Bianca Goean

Liviu, onoarea este de partea noastra; aprecierea ta ne incurajeaza (ca sa nu spun \"da aripi\" pt ca ar trimite inutl la alte cele :-)).
Vom mai incerca, din cate vezi Carmen a promis deja, eu o astept!
Cu multumiri, Bianca

Daca sunt dinainte si dupa, stiu. Dar sa stii ca mie imi plac arheologii, nu stiu de ce, am o slabiciune pentru ei :-)
Dincolo de gluma, stiu ce spui, si undeva textul are si acest mesaj. Multumesc, Eddie.
Drag, Bianca

Ela, nu stiu daca te-am mai gasit asa sagalnica prin vreun text, Virgil a spus-o inaintea mea, mai vin si eu si iti recomand din trei in trei, cu salturi pe albastru, rafturile pe care se asterne nevazuta mana alba a zilei. Despre ce se poate citi atunci cand ai inchis coperta din spate a cartii... numai de bine.
Placuta si binevenita schimbarea de ton.
PS titlul m-a dus cu gandul la U2, am citit, mi-am spus \"noooooooo\", si totusi uite ca acum am tot melodia asta in minte, se mai amesteca versurile. :-)
Si asa, especially 4 u, pt ca sigur vei intelege ciudatele conexiuni care s-au facut in mintea mea intre poezia aceasta si superba melodia a celor de la u2:
The heart is a bloom
Shoots up through the stony ground
There\'s no room
No space to rent in this town

You\'re out of luck
And the reason that you had to care
The traffic is stuck
And you\'re not moving anywhere

You thought you\'d found a friend
To take you out of this place
Someone you could lend a hand
In return for grace

It\'s a beautiful day
Sky falls, you feel like
It\'s a beautiful day
Don\'t let it get away

You\'re on the road
But you\'ve got no destination
You\'re in the mud
In the maze of her imagination

You love this town
Even if that doesn\'t ring true
You\'ve been all over
And it\'s been all over you

It\'s a beautiful day
Don\'t let it get away
It\'s a beautiful day

Touch me
Take me to that other place
Teach me
I know I\'m not a hopeless case

See the world in green and blue
See China right in front of you
See the canyons broken by cloud
See the tuna fleets clearing the sea out
See the Bedouin fires at night
See the oil fields at first light
And see the bird with a leaf in her mouth
After the flood all the colors came out

It was a beautiful day
Don\'t let it get away
Beautiful day

Touch me
Take me to that other place
Reach me
I know I\'m not a hopeless case

What you don\'t have you don\'t need it now
What you don\'t know you can feel it somehow
What you don\'t have you don\'t need it now
Don\'t need it now
Was a beautiful day

Carmen, nu ma mai surprinde deja ca sensurile cele mai ascunse le regasesti cu atat usurinta la tine in palma, dar ceea ce ma incanta cu adevarat este ca gasesti sursa si schelet pe care sa construiesti propriile tale imagini. Si daca nu glumesti, atunci nu glumi nici cu asta, replica ta este un texte de sine statator, si as vrea sa il vad la tine pe pagina.
Trimiterile tale ma onoreaza, trecerea ta, si revenirile, ma bucura.
Iti multumesc, aici este, cum bine ai spus, inaintea uraganului, si cum spunea Ela, dupa uragan. Poate ca in fiecare dintre voi este adevarata furtuna.
PS despre ciresi... nu ma asteptam, sincera sa fiu, sa inteleaga cineva atat de bine. Inseamna ca mai cresc ciresi nestropiti.
Drag, Bianca

Ela, cine ne mai fereste ciresii de distrugeri? viata de ratari, anotimpurile de uragane, urmele de camile si oazele de mlastini? Eu inca nu am invatat...
Te-ai apropiat cu pasi marunti de universul acesta si-ai incercat sa pui ordine... si eu as spune ca inca e liniste.
Multumesc.

Intr-un fel, textul acesta m-a trimis cu gandul la \"Regele pescar\", si admir forta cu care ai impletit slabiciunea cu puterea, mizeria cu nebunia sperantei, simplul cu nebanuitul ascuns in gunoaie. Clipa in care lucrurile se intampla pentru noi restul la fel, pentru ei altii, nevazutii, nebanuitii, si totusi stingheritorii altfel. Una dintre cele mai frumoase proze scurte pe care le-am citit in ultimul rastimp.

Regii Midheiei fata in fata cu ingerii, fata in fata cu zeii. Taram de prefigurare a crucii, acolo unde semnul victoriei apare pe cer numai ochiului si sufletului care doreste atat de adanc, poezia ta se inscrie regeste pe tarmurile bantuite mereu de… ploi, ape, inainte-nasteri.
felicitari e inca putin spus, pentru poezia aceasta, Ela.

Eddie, e aici calatoria cea mai importanta pe care o poate face un om, si e si joaca, si replica absolut fermecatoare a lui Carmen, zic eu, stii unele lucruri ies asa... de unde nici nu te astepti, multumesc eu si cred ca si Carmen, vom vedea cum ne regasim :-)

Ela, iluzoriu este cuvantul de ordine, si maine depinde intotdeauna dinspre ce parte il privesti. Pana la urma m-am pacalit, sunt mai multe nuante... Iti multumesc, Ela, de regasire.

Adina, tu stii sa citesti si pe deasupra, am senzatia ca ai trait pe undeva si tu noaptea aceea. Hm, ce sa mai vorbim despre relativitate ;-) pana la urma ramane un doi, si nedefinita nemiscare. E bine sa te am aici.

