Poezie
Metanoia
1 min lectură·
Mediu
Vorbește-mă tare Cuvânt fără umbră!
Nu vezi cum stau în genunchi pe pragul silabelor tale?
Nu vezi cum mă ating de litere ca de moaște?
Vorbește-mă Tu, acum, înainte de a mă cunoaște!
Țipă-mă ca să mă aud când părăsesc umbrele altei vieți!
Țipă-mă, Surdule, să nu uit de mine încă o dată în prag de noi dimineți!
E așa de greu să nu mă împingi singur la limitele zeului ce sunt?
E așa de greu să uiți că nu cresc peste noapte din același pământ?
Hei, Cuvânt fără umbră, Cuvânt fără grai,
de data asta știu și îți spun că nu m-am detașat de Rai!
Te știu cum mă știu pe când nu eram
Te știu cum mă știi pe când mă aflam
în apă și țăr`nă căzând către cer!
Șoptește-mă! Haide! E greu ce îți cer?
Mă văd și te văd și știu că exiști
Mă strigă pe Nume!
Mă cheamă să-mi zbier iar dreptul la lume, sau dreptul la Cer!
Vorbește-mă tare Cuvânt fără umbră!
Nu vezi cum stau în genunchi pe pragul silabelor tale?
Nu vezi cum îmi plâng ultima amintire cu ochi mari și triști?
Vorbește-mă Tu, acum, înainte să-mi spună că iar nu exiști!
001.460
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 200
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Bunceanu Victoria - Delia. “Metanoia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bunceanu-victoria-delia/poezie/14149888/metanoiaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.