Poezie
exodul îngerilor
1 min lectură·
Mediu
diminețile se umezeau de îngeri
sincope fulguind pe caldarâmuri albastre
până când cerul purta
cămașa sfielnică de aripi
a celuilalt tărâm
abia respiram rodind
solfegii sub povara luminii
încărunțită
jumătate din mine erai tu
firavă simetrie
îmbrăcată-n cocori
predestinați mărilor neștiute
visam cândva
călăuziți de-un înger orb
grinduri de ceață zidite prin valuri
doar teama de zbor
ne-a-mpietrit, iubite
de ne-au rămas efigii de viscol
pe chipuri
sau doar nemărturisite poveri
trecerii ireversibile
a îngerilor.
067.359
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marina Nicolaev
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 75
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Marina Nicolaev. “exodul îngerilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marina-nicolaev/poezie/69146/exodul-ingerilorComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
Da, trecerea îngerilor, umezind cu rouă diminețile, sunt ireversibile ca și trecerile noastre prin viață. Și toate acestea se înscriu într-un conglomerat universal de momente astrale. Ai multe metafore frumoase aici. Îți șade bine rima albă, din cauza densității imagistice și a muzicalității versurilor. Îmi place cum le construiești, ca o tânguială permanentă în sine la care ne faci martori din când în când.
0
Distincție acordată
Intotdeauna cand iti citesc poeziile ma strapund imagini puternice, care imi dau o stare de liniste sufleteasca.
Poeziile tale sunt o dovada clara a faptului ca frumusetea poate fi exprimata si prin simplitate !
Aleks
Poeziile tale sunt o dovada clara a faptului ca frumusetea poate fi exprimata si prin simplitate !
Aleks
0
Luminitei: versul alb este ca o camasa de zi, o imbraci de fiecare data cind iesi in lume...daca vrei sa iesi...
lui Aleksandar: există frumusețe în simplitate în egală măsură cu frumusețea grotescului, fascinația hidoșeniei...ceea ce este frumos la un moment dat se transformă permanent, până la deformare, până ce devine monstruos...ca și sentimentele.
lui Aleksandar: există frumusețe în simplitate în egală măsură cu frumusețea grotescului, fascinația hidoșeniei...ceea ce este frumos la un moment dat se transformă permanent, până la deformare, până ce devine monstruos...ca și sentimentele.
0
Fiecare ne-am pus candva intrebarea cat a fost soarta si cat intamplare intr-o iubire traita pe pervazul visului, dincolo de sentintele ratiunii sau pulsiunile trupului. Nu am stelute sa ofer dar sufletul meu se bucura ca ai depasit \"impietrirea\" si ti-ai continuat calatoria...poate alaturi de cel ce nu avea incredere in propriile aripi.
0
împietrirea mi-am depășit-o numai eu, pe alocuri.
celălalt e sub mc de pământ.
călătoriile continuă și fără noi, câteodată.
celălalt e sub mc de pământ.
călătoriile continuă și fără noi, câteodată.
0

Eu aș schimba ceva la finalul textului:
\"doar teama de zbor
ne-a-mpietrit, iubite,
de ne-au rămas efigii de viscol
pe chipuri
sau nemărturisite poveri trecerii ireversibile
a îngerilor\"
Și aș renunța la punct. Punct! :)