Poezie

V.I.S

1 min lectură·10 septembrie 2020

Mediu

Credeam că din Vreme ne naștem ca flori,

ca păsări zburânde în mii de culori.

Credeam că din stele ne naștem. Un gând,

și-ntreg universul ne vede mergând...

Credeam că Lumina deschide în noi

un ochi mic de humă, ce crește apoi...

Că suntem compleți, așa simpli, goi

de orice pornire ce naște război...

Credeam că din Timp ne naștem cu timp

să punem pe viață și fapte un nimb.

Credeam că rămânem în Timp chiar plecând.

Credeam că ne naștem cu suflet flămând...

Credeam că în suflet Lumină fiind

hrănim cu Lumină un vis infinit.

Credeam și crezând un vis am crescut

din apa botezului de ochi nevăzut.

Credeam că pe tine în Timp te-am văzut

crescând lângă mine din apă și lut.

Credeam că din Vreme m-ai rupt să mă ai

pierzându-mă iarăși și iarăși... De rai

nu credeam că ruptă fusesem vreodat

căci raiul e-aici, crescând din păcat.

Tu ești raiul meu pe care învăț

să-l fac tot mai mare. Un cerc și un băț

și-o plajă cu scoici sunt arme pe care,

din scaunul meu cu vedere spre mare,

vreau lumii să i le redau...Și apoi....

cu voci tremurânde să-i spun despre noi...

001.474

Bunceanu Victoria - Delia. “V.I.S.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bunceanu-victoria-delia/poezie/14149563/v-i-s

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.