Bunceanu Victoria - Delia

...reiterez ideea de "opera aperta"...Sunt sigură că acest text, și nu numai, permite muai multe interpretări. ...Deși crează iluzia unei singure direcții de interpretare ...În calitate de arhitect al textului mulțumesc pentru apreciere!

...pentru aprecieri...
O vreme nu am putut sa raspund la comentarii...si imi pare rau ca nu am fost o prezenta pentru cei ce apreciau stilul meu!

Imi place mult comentariul si da ...aceasta este ideea pe care povestea de fata o promoveaza ...

Simt nevoia sa construiesc o replica aici, in spatiul meu de creatie si recunoastere inainte de a-ti scrie personal, Maria.

Asadar, intr-o vreme am descoperit ca si pe mine \"ma doare un cal maiastru\". Putin mai tarziu am inteles de ce Nichita preciza faptul ca exista multi \"poeti\" in lume, 100 de \"poeti mari\", 10 \"cei mai mari poeti\" si \"un singur Poet\",\"Eminescu\". Important este sa stim bine din ce grup vrem sa facem parte, spre ce tindem atata timp cat ne plimbam in barca Timpului.

Eu nu vreau sa scriu dupa regulile cuiva. Nu vreau sa am acordul cuiva pentru o fraza pe care o construiesc. Nu vreau sa urmez un drum deja batut atunci cand imi invat cuvintele sa umble. Vreau doar ca pasii Cuvantului meu sa fie justificati. De aceea ma documentez mult inainte de a plonja intr-o lume noua si incerc sa-i descopar goluri pe care sa le umplu.

Intre tanka si haiku exista, in primul rand, o diferenta de forma. Forma fixa. Daca un poem nu respecta acea forma este cel mult \"in spirit de ...\", apropo de reguli! Si cat de multe spune Nichita \"in spirit de haiku\": \"daca timpul ar avea frunze/ Ce toamna!\"

Imi pare rau ca un grup larg si cunoscut nu este de acord cu ceea ce scriu, nu apreciaza versul meu si nu ma regaseste in propriile-i reguli. Mi-ar parea rau sa respect cele 366 de retete de haiku intr-o zi uitand valentele extraordinare ale acestui poem fragil fundamentat pe observatie, introspectie, meditatie, cunoastere. Nu-mi pare rau, in schimb, ca am descoperit un gol pe care ma voi bucura sa-l umplu aducand haiku-ul intre flori de prun, lacuste, iasomie, pere si gutui.

N-ar fi pacat sa ne raportam mereu la broaste si berze pentru a ne defini haiku-ul?

Cu pritenie,

Delia

Draga Maria,

De citit citesc pentru ca nu suport ideea de a fi superficiala. Cat despre portile cuvantului imi place sa le las tot timpul deschise.
Sa spunem ca l-am descoperit candva pe Basho, apoi pe Kobayashi Issa si descoperind ca nu pot fi \"japoneza\" am decis sa aduc o poezie de origine japoneza in spatiul mioritic pastrandu-i atat forma (fixa, nu?) cat si principiul de baza ce tine de poietica haiku-ului.

Micropeom? Dar haiku-ul este un poem si daca vrem sa il scoatem de sub incidenta ideii de \"sport national\"-asa cum devenise intr-un timp in spatiul japonez- trebuie sa ii dam sansa de a se infrupta din placerile figurilor de stil.

Basho a reusit sa ii asigure prin temele abordate, si puterea indusa cuvantului, imaginii, un statut aparte atunci cand asocierea cu ideea de sport pusese in pericol valoarea literara a haiku-ului.

De ce nu as incerca si eu acelasi lucru? De ce sa ne limitam la modele atunci cand modelul exista pentru a fi depasit? Cat despre pleonasm, nu exista in acest \"micropoem\" iar \"rosi\" (a nu seconfunda cu un regionalism! nu este cazul!) imi permite sa construiesc o imagine mai puternica decat cea asigurata de un adjectiv banal.

Ar trebui ca numai in spatiul in care a fost descoperit sonetul ca poezie cu forma fixa sa se permita scrierea de sonete? Ar fi absurd, nu crezi?

...este a doua oara cand ma confrunt pe acest site cu pareri agresive si nu inteleg principiul de functionare al site-ului in sine. Poate ma ajuti tu. Exista procedee de schimb constructiv ...si pentru cei ce construiesc un poem si pentru cei ce construiesc un comentariu al poemului citit.

Umberto Eco a pus foarte bine problema Operei Aperta, nu crezi? Imi plac textele care se salveaza prin efectul generat de \"interpretare multipla\". As vrea ca textele mele sa se poata salva astfel. Si da, ai avut dreptate, sunt foarte atenta la tot ceea ce inseamna \"natura\". Ce alt motiv mai bun pentru a scrie haiku?

la ce ar trebui sa fiu atenta?

Buna Petrut,

Ma coplesise linistea intr-o lume a cuvintelor cand de pe mare am primit acest semn...

Ma bucur ca iti place acest stil, dat fiind ca mi-ar fi greu sa inventez un altul. Intr-o mare de trairi in vers alb eu incerc ritmul si autocunoasterea si toate numai de dragul limbii noastre, al acestei aventuri de nebanuit numita viata si-al Poeziei.

La buna regasire!

Buna Petrut,

Voi incepe prin a-mi manifesta regretul ca nu am scris eu acest poem.

Cateva sugestii:
Pentru a fi in ton cu primele strofe in care ritmul ascuns se manifesta la nivelul frazelor prin alte fraze scurte, punctuale, geniale de genul \"era vara\"
as renunta la \"dar\" in \"dar nu-mi păsa de nimic\".

Consider ca poemul descriptiv are nevoie de o astfel de pauza prin rupere care sa permita alunecarea, meditatia, trairea deplina a momentului reconstruit prin cuvant.

Aceste versuri punctuale rup un ritm ajutand descifrarea celui de-al doilea,ascuns: efect tornada. Sa ma explic: se pare ca in centrul tornadei este o liniste nepamanteasca, o liniste care la fel ca si primul poem ascunde tumultul, socul intoarcerii in trecut, socul provocat de masina timpului.
Pentru mine acest poem este o masina a timpului.

Sunt doua poeme? Da. Pentru mine da. Primul este o descriere imperfecta a unei secvente din trecut, un flash proustian. Al doilea:
\" era vară
nu-mi păsa de nimic
eram fericit.\"

este interventia constienta, senzoriala a Eu-luio prezent.

In acelasi spirit as renunta la \"fierbinte catarg\" in \"sub soarele mic ca o mămăligă fierbinte catarg\", la \"peste\" in \"peste câmpuri și dealuri umbrite\", la \"acolo\" in \"stăteam acolo/cuminte/ ghemuit într-un colț în cămașă/
ca într-o cușcă de mătase un fluture orb\" si la \"si\" din ultimul vers.


Multumesc pentru acest moment.

PS Scuze pentru lipsa diacriticelor.