Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

exercițiul umilinței

1 min lectură·
Mediu
cum se despică luna
și așchia ei
îmi străpunge
inima
crește-n mine
acest apendice
ca un lest inofensiv
e doar un ciot de aripă
-îți spun-,
de exersat
noaptea
umilința
de a fi
altfel...
044.976
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
34
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Marina Nicolaev. “exercițiul umilinței.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marina-nicolaev/poezie/17680/exercitiul-umilintei

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@luminita-suseLSLuminita Suse
Spleeeeeeeeendiiiiiiiiiiiiiid! Sunt invidioasă că scrii atât de sensibil și frumos, dar, în același, sunt mândră că te cunosc de-atâtea milenii! Știi, nimic nu e întâmplător... chiar dacă Cioran spunea că viața nu are rost, ce bine că ne putem inventa noi noi rosturi!
0
AGAlexandra Gologan
incep sa pricep rostul acestor stelute. multumesc orianei pentru luarea de aminte si pentru tragerea de maneca inspre aceste versuri.
0
@liviu-nanuLNLiviu Nanu
Iată poezia!
0
Distincție acordată
@fotache-sorinFSFotache Sorin
Frumoasa poezia...nu prea sunt de acord cu ideea sau, mai bine zis dupa ultimele studii se pare ca toti suntem la fel iar de nu am fi ar trebui sa ne dam seama ca suntem...iar umilinta de unde si de ce...?Umilinta e o stare ce apare in fata necuprinsului, transcedentalului...adica in fata lucrurilor ce nu le putem cuprinde si tine pentru noi.

P.S- Oriana, prea multi de \"e\" si \"i\"...iar cu \"invidia\" si \"mandria\" nu mai vorbesc...e deranjant un astfel de comentariu...nu crezi???
0