Bunceanu Victoria - Delia

Mă chemi cu gândul și apoi, te-ascunzi de tine și de noi, Vreau să te prind, să-ți spun să stai dar curgi clepsidră Poți să-mi dai un rest de vreme, un rest de gând? De ce ești aer atunci

Mai știi cum se întâlneau anotimpurile pe banca din parc și eu nu înțelegeam de ce o ocoleai de fiecare dată ca să cauți trifoi cu patru foi? Treceai pe lângă vorbele mele ușor nedumerită, ușor

“Între ieri și azi a fost o lună plină. Și un lup. Între azi și mâine va fi o lună rotundă, nu așa rotundă însă ca cea de ieri, o lună mare, dar nu chiar atât de mare cum a fost luna de ieri, o

Mă poți privi în timp ce îmi vorbești? Îmi poți vorbi în timp ce mă privești? Nu. Stai! Vreau să vorbești chiar și tăcând... Stai! Nu pleca! Te pot privi doar când... Te pot privi în timp

Între ochii noștri e deșert de cuvinte. Ne-au secat atingerile, ni s-au uscat sentimentele. Ne privim prin sticlă. Nu-ți mai simt parfumul și mă simt pierdut. Sunt ca un lup închis într-o

Sunt ani buni de când te tot privesc ...te tot observ...te tot doresc ... Tu nici nu m-ai văzut până acum. Și timp de 24 de ore pe zi îmi spun că o să-ți spun și ție ce gândesc atunci când plin de

E multă liniște-ntre noi. Atât de multă că-n război mă simt cu tine. Baionetă mi-e vorba ce o țin în gură și doar chin, fiola mică de venin pe care-o plimb iar printre dinți. Închis cu tine

L-a împuns cu degetul în spate ca să-i arate un drum. El nu l-a urmat. Era prea larg acel drum pentru voința lui, prea plin de minciuni, de teorii, de constrângeri, de ipocrizie, de

“Pleacă!” „Abia am intrat...” „Mai pleacă o dată!” Liniștea este importantă înainte de luarea unei decizii. Și liniștea este atât de simplă încât pare desculță...Așa cum eram noi cândva... Mă

E dealul plin de zurgălăi și mintea-i plină de- amintiri... Miroase podul a gutui iar bradul scutură iubiri ...cum scutură din veac zăpezi, ce cad

Să-ncerc o vorbă-or’să renunț la bârna ce creează punți... în general?... Dar cât de des distruge poduri de-nțeles?! Și cât de des, cu bârna-n ochi, ne dăm de draci ori de deochi? Și câte bârne

Vorbește-mă tare Cuvânt fără umbră! Nu vezi cum stau în genunchi pe pragul silabelor tale? Nu vezi cum mă ating de litere ca de moaște? Vorbește-mă Tu, acum, înainte de a mă cunoaște! Țipă-mă

Credeam că din Vreme ne naștem ca flori, ca păsări zburânde în mii de culori. Credeam că din stele ne naștem. Un gând, și-ntreg universul ne vede mergând... Credeam că Lumina deschide în

Când Fiara te-ncearcă și singur ești Tu Caută-n suflet dreptul la …! Iubirea de-ți vine Cu flori vineți

Roată zimț. Se-ndoaie plânsul către erele ce vin... Zale grele Necuprinsul prins e-n lanțuri de satin. Zeul cade, Răul crește.

Am luptat cu mine până am căzut în genunchi. Chiar genunchii îmi păreau departe. Atât de departe încât mă durea distanța până la ei. Și eram singură…. Apoi ai venit tu să lupți alături de

Se-ascunde Viața printre reptile cu gâtul lung și gheare reci și trec în fugă nopți… Trec zile de când o caut. Umbre seci se-aștern în față- mi ca veninul răpus de timpi și de măsuri să nu

In rostul serii se strâng pe crenge corbii. E ora cinei.

Se coace vinul în burta strugurilor. Vin viespiile.

roata cea mare e mult prea mică și în mirare raze o pierd sturzii de oră timpul ridică sturzii de ace zborul dezmierd rămân înspre zori vise stângace când luntrea de nouri ascute

ascult cu buza-mi roza-ți buză și mă-nfior când nu mai sunt când simt în gura mea lehuză murind un cânt. și mă pătrund în goană sacră rămâneri, taine m-ascunzând mă-nlănțui Parcă cu

crește-n oase de cu seară albă piatra unghiulară și-n amurg dalb de murg roata sfâșie-n Afară Din bolta ascuțită cu sângele barbar mă spintec, cârd de neguri. Lumini mă-nchid și-apar. In