Poezie
exodul îngerilor
1 min lectură·
Mediu
diminețile se umezeau de îngeri
sincope fulguind pe caldarâmuri albastre
până când cerul purta
cămașa sfielnică de aripi
a celuilalt tărâm
abia respiram rodind
solfegii sub povara luminii
încărunțită
jumătate din mine erai tu
firavă simetrie
îmbrăcată-n cocori
predestinați mărilor neștiute
visam cândva
călăuziți de-un înger orb
grinduri de ceață zidite prin valuri
doar teama de zbor
ne-a-mpietrit, iubite
de ne-au rămas efigii de viscol
pe chipuri
sau doar nemărturisite poveri
trecerii ireversibile
a îngerilor.
067320
0
Eu aș schimba ceva la finalul textului:
\"doar teama de zbor
ne-a-mpietrit, iubite,
de ne-au rămas efigii de viscol
pe chipuri
sau nemărturisite poveri trecerii ireversibile
a îngerilor\"
Și aș renunța la punct. Punct! :)