Bunceanu Victoria - Delia

Cerul este limita cuștii...sau cușca-limită pentru Om. Sub cer ...și omul construiește cuști ...pentru aproapele lui. Atenție la zăbrele: sunt aici…sau acolo…sau și aici și acolo! ...le

E dealul plin de zurgălăi și mintea-i plină de- amintiri... Miroase podul a gutui iar bradul scutură iubiri ...cum scutură din veac zăpezi, ce cad

L-a împuns cu degetul în spate ca să-i arate un drum. El nu l-a urmat. Era prea larg acel drum pentru voința lui, prea plin de minciuni, de teorii, de constrângeri, de ipocrizie, de

Se coace vinul în burta strugurilor. Vin viespiile.

In rostul serii se strâng pe crenge corbii. E ora cinei.

în noapte când treci prin pauze reci născute din bufnițe-ascunse-ntre creci când virgula-mi iei în joacă s-ascunzi sub cortul silabelor cu ochi rotunzi

Vaier de toamnă. Sângeră roși strugurii în tinda gurii.

Roată zimț. Se-ndoaie plânsul către erele ce vin... Zale grele Necuprinsul prins e-n lanțuri de satin. Zeul cade, Răul crește.

Apă și-atâta largă de suflare pe cercu-nchis al gurii tale cai albi s-adapă și sufli-n jurul gurii mele cu rădăcini de măr cu rod mă scutur tot ca cercu-n cercuri tot mai grele...

Când țipă copacul în rostul furtunii văd aripe moarte ce-n păsări se zbat. Înfig în minute tăceri de smaragd răsfrântele ceasuri pe șuierul lunii. Si coama ta blondă ca miezul alunii și-ascute

respiră pământul sub tălpile-mi goale o liturghie de rămâneri pe-un colț de credință lasă-mă ierbii când în gând aduc iubire pe pământ lasă-mă vântului să-i fiu privighetoare în

Răsună tălăngi în susurul apei și apa în cântec alunecă lin… Rămân adormirea și gândul puțin, rămân nemișcarea din inima sapei. Și nu știu când toată suflarea supusă pretinsei cupole cu nume

roata cea mare e mult prea mică și în mirare raze o pierd sturzii de oră timpul ridică sturzii de ace zborul dezmierd rămân înspre zori vise stângace când luntrea de nouri ascute

Degeaba taci când știi că maci sunt încă roșii-n lung de drum.. Taci ca și cum aș fi plecat... Și râd când gândul mai înalt ca cerul știe că tu ești blocat. Un turn, un rege -un cal în

Se-ascunde Viața printre reptile cu gâtul lung și gheare reci și trec în fugă nopți… Trec zile de când o caut. Umbre seci se-aștern în față- mi ca veninul răpus de timpi și de măsuri să nu

Am luptat cu mine până am căzut în genunchi. Chiar genunchii îmi păreau departe. Atât de departe încât mă durea distanța până la ei. Și eram singură…. Apoi ai venit tu să lupți alături de

tu iubita mea de sânge cercul meu închis de foc de te-nlănțui de mijloc piramida-n mine plânge creanga teilor mă frânge floare de-aur și noroc curba feței de-ți întorc piramida-n mine