Alexandra Gologan

trageam de sanchi hepuri la gaini dar nici de-al naibii nu vroiau sa zboare aterizau fortat cu pliscu-n maracini cotcodacind in ritm de bocitoare iar mai apoi te cautam de oua intr-un

vulturii imi zambesc indigo uniforma celor trei sergenti majori cu picioarele din lemn de prun danseaza cadriluri berlineze in cercuri antitrigonometrtice la periferia nimbului ofilit ca un

mi-ai luat inima in dintii tai de lapte acru la inceput timid si cu gropite in obraji apoi din ce in ce mai zgomotos si intre doua plescaituri m-ai intrebat daca nu am cumva o scobitoare ca

am sa-mi ofer serviciile de calauza trecandu-te de pe un mal pe altul al styxului, tu probabil ca nu o sa ma mai tii minte oricum trecuse o viata de om de atunci iar pe buze iti picura acum

am cazut closca batrana ingrijind doi pui baltati de perna martori amorfi ai melanjului viselor noastre fisurate de hurducaitul tramvaielor cu urdori pe parbrize si printre ale caror

tu m-ai urma, iubire, in neant? damnat perseu cu chei in versuri eliberand hepatici prometei din lanturi lasand in plata vietii de apoi chitante, intretineri si bilanturi sa fim doi balerini

nu mai am timp de literatura doua degete taiate imi fac semnul victoriei de deasupra patului mirosind a traspiratiile copulatiei noastre bahice - iarta-ma ca am adormit aseara in timp ce tu

am sa iti umplu golurile din stomac cu calti de ametist doar-doar nu vor mai lacrima in tine picaturi chinezesti ale unor innodate lenjerii spalate in familie. alexandra

tu decupai eu-rile din impreuna si ma puneai pe mine sa le lipesc cu aracet prin buletinele tale prognozand optimist starea vremii noastre nici nu-ti trecea prin cap - nu-i asa? ca

se făcea că plămădeam cioburi de sticle de bere printre contururile șotronului oscilând nehotărat între doua-trei dimensiuni ca o perspectivă renascentistă decupată din vileaguri de

dupa ce am ispravit cu schimburile de amabilitati ne-am aplecat amandoi sa culegem injuriile improscate pe asfaltul frematand calduri torite si cum stam spate in spate alegand cioburi

mie nu imi place ploaia - cand sunt fleasca mi se face frig pe sira spinarii si nu imi arde deloc de poezie. nici noaptea nu ma inspira ca mi-e frica sa umblu brambura pe strazi pustii pe

ia-mă de unde nu-s, vicleano, caută-mă în copilărie printre fețe la pereți numărând din zece în zece oale cu sarmale și urme cu turme și dacă nu-s acolo, caută-mă în îmbrățișările

te-ai scotocit prin buzunare sa-mi umpli palma cersindu-ti primavara dar n-ai gasit decat bilete compostate, bonuri de la nufarul si amprentele unor iubiri trecute atunci ti-ai

vom ramane doar doi pereti diametral opusi strepeziti de lacrimile igrasiei, separati de universuri paralele si de ceruri verticale asteptand cu nesat demolarea ca sa ne

mi-e dor de-un schiopatat la unison, ca un inot sincron prin laptele meu degresat de tivurile apretate ale panzelor albe o calatorie ireversibila de-a curmezisul careia sa ne bandajam

muza mea face flotari printre randuri deranjand gandurile cu moalele capului si gadiland ofurile cu buricele obraznice ale sanilor iar cand oboseste isi trage sufletul in tus la

într-o doagă sălășluia un antic precupeț de cremene ce din genunchii geriatrici îmi scăpăra vorbele în vânt în cealaltă doagă fermentam eu - printre boabe de transpirație și

ticurile și tacurile cu pensule în mâini își înmuiau lasciv vârfurile înduioșate în borcane de iaurt cu guașe mohorâte creionând riduri cu negi pe sfetnici sau regi canale de

dimineata de dimineata imi frec urdorile cascand gura cat sura din care zbucnesc stoluri chiaune de fluturi betegi molai si blegi botezati in praful de meteori aselenizati noapte de