Carmen! Despre dragoste se vorbeste pana la urma mereu, caci ea este singura care ramane, nu? Prin urmare, nu aveai pentru ce sa iti ceri scuze, insa darul tau e primit cu zambet pe buze.
Da, este unul din sensurile umbrei, asa cum l-am dorit aici. Celalalt este mai departe, si are legatura cu ceea ce ramane cand nimic nu mai este.
Superb darul tau, inca o data, iti multumesc! Am inceput la schimbare, lucrez, lucrez, nu spun cu ce unelte...

Unule, daca nu ne-am \"cunoaste\", mai mai ca m-ai baga la idei. Oops, de fapt, cui ii lipsesc ideile aici, Claudiu? Ei, uneori depinde si cu ce vine cititorul de-acasa. Cum spuneam candva, te astept si in varianta tiparita, dar nu ca si critic :-))

Drag si cu multumiri, Bianca.

Cristiana, nu atat de noua mi se pare explicatia piramidei (bine, era inevitabil sa se vada si asta pana la urma), cat modul in care ai reusit tu sa te rastorni si sa astepti intoarcerea inevitabila a istoriei. Intrebarea este daca ne foloseste a ceva veghea. Prea putini sunt cei care s-ar folosi... si dintre aceia unul va fi faraon.

Eu as zice sa schimbi incadrarea, in jurnal nu \"vorbesti\" cu noi, cititorii, aici dialogul pretins cu noi face tot deliciul, prin urmare mai bine scoti \"jurnal\", decat sa schimbi stilul ;-).
Altfel, de bine, cu munca de rigoare pe care ar mai trebui sa o depui dupa ce ti-a iesit din mana prima data textul, chiar daca l-ai incadrat la personale, uite ca nu te iertam :-) Doar un exemplu: \"Cum ne incantam noi de pianul si saxofonul care incerca un swing jazz...si reusea un rock jazz...Dar ma rog...Cine sunt eu sa judec muzica?MTV-ul de Caracal?\", aici ai pierdut ideea si ai reluat-o abia in paragraful urmator: \"cum ne incantam noi... la un moment dat etc\". Ca sa nu mai spun de semnele de punctuatie carora le lipsesc spatiile etc. Asta daca tot le folosesti! :-)
Ai redat perfect si atmosfera, si atitudinea atat de diferita (chiar din titlu!), asa ca... bine ai venit si ne citim.

Aceasta este o poveste pe care inca nu am inceput a o spune, sau poate am uitat, sau poate... se petrece undeva departe. Miezul de nuca este frumos intreg. Cu surprindere insa ca mai vorbeste cineva despre miez. Cu adanca si placuta surpriza. Pentru care eu iti multumesc.

Stii tu bine ce faci daca iti imparti poezia in oglinda, Ted. de-o parte si de alta, tonuri diferite, ca inceput si sfarsit in acelasi punct.
eu m-asez dincolo de oglinda, acolo unde se aude scrasnet de dinti, asa cum m-am obisnuit la tine pe pagina. Foarte reusita imaginea in partea a doua, ziceam. aproape ca imi vine sa ma uit de radacini; apa a ajuns deja la primul nod.

Carmen, primit salutul de pe stanci unde candva cuibareau pescarusii.
Umbra. Ce pot sa spun? Mi-ai facut-o. Da, trebuie cumva sa trecem peste, si atunci sa ne vedem. tiparele se misca mereu, daca vrei neaparat sa folosesti un tipar. Iar despre sentimentul ca nu au mai ramas prea multe in afara de doi si-o nedefinire a cerului... cine spunea ceva despre dragoste?
Nici eu nu stiu cum sa iti spun ca iti multumesc de venirea si revenirea ta. Am plecat luand cu mine miro-oglinda.
Bianca

uneori apele se nasc înalte din nisip
neplămădite cuvinte
risipită iluzia culorii
dimensiunii
numărului inegal de stele
dintr-o noapte cu aripile-ntinse în iarbă
pasăre de pradă lumina din noi

altfel de cadou nici eu nu am stiut, Florin, si-i mai multumesc unui suflet drag ca mi-a atras atentia ca astazi este ziua ta... se stie ea, vinovata! :-)
La multi ani frumosi!
Drag, Bianca
PS e a treia oara cand imi da eroare, sper sa nu apara atatea comm-uri identice!

Maria, Victor, Codrina, va multumesc pentru aducerea voastra aminte, pentru frumosul vostru fel de a spune La multi ani Mihaelei!
Mihaela, din toata inima La multi ani frumosi, frumosi... si nu voi spune revino si doar cat de dor imi este de poeziile tale, de gandurile tale zburand.
Tot dragul,
Bianca

Carmen, cum pot da de tine? poate incerci tu sa dai la bianca_goean pe ym.

Adina, da, ar fi vorba despre o anume eliberare care poate veni, e un \"potential\" la fel de iluzoriu ca si aceasta supergirl... iti multumesc pentru cum ai vazut \"aerul\" acela, imi doresc sa scriu astfel.
Drag

Victor, cred ca ai prins exact tonul acestei scrieri, unul destul de amar... frumos si impresionant raspunsul tau, iti multumesc... asa mi-am dorit sa va starnesc.
departe, fara de tic tac-uri iluzorii.
Drag,

Lucia, nu stiam, dar pot sa cred... daca am reusi sa facem asta, nu crezi ca poate am realiza in sfarsit ca timpul este cel pe care dam vina pentru neputinta noastra de a nu rata ocaziile?
ar fi frumos, Licurici, sa ridicam de un capat impreuna, cine stie ce am descoperi de partea cealalta...
ce ai face, draga mea? tu sa iti raspunzi...