia exista un El si o Ea care servesc drept subiecte grele de sens
adrian munteanu este din nou excelent pe aceasta tema
pentru poet femeia este ori o zeita casta ori o salbaticiune misterioasa
conform dictonului care spune \"si l\'homme était un fleuve,la femme en serait le pont\"elogiul poetului este \"émouvant\"
(\"daca barbatul ar fi un fluviu femeia i-ar fi un pod\")
carte substantiala care merita salutata si mai ales citita
si ascultata (un CD o însoteste)
subiect complex,curajos,caci de când poezia exista un El si o Ea care servesc drept subiecte grele de sens
adrian munteanu este din nou excelent pe aceasta tema
pentru poet femeia este ori o zeita casta ori o salbaticiune misterioasa
conform dictonului care spune \"si l\'homme était un fleuve,la femme en serait le pont\"elogiul poetului este \"émouvant\"
(\"daca barbatul ar fi un fluviu femeia i-ar fi un pod\")
carte substantiala care merita salutata si mai ales citita
si ascultata (un CD o însoteste)
0
ABConstat ca e o carte admirabila, pentru care felicit din inima autorul, iar tie, Marina, multumim pentru deosebitul articol.
Carmen
Carmen
0
PP***
n.b.o superba cronica-eseu despre un Mare Poet.
toata admiratia si pretuirea mea.
vorbele sunt de prisos. indemn la citit, auzit si vazut. va felicit!
acum,
poate..., unii dintre noi, inteleg mai bine, ce ne/ma re/tine, inca, pe acest site.
cu prietenie,
n.b.o superba cronica-eseu despre un Mare Poet.
toata admiratia si pretuirea mea.
vorbele sunt de prisos. indemn la citit, auzit si vazut. va felicit!
acum,
poate..., unii dintre noi, inteleg mai bine, ce ne/ma re/tine, inca, pe acest site.
cu prietenie,
0
MNVolumul exorimă Poetul atât prin conținut cât și ptin prezentare: talentul lui Brodetsky iluminează excepțional conținutul.
Un mare Artist cu sufletul zidit în bulgărele de aur al Literaturii: Adrian Munteanu.
Mulțumiri tuturor.
Un mare Artist cu sufletul zidit în bulgărele de aur al Literaturii: Adrian Munteanu.
Mulțumiri tuturor.
0
AMDraga mea, sunt rare prilejurile de bucurie în jurul nostru. Când vine câte o surpriză ca aceasta, nici nu mai știu cum să reacționez. E surpriză, pentru că nu mă așteptam ca cineva să reacționeze atât de repede la apariția cărții. Și mai mare este surpriza, apoi, constatând cu câtă minuție te-ai apropiat de esențele lucrurilor, încercând să descoperi starea care le-a generat, delicatețile de dincolo de cortină.
Vrea să te asigur că m-a încântat abordarea si să-ți declar că mă simt dator. Rămâne să stabilim în ce termeni mă voi achita de datoriile acestea care sunt, oricum, mai mari decât cele rale. Și mai adânci.
Cu prietenie
Vrea să te asigur că m-a încântat abordarea si să-ți declar că mă simt dator. Rămâne să stabilim în ce termeni mă voi achita de datoriile acestea care sunt, oricum, mai mari decât cele rale. Și mai adânci.
Cu prietenie
0
AMDistincție acordată
un articol pe masura ritmului si rimei lui Adrian Munteanu
o lume ce se risipeste in cautari, intre dureri si extreme , gasind ca prin minune cararea ce te scoate din padure totusi...
este a treia stea din viata mea de agonista , dar o dau cu respect si cred ca pe merit
atit pentru articol cit si pentru scriitorul de la care avem ce invata, daca destinul ne mai lasa
o lume ce se risipeste in cautari, intre dureri si extreme , gasind ca prin minune cararea ce te scoate din padure totusi...
este a treia stea din viata mea de agonista , dar o dau cu respect si cred ca pe merit
atit pentru articol cit si pentru scriitorul de la care avem ce invata, daca destinul ne mai lasa
0
Este fabuloasă expresia ”aeroplancton”: reflectă atât ”starea” sonetelor adriene, cât și sugestia copertei foarte reușite, pe care doar măsura ingeniozității autoarei acestei prezentări o putea da.
Felicitări Mestre, felicitări Onorabilei Doamne, cu salut de pălărie.