Poezie
Albastru de metilen
1 min lectură·
Mediu
Am luptat cu mine până am căzut în genunchi.
Chiar genunchii îmi păreau departe.
Atât de departe încât mă durea distanța până la ei.
Și eram singură….
Apoi ai venit tu să lupți alături de mine.
Genunchii tăi păreau mai aproape de mine.
Mai ales atunci când ai căzut tu în genunchi.
Și eram singuri…
Apoi ai început tu să lupți cu mine.
Eram obosită. Luptasem cu mine, alături de tine, pentru mine…
Am renunțat. Genunchii mei săpaseră gropi adânci în pământ.
Și erau singuri…
Apoi tu ai luptat pentru mine.
Genunchii ți se tociseră rugându-i, rugând, rugându-te…
Erai atât de aproape de mine atunci
Fiind atât de singur…
Apoi ai luptat cu tine până ai căzut în genunchi.
Chiar genunchii îți păreau departe.
Atât de departe încât te durea distanța până la ei.
Și erai singur….
001582
0