Mai toți încearcă să descompună alegeri
Personale, sau străine absolut de ei,
Și timid asamblează prelegeri
Despre oameni, morți și zei.
Eu zic, și îmi susțin oricum părerea,
Că-n viață totu-i
Își recunoscu tacit prostia
Gasind că-i este mai ușor
Oricum e naturală isteria
Numai la cei ce-s proști de mor
Iatacul strâmt al minții sale
Abisuri multe-ntrece
Rostogolindu-se pe cale
Orbit
Visez că sunt un nesimțit
ce vorbe dulci îți dăruiește
și că te voi fi păcălit
că nu sunt eu cel ce iubește
visez că sunt o specie de hoț
cea mai șireată din toate
și că nu stau să fac
când noapte peste noapte cade,
abia atunci adânc străbate
și gândul meu tot dând din coate
să fluture steagul sus pe baricade.
*
când pulsul vieții peste el coboară
și își găsește ritmul
Văd, aud, cu mult prea des,
Oameni ce nu trăiesc deloc,
Care o cușcă și-au ales
Și stau în ea chiar de ia foc.
Degeaba știți, băi, să citiți,
Printre rânduri sau gânduri,
Dacă tot nimicul voi
Cum să-ți dea cineva un răspuns
Când toată lumea ți l-ar lua?
Orice întrebare ai avea de adresat
Răspunsul cel mai bun e ca și aflat.
De ce răspunsul ne stă sub nas,
Iar întrebarea la mai mult
În era wi-fi el îi comunică prin intermediul acestei tehnologii (cunoscătorii bancului cu arheologia și dacii știu cel mai bine)
Ochii tăi, de stea codană,
Cabrată pe trupul
Unui univers ce nu
Presupunând că toți cei care scriu poezii ar fi poeți ...
Sunt poeți care aștern pe hârtie
Al dinților scrâșnet ciudat
Îmbolnăviți fiind de invidie
Că "victimile" i-au uitat.
Poeți fini, cu
N-am știut că nu sunt din lumea lor
Până când ei înșiși mi-au spus-o răspicat,
Până când răspunsurile întrebărilor
Au fost un “nu” de priviri certificat.
Nu au prins aripile din razele de
Micșorez timpul până la refuz,
Apoi, încet, îl las să se destindă.
Pare că și el mă privește confuz.
În timp ce se preface-n ghindă.
Previzibil, iau ghinda cu mine
Să o plantez aproape de
Să-ți spun pe nume nu-ndrăznesc,
Pentru că e lung și complicat,
Mi-ajunge doar să îți mărturisesc,
Că-ntr-un final eu l-am aflat.
Mă-ntreb dacă tu însuți ți-l cunoști,
Dacă măcar ai vrea să-l
- Hai zi-mi cum iubești,
Îl îngână timida domnișoară.
- Fac lucruri prostești!
Îi spuse el, cu-o voce clară.
Deasupra cer senin, cu lună,
Sub ei pământ puternic,
Aproape ținându-se de
Spulber stele, stele, stele,
Nu știu să mă joc cu ele.
Spulber lună, lună, lună,
Nu știu să îți cânt în strună.
Spulber soare, soare, soare,
Își stă bine-n depărtare.
Spulber tot și-s
Se intampla sa ne regasim, in tot sau in parte, in melodii sau poezii, in carti de literatura sau de filosofie. Ne regasim printre pagini si sunete compuse de oameni pe care nu-i cunoastem personal,
Priveam in stele, inlauntrul lor,
Cum viata se-amesteca cu lumina si sunt una.
Se harjonesc, se tachineaza reciproc,
Sunt doua gemene sau doua fete ale aceluiasi far.
Sub blanda si calma
O lună aurie pe bolta-ntunecată,
Veghea la est de casa mea natală
Și-un vesel vânt gândeam că poartă,
Căldura inimii mele ca pe-o petală.
Un puzzle de culori, mai tari, mai pastelate,
Un
De ce sa cred in Dumnezeu? Uite, eu nu vreau sa convertesc pe nimeni, dar pentru ca sunt nascuta intr-o zodie de pamant si astfel, prin esenta, sunt o fiinta cu picioarele pe pamant, oricat s-ar zice
Într-un ungher de casă părăsită,
Cu obloane de fier și cu miros de criptă,
Țintuită în lanțuri de amărăciune
Și cu brățări croite din deșertăciune
Zace palidă și tristă Dragostea.
Și cum sta
Spre liniști de aburi azurii
Mă-ndrept în fiecare seară
Acum nu mai aștept să vii
E poate pentru prima oară
Găsii într-un sfârșit și oxigen
Și pacea mea mult cautată
Aceea cu miros d-
S-a ivit in mintea mea un vis fericit
Ma-ndepartez nitel sa vad mai bine
Nu pare legat, nu pare fortat sau silit
Deci, nu stiu ce treaba are el cu mine
Sa-l fi chemat? Sa-l fi strigat?
O fac
Timpul se-arunca de pe o stanca
Lumea e muta si sta
Timpul se-opreste, clipa tresare
Asta e ultima data
Nu va mai fi zi, nu va mai fi noapte
Nu te vei mai putea folosi vreodata
De acel mandru