Poezie
Comunicare
1 min lectură·
Mediu
Mă poți privi în timp ce îmi vorbești?
Îmi poți vorbi în timp ce mă privești?
Nu. Stai! Vreau să vorbești
chiar și tăcând...
Stai! Nu pleca!
Te pot privi doar când...
Te pot privi în timp ce îți vorbesc
Și-ți pot vorbi în timp ce te privesc
Și nu, nu plec! Sunt tot aici, tot eu.
Dar te aștept
să stai și tu.
E greu?
La început tot noapte-a fost
și-apoi
Lumina s-a deschis spre zori.
Greoi
un soare cât un scut aprins pe cer
a-nchis și frici și spaime și mister...
Tu vezi?
Prin semne înotăm zicând
că frica-i noapte, ziua e un gând
scăpat din lesă
Vezi
că-n întuneric poți să-ți ordonezi idei, cuvinte
tot ce poți să simți?
Închide ochii! Sunt aici. Te minți?
...sau clocotești iar de trăiri fierbinți
ce te blochează în tăceri..
Noi doi
suntem aducători de ploi.
...de vorbe ce despart
tăcerea fricii de un zbor înalt...
De-aceea-ntreb
în timp ce-n ochi mă crești:
îmi poți vorbi în timp ce mă privești?
001.423
0