Poezie
Ca atunci când eram copii
1 min lectură·
Mediu
- Hai zi-mi cum iubești,
Îl îngână timida domnișoară.
- Fac lucruri prostești!
Îi spuse el, cu-o voce clară.
Deasupra cer senin, cu lună,
Sub ei pământ puternic,
Aproape ținându-se de mână,
Luară luna drept sfetnic.
- Crezi că iubirea e curaj?
Întreabă el, rupând tăcerea.
- Fără ea, viața e pur miraj.
Rosti ea, cu vocea-i ca mierea.
Deasupra nori în degradeuri,
Sub ei, ocean de sperante,
Stupidă frică de rateuri,
Noroc de multiple nuanțe.
- Crezi tu oare că te iubesc?
- Sau că asta e iubirea?
Amândoi, deodată, rostesc,
Captându-și privirea.
Deasupra cer senin, zori noi,
Sub ei pământ tare, cald,
În jur ei și doar ei, singuri, doi,
Viitorul, o tăbliță de smarald.
Tăcerii se substituie o muzică,
Dulce, suavă, aproape vals,
Mai departe totul e pură fizică,
Atracție, gravitație, nimic fals.
001.654
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bodea Diana Mihaela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Bodea Diana Mihaela. “Ca atunci când eram copii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bodea-diana-mihaela/poezie/14008595/ca-atunci-cand-eram-copiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.