\"Serile artgotice\" - cronica, 20 decembrie

Datorită ploii a trebuit să renunț la bâtă și-am luat umbrela, la sanie și am optat pentru o caleașcă. Mi-am concediat renii și am înhămat în loc, ogari. Cum vii din orașul de jos, nu treci pe sub „Podul Minciunilor”, ci o iei peste pod și acolo e „Atrium”. Copii buni, nu m-au tras de barbă chiar deloc, și eu care mi-o tratasem cu șampon de-ăla cu ciment de care-i face reclamă.



Știam că ei nu știu că vin. Ei iubesc poezia, și în asta se îmbracă în fiecare sâmbătă ca într-o haină. Ei vin acolo și citesc poezii de parcă lumea lor nu e de pe lumea asta.

A citit întâi Corina din Londra, o lectură inedită on-line de departe. Poate depărtarea, poate tremurul conexiunii, poate inima scrisă cu vorbe a adus-o aproape. O puteai atinge cu mâna. Fotografia de mai târziu din balansoar a întregit-o și a lăsat în urmă un aer picant cu o distincție aparte. „Concertul din mine poartă numele tău” ne-a spus, trecea prin metrouri și inimi de femei londoneze, ne-a așternut în față lumea ei și cert este că începând de ieri poezia ei o citim altfel.


Corina-Gina Papouis

Am stat și i-am ascultat. Maria Gabriela Dobrescu, strălucind de bucuria lecturii, ne-a-nlănțuit în labirintul unei toamne în care nici vis nu era, nici aievea. Personajele ei imponderabile și trăirile lor parcă mai mult închipuite și-au consumat arderea sub bolțile de acolo. Tot ea a venit și cu o surpriză: a dat mai multor persoane texte citite de autori în cadrul serilor, pentru ca ele să fie asociate anumitor culori. În acele culori din creațiile autorilor au fost transcrise fragmente pe fotografii adunate într-un album: Dan Herciu a fost asociat culorii roșii, Camelia Silea – a fost multicoloră dar predomina galbenul, Maria Marinela Cîrciumaru – albastru, Corina Gina Papouis – mov, Cezara Răducu – negru elegant, Maria Gabriela Dobrescu – galben, a fost inclus și Călin Sămărghițan, deși nu citise – în egală măsură mov și galben.


Maria Gabriela Dobrescu și Dan Herciu cu albumul “expoziției de poezie”

Cezara Răducu a decupat umbrele serii în șoaptele unei poezii izvorând din emoții adânci. O poezie a esențelor și a vibrației interioare, mânând din urmă cuvinte, ridicată pe vârfuri pentru a atinge tristeți, liniștea ei “vie […] trecea peste mâinile noastre” lăsând urme adânci în memorie. O poetă modestă și cuminte, profundă și adevărată, pe care sibienii au „adoptat-o” imediat, cred că și ea s-a simțit ca acasă, iar la sfârșitul serii, încheiată în altă parte, nu mai erau nicidecum doar niște simple proaspete cunoștințe.


Cezara Răducu:\"Mi-a mai rămas din ziua asta/ o jumătate de inimă/ și tu\". Poate că din seara asta i-a rămas o inimă întreagă și toți ceilalți.

Maria Marinela Cîrciumaru nu a fost prezentă, ea purtându-și poezia departe, fiind alături de prietena-i apropiată în zilele încercărilor. Sufletul ei scria în aceeași seară paginile unei altfel de poezii.


Sandu Tarsia, Mihai Maxim, Maria Gabriela Dobrescu, Camelia Silea, Cezara Răducu, Andreea Banea, Andra Tudor

După prima serie de poezii, am găsit prilejul de a le împărți micile daruri. O mașină, o locomotivă, un submarin(!?). O corabie, o motocicletă. Un brad cu clopoțel. Bomboane. Întâi darul, apoi le-am cerut să-mi spună poezii. Invitatele serii au ținut din nou să surprindă și au citit din poeziile lui Călin. Arina cea mică a spus și ea o poezie. Apoi a venit la moșu’ și i-a spus mai mult în șoaptă: “dar dacă mai zic o poezie, mai primesc un cadou?” Desigur că l-a primit și pe al doilea.



Cam fiecare a citit din propriile-i poezii.


George Precup


Mihai Curtean a citit pentru moșu’ din Rilke, iar Ioana Mălău a citit din Mihai Curtean

Nimeni n-a fost pretențios, dar am fost surprins când mulți mi l-au cerut pe Victor Potra. De parcă l-aș fi putut face pachet și să li-l aduc pe tavă. Nu pricep ce au toți cu el! Acum sigur, auzind, a căzut de pe scaun. Apoi s-au vorbit și s-au descoperit unii pe alții. Mi-au explicat despre felul cum scriu, și de ce scriu. Despre felul inspirației, și despre tot soiul de motivații interioare. Eh, poeții ăștia și lumile lor de neînțeles! De notat: trebuie să le transmit ceva renilor, neapărat.

O plăcută surpriză a fost prezența a două tinere, foste eleve ale Cameliei Silea, care au citit din creațiile proprii, Andreea Banea cu un pretențios eseu și Andra Tudor cu o foarte simpatică scurtă dramatizare „Gâlceava verbelor” care a smuls zâmbete și pufnete de râs: Statu-Palmă-Barbă-Infinitiv, ori Zmeu\' Imperfectu\', ori Baba Cloanța Declinarea I, parcă apăreau de unde nici nu te așteptai. Poate nu chiar aceștia erau, dar erau cu siguranță frații și surorile lor.


Andreea Banea, Andra Tudor


Cristina Voicu, Vasile Floare

Era cald, timpul se scurgea și se prelungea. După episoadele poetice oamenii au început să se întindă la alte discuții. Despre Crăciun și literatură, despre tradiții, tabieturi și filosofie, capitol din urmă, la care Vasile Floare a fost de neoprit și i-a captat pe toți. Discuții peste discuții, doar într-un colț o prezență tainică, nevăzută, aidoma unui gând grațios din penumbră.