Bunceanu Victoria - Delia

A fost odată un copil pe malul unei ape. Și era în luptă cu toată lumea. Lumea lui era dominată de cei ce “știau întotdeauna ce este mai bine pentru el”. Numai el nu știa de ce “ceea ce era bine

Cal alb pe culmea unui deal. Singur. Din spatele lui luna mă străpunge cu singurul ei ochi mare, aprins. Îl vede și mi-l arată. Mi-l arată în toată libertatea lui, în toată frumusețea lui, în

…Să fie Lumină! Și Lumina a fost creată din nimic, un nimic obscur, întunecat, un întuneric de manifestări, o noapte a minții și a sufletului. La început a fost Cuvântul… Când avem opoziții

Stau în fața mea. Doar eu cu mine. Ne privim. Mă cert pe mine din priviri.Îmi spun multe eu mie și știu că, fiind singuri, de data asta voi auzi ce am de spus. Nu am unde să fug. Erau doar zile

Timpul este ciclic. Un rotund invizibil pe care îmi construiesc viața. Credința o construiesc oameni care nu știu să fugă de limite. Oameni ai Bisericii. Suflete uneori mici. Restart! Anul

...taci atunci când nu vrei să spui nimic ...taci atunci când doar tăcerea poate repara ce ai spus ...taci atunci când orice ai spune poate agrava ceea ce ai creat vorbind ...taci atunci când aștepți

La început eram doar apă, doar energie și pământ. La început eram în cerul închis – deschis…eram doar cânt. La început nici eu, nici tu, nici voi, nici noi n-am fost prea mult: mici picături bătând

unu – doi – doi – unu - doi – trei - trei – patru – patru – cinci Construcție ordonată a visului de fi fericiți. Toți. Într-o lume dominată de cifre, de numere, de elemente, de lucruri, de

priveai cu frică și remușcare somnul ei știind că ziua va aduce distanță acea distanță necesară, impusă, care să-ți dea sentimentul că ești puternic plecând noaptea nu a fost noapte somnul nu

M-ai chemat fără un motiv anume pe buza mării. Să te ascult și să te înțeleg în timp ce taci. Vorbea ea. Marea. Tu doar mă țineai în brațe sub cerul prins de noapte cu lumini țipătoare și

te-ai trezit și m-ai strigat pe nume te-am privit surprinsă uitasem ce frumos este să îți auzi numele strigat, oarecum șoptit, de o altă voce… încă adormită sub pătura nopții m-am ridicat

A fost odată, demult, pe vremea când cerul era mai aproape de pământ, pe când norii pufoşi şi albi se agăţau în crengile copacilor, iar luna cea rotundă era locuită de pitici înţelepţi, care coborau

Într-o zi doi oameni s-au întâlnit și li s-a părut că se cunosc de multe ceasuri și vieți. Simțeau energia polilor care se atrag. Erau tăcuți de atâta bucurie. Vedeau unul în celălalt calități

Din vremi trecute, vremi cu cai și regi mistere de regină îmi dezlegi și goana Timpului murind pe scut îmi dă răgaz să-ți fur prin vremi sărut... Și coapte vise traversează vieți... Ai

Cel mai ușor este să ignori un om. Mai puțin ușor este să îl inviți să te vadă … Este greu să vorbești despre tine în fața unui om pe care ai ales să îl aduci în afara zonei lui de