Poezie
memoria imediată
1 min lectură·
Mediu
nu-mi mai amintesc de tine,
amprenta trupului tău s-a risipit
prin valurile epidermei
prin intestine,
ca o substanță letală
absorbită,
demult
îmi reprogramasem
identitatea
extirpând
nostalgii târzii
demodate
când urmele melcilor
încă străluceau
pe buzele dimineții
deschizând
cangrenele sărutului
în sarabanda veche, uzată
atemporal
îmi înflorește-n sânge
conturul inimii de piatră
contraceptivul iertării de tine:
memoria imediată.
0117.878
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marina Nicolaev
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 57
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Marina Nicolaev. “memoria imediată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marina-nicolaev/poezie/83572/memoria-imediataComentarii (11)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SVDistincție acordată
Un poem mangaietor ca un balsam turnat peste durere, peste cicatrici. Iertam si putem uita, e o constatare banala, dar ne uimeste impactul pe care-l are asupra capacitatii noastre de a supravietui. Si ce iertam altceva decat pe noi insine topiti in slabiciunile noastre?
Aveam nevoie sa citesc poemul tau astazi, a avut puterea sa-mi readuca linistea...
Aveam nevoie sa citesc poemul tau astazi, a avut puterea sa-mi readuca linistea...
0
RP Pe mine, însă, nu mă mîngîie, simt colțurile reci de piatră și mă ia o \"nostalgie demodată\". \"cangrena buzelor\" neamputată și \"urmele melcilor\" - imagini grele pentru mine, au un aer depășit în aparență. Toate se lipesc, rămîn așa pe retină, cutremurînd.
0
NVDistincție acordată
Dorinte fugarite de un vanator absurd abia nascut din spuza conventiilor... o tolba de sageti neutre participand la nunta colectiva a razelor de soare cu pamantul muscat de viermii timpului decaderii umane... nu stiu daca pana la urma suntem ceea ce tinem minte despre noi ca suntem dar recursul la memorie si la uitare da expresivitate poemului.
0
FADistincție acordată
... îmi amintesc de tine, te-am cunoscut într-un timp când învățam să potrivesc proptele în lungul unui zid al anilor plini de mistere ... știai să prelungești după pofta inimii ultimul sunet în contururi atemporale sub acea furtună solară ... bărbatul iubit trăda memoria până la un punct de vedere ... frumos, frumos ... la bună citire :)
0
MNmultumesc pentru comentarii, sunt prea multe reverente (din punctul meu de vedere), dar ceea ce este interesant, este efectul produs, transformat in adevarate poeme in proza.
cat despre memorie, ea este singura ce ramane loiala, obiectiva pana la durere...
...cat despre trecut (al meu sau al celorlalti)pe care dorim sa-l \"trecem cu vederea\", ca pe un fisier, ca pe un balast, ca o conditie a supravietuirii, este un efort zadarnic; pentru ca trecutul ramine acea parte din noi: organ vital, invizibil, indivizibil si ireversibil.
la randul meu, comentariile primite ma obliga la o reverenta atemporala, oriunde ati fi.
cat despre memorie, ea este singura ce ramane loiala, obiectiva pana la durere...
...cat despre trecut (al meu sau al celorlalti)pe care dorim sa-l \"trecem cu vederea\", ca pe un fisier, ca pe un balast, ca o conditie a supravietuirii, este un efort zadarnic; pentru ca trecutul ramine acea parte din noi: organ vital, invizibil, indivizibil si ireversibil.
la randul meu, comentariile primite ma obliga la o reverenta atemporala, oriunde ati fi.
0
DM
Ar fi pacat sa incerci sa treci cu vederea ceva din viata ta. La fel cum ar fi pacat - ingrozitor ? - sa nu ai amintiri care sa doara. Cu siguranta este groaznic sa nu poti iubi amintirile care te fac sa suferi. Si atunci memoria devine o inima a creierului de care trebuie sa ai grija.
0
MNDragos, nu poti trece nimic cu vederea, ci problema este a fi in stare sa accepti. In consecinta, ceea ce spui tu, a fi sau a nu fi viu nu inseamna a uita sau nu, ci de a accepta sau nu, ca o conditie a supravietuirii.
Dara, comentariul tau ma onoreaza (si e mult prea mult).
Dara, comentariul tau ma onoreaza (si e mult prea mult).
0
DM
Probabil ca vorbim despre aceleasi lucruri - e adevarat ca felul asta de a comunica viciaza mult continutul
A accepta un anumit lucru .... poate fi ceva spontan dar este mult mai bine sa fie rodul unei stiinte. Diferenta (poate) dintre supravietuire (ca rezultat al instinctelor de autoconservare) si vietuire - ca inalta forma de expresie a unei optiuni.
Uitarea - mecanism psihic insuficient explicat si uitarea - iertare. Acceptarea - instinct de autoconservare si acceptarea - optiune a unui fel de a fi constient asumat. La fel, memoria - instrument util, esential, al succesului la un examen si memoria - inalta poezie ca in mult fericitul tau caz.
Dialogul cu tine este o placere Marina si sper ca odata el sa aiba forta de a trece dincolo de canoanele si raceala monitorului.
A fi viu - dumneavoastra si a fi viu - poeziavoastra
A accepta un anumit lucru .... poate fi ceva spontan dar este mult mai bine sa fie rodul unei stiinte. Diferenta (poate) dintre supravietuire (ca rezultat al instinctelor de autoconservare) si vietuire - ca inalta forma de expresie a unei optiuni.
Uitarea - mecanism psihic insuficient explicat si uitarea - iertare. Acceptarea - instinct de autoconservare si acceptarea - optiune a unui fel de a fi constient asumat. La fel, memoria - instrument util, esential, al succesului la un examen si memoria - inalta poezie ca in mult fericitul tau caz.
Dialogul cu tine este o placere Marina si sper ca odata el sa aiba forta de a trece dincolo de canoanele si raceala monitorului.
A fi viu - dumneavoastra si a fi viu - poeziavoastra
0
\"Memoria imediata\" .... m-ai facut sa-mi aduc aminte de multe lucruri, sa simt asa cum simteam candva. Multumesc. Daca te-as cunoaste probabil ca timpul ar capata o alta cadenta. Simpla perspectiva a lucrului asta te face pe tine vie si pe mine mai curajos in fata fragilitatii frumosului abia nascut.