memoria imediată

Absolut remarcabil Marina ! Efectul poeziei tale creeaza asupra mea un efect contradictoriu : pe de-o parte imi motiveaza retinerea de a ma afisa pe de alta ma obliga la o reverenta .
\"Memoria imediata\" .... m-ai facut sa-mi aduc aminte de multe lucruri, sa simt asa cum simteam candva. Multumesc. Daca te-as cunoaste probabil ca timpul ar capata o alta cadenta. Simpla perspectiva a lucrului asta te face pe tine vie si pe mine mai curajos in fata fragilitatii frumosului abia nascut.

Pe mine, însă, nu mă mîngîie, simt colțurile reci de piatră și mă ia o \"nostalgie demodată\". \"cangrena buzelor\" neamputată și \"urmele melcilor\" - imagini grele pentru mine, au un aer depășit în aparență. Toate se lipesc, rămîn așa pe retină, cutremurînd.

Superb!

multumesc pentru comentarii, sunt prea multe reverente (din punctul meu de vedere), dar ceea ce este interesant, este efectul produs, transformat in adevarate poeme in proza.
cat despre memorie, ea este singura ce ramane loiala, obiectiva pana la durere...
...cat despre trecut (al meu sau al celorlalti)pe care dorim sa-l \"trecem cu vederea\", ca pe un fisier, ca pe un balast, ca o conditie a supravietuirii, este un efort zadarnic; pentru ca trecutul ramine acea parte din noi: organ vital, invizibil, indivizibil si ireversibil.
la randul meu, comentariile primite ma obliga la o reverenta atemporala, oriunde ati fi.

Ar fi pacat sa incerci sa treci cu vederea ceva din viata ta. La fel cum ar fi pacat - ingrozitor ? - sa nu ai amintiri care sa doara. Cu siguranta este groaznic sa nu poti iubi amintirile care te fac sa suferi. Si atunci memoria devine o inima a creierului de care trebuie sa ai grija.

Marina, este splendid poemul.
Nu pot spune decit atit, mai mult - mi-au secat cuvintele.

Dragos, nu poti trece nimic cu vederea, ci problema este a fi in stare sa accepti. In consecinta, ceea ce spui tu, a fi sau a nu fi viu nu inseamna a uita sau nu, ci de a accepta sau nu, ca o conditie a supravietuirii.

Dara, comentariul tau ma onoreaza (si e mult prea mult).

Probabil ca vorbim despre aceleasi lucruri - e adevarat ca felul asta de a comunica viciaza mult continutul
A accepta un anumit lucru .... poate fi ceva spontan dar este mult mai bine sa fie rodul unei stiinte. Diferenta (poate) dintre supravietuire (ca rezultat al instinctelor de autoconservare) si vietuire - ca inalta forma de expresie a unei optiuni.
Uitarea - mecanism psihic insuficient explicat si uitarea - iertare. Acceptarea - instinct de autoconservare si acceptarea - optiune a unui fel de a fi constient asumat. La fel, memoria - instrument util, esential, al succesului la un examen si memoria - inalta poezie ca in mult fericitul tau caz.
Dialogul cu tine este o placere Marina si sper ca odata el sa aiba forta de a trece dincolo de canoanele si raceala monitorului.
A fi viu - dumneavoastra si a fi viu - poeziavoastra