Bodea Diana Mihaela

Ca la noi la nimeni, spuneau pe la revelioane, la piață un tânăr domn după aparențe puteai jura că e gentilom se învârtea nehotărât pe lângă două tarabe cu mere întrebând pe vânzători cam cât

Cu toți interpreții și datătorii cu opinia nu mai am loc de visele mele dacă ei necontenit vorbesc ca morile stricate epuizează orice vis și variantă. Nu înțeleg cum vine schema, Nu mai e loc

Mâine e sfârșitul unei mari prostii care proclama Apocalipsa Între timp s-au mai lămurit oamenii că e vorba despre cu totul altceva Poate ceva spiritual, poate ceva astronomic sau poate ambele Dar

Tăcerea e de aur Câte pagini de filosofie au acoperit tema și Câte mâini dibace nu s-au întrecut de-a lungul timpului în măiestrie? Poate. De asta acum a luat avânt psihologia, Cursurile de

Să biruim! Să biruim tot! Nămeții și viscolul, Iarna și orice alt anotimp, Steaua, soarele și luna, Tăcerile private și cele publice, Încărcate de absențe inutile, Și cam tot ce mișcă sau

Asta implică conjugarea verbului a (te) aștepta, Precum și a verbului a (te) grăbi, Verbul a (te) lăsa , cu rol de mironosiță pe scena discursului filosofic asupra punctualității Ca subtema a

Mai sunt oameni încăpățânați Dar ca dracul ăla de copil, Miron, De-ar fi fost fata s-ar fi numit Miruna, Nu mai e niciunul. A auzit el de pe la bătrânii din sat Dacă îți faci casă în trunchiul

- Luca, ai fi putut avea tot ce îți dorești De ce ai ajuns tu să fii mercenar? - Atunci când știi ce înseamnă să iubești A lua partea cuiva îți pare în zadar Nu m-ar lăsa inima să fiu vreodată

Dacă omul este complicat, pentru că, în general, El are două fețe, una de stăpân, iar alta de vasal, Chestiune dovedită științific, cred că se știe, Vă dați seama oare Omul-Lumină cât de complex

Pornind de la ideea că sunt două feluri de oameni, visători și materialiști, observ că dincolo de diferențele evidente, sunt și multe asemănări. Ceea ce îi unește e frica, o stupidă frică de a face

cât de frumos și pasional poate fi tangoul, desăvârșirea lui îți cere să predai egoul; nu poate fi dansat fără perfectă dăruire, asemeni cum nu poți trăi complet o iubire; exorcizează ardente

Mi-a zis cineva că eu sunt omul cu imaginea de ansamblu Și e drept, dar e și câte un detaliu atât de amplu Încât el însuși poate fi o privire panoramică Dar eu sunt un om direct, după cum s-ar

Hmm, această iarnă este pe gustul meu atat de mult Încât am rabdare să o citesc și să o ascult Cuminte. Mi-a trimis răvaș zăpada, de ieri cade necontenit Îmi spune din geam povești de

Nu pot să înteleg cum să îți pui atâtea întrebări Și să analizezi totul fără ca să ai după tot acest calvar Un lucru despre care să fii sigur că ai habar?! Nu pot să pricep cum se schimbă unii

Ne inspiră Muze atât de diferite. Peste unii trece valul de supărare, Peste mine trec visele-mi iubite Și uite e drept că pe fiecare Ne inspiră Muze atât de diferite. Ce-a vrut să spună oare

Nenicule, nu-mi place lauda de sine Pentru că, tu știi, nu miroase a bine. O fi zbierând tânăra domniță, Când din condei, când din peniță, Dar nu-i degeaba, știi și matale, Deși e drept că nu

Pe vremea când mă jucam cu puța în nisip Aveam vecini doi gemeni, băiat și fată, Asemănarea lor nu se rezuma doar la chip, Ci se vedea în făptura lor toată. Țin minte ca și azi, era o seară

Bag de seamă că urâtul animal e stăpân, iar nu vasal. sucitul domnește peste toate și le simte de departe Stând mereu cu capun-n jos cugeta că omul e un animal pe dos "Trăiește clipa", auzise

Aseară ne-am adunat la craiul Jianu acasă, el e singurul dintre noi care și-a făcut o casă, 3 etaje, turn de fildeș, terasă și piscină. Cum ziceam ne-am adunat aseară la crai, să jucăm bambilici