Bodea Diana Mihaela

Mai toți încearcă să descompună alegeri Personale, sau străine absolut de ei, Și timid asamblează prelegeri Despre oameni, morți și zei. Eu zic, și îmi susțin oricum părerea, Că-n viață totu-i

Își recunoscu tacit prostia Gasind că-i este mai ușor Oricum e naturală isteria Numai la cei ce-s proști de mor Iatacul strâmt al minții sale Abisuri multe-ntrece Rostogolindu-se pe cale Orbit

Visez că sunt un nesimțit ce vorbe dulci îți dăruiește și că te voi fi păcălit că nu sunt eu cel ce iubește visez că sunt o specie de hoț cea mai șireată din toate și că nu stau să fac

când noapte peste noapte cade, abia atunci adânc străbate și gândul meu tot dând din coate să fluture steagul sus pe baricade. * când pulsul vieții peste el coboară și își găsește ritmul

Văd, aud, cu mult prea des, Oameni ce nu trăiesc deloc, Care o cușcă și-au ales Și stau în ea chiar de ia foc. Degeaba știți, băi, să citiți, Printre rânduri sau gânduri, Dacă tot nimicul voi

Cum să-ți dea cineva un răspuns Când toată lumea ți l-ar lua? Orice întrebare ai avea de adresat Răspunsul cel mai bun e ca și aflat. De ce răspunsul ne stă sub nas, Iar întrebarea la mai mult

În era wi-fi el îi comunică prin intermediul acestei tehnologii (cunoscătorii bancului cu arheologia și dacii știu cel mai bine) Ochii tăi, de stea codană, Cabrată pe trupul Unui univers ce nu

Presupunând că toți cei care scriu poezii ar fi poeți ... Sunt poeți care aștern pe hârtie Al dinților scrâșnet ciudat Îmbolnăviți fiind de invidie Că "victimile" i-au uitat. Poeți fini, cu

N-am știut că nu sunt din lumea lor Până când ei înșiși mi-au spus-o răspicat, Până când răspunsurile întrebărilor Au fost un “nu” de priviri certificat. Nu au prins aripile din razele de

Micșorez timpul până la refuz, Apoi, încet, îl las să se destindă. Pare că și el mă privește confuz. În timp ce se preface-n ghindă. Previzibil, iau ghinda cu mine Să o plantez aproape de

Să-ți spun pe nume nu-ndrăznesc, Pentru că e lung și complicat, Mi-ajunge doar să îți mărturisesc, Că-ntr-un final eu l-am aflat. Mă-ntreb dacă tu însuți ți-l cunoști, Dacă măcar ai vrea să-l

- Hai zi-mi cum iubești, Îl îngână timida domnișoară. - Fac lucruri prostești! Îi spuse el, cu-o voce clară. Deasupra cer senin, cu lună, Sub ei pământ puternic, Aproape ținându-se de

Spulber stele, stele, stele, Nu știu să mă joc cu ele. Spulber lună, lună, lună, Nu știu să îți cânt în strună. Spulber soare, soare, soare, Își stă bine-n depărtare. Spulber tot și-s

Se intampla sa ne regasim, in tot sau in parte, in melodii sau poezii, in carti de literatura sau de filosofie. Ne regasim printre pagini si sunete compuse de oameni pe care nu-i cunoastem personal,

Priveam in stele, inlauntrul lor, Cum viata se-amesteca cu lumina si sunt una. Se harjonesc, se tachineaza reciproc, Sunt doua gemene sau doua fete ale aceluiasi far. Sub blanda si calma

O lună aurie pe bolta-ntunecată, Veghea la est de casa mea natală Și-un vesel vânt gândeam că poartă, Căldura inimii mele ca pe-o petală. Un puzzle de culori, mai tari, mai pastelate, Un