îndrăgostit, nodul de salcie

Aceasta poezie nu ma poate lasa indiferenta. Mi-a placut mult.Lipsita de imagini dezgustatoare( viermi, varsaturi etc) intra in universul meu, aducand cu ea intreaga ta framantare, visul si dorinta.Felicitari!

\"Tu vezi doar aparente. Un val ascunde firea.
Tu stii de mult aceasta. Dar inima, firava,
Tot vrea sa mai iubeasca. Caci ni s-a dat iubirea
Asa cum unor plante le-a dat Alah otrava.\"

Khayyam

Poem puternic si pur, imi aminteste (desi nu are forma!) de \"Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare, ...\", Voiculescu.

interesant versul> o scorbură în piept îmi oxidează fierul,
cand poemul coboara in organic.
inca nu stiu daca imi place > mă tac în aplecarea unei îmbrățișări * nu suna bine pt mine \"ma tac\". mai recitesc.
Felicitari, Vasile.

Dupa parerea mea umila se putea lucra si la forma si la rima .Poezia asta este un hibrid, o incercare de a combina mai multe stiluri intr-unul singur. Din pacate lipseste deseori fluiditatea in exprimare, iar unele versuri sunt de-a dreptul stangace, banale: \"mă tac în aplecarea unei îmbrățișări\", \"înconjurat de-a pururi pe uliți de copii\". Bineinteles ca exista o latura sentimentala profunda in acest context al tablei, al fierului, al carbunilor(asta cu carbunii mi-a placut si la fel scorbura), dar mai lipseste sa-mi pun o cascheta pe cap si sa ma duc pe santier si sa-i recit doamnei inginer. Este bine ca ai comentarii si aprecieri din partea unor fane dar zic ca iti mai trebuie si unele observatii pentru a nu-ti rugini inspiratia.
Cu drag,
Ionut

Elena, poate ca dialogul intre noi a inceput cam abrupt:), insa, in timp, sper sa ajungem la un \"numitor comun\"; multumesc.

Alina, pertinenta observatia ta; multumesc.

Mihaela, si mie imi place Voiculescu;multumesc.

Ionut, ai dreptate; in schimb, nu te pot impiedica sa citesti poezie unde doresti, \"echipat\" cum doresti; am avut o perioada in care si eu citeam in conditii oarecum similare...; se poate:); te mai astept.

Stii tu bine ce faci daca iti imparti poezia in oglinda, Ted. de-o parte si de alta, tonuri diferite, ca inceput si sfarsit in acelasi punct.
eu m-asez dincolo de oglinda, acolo unde se aude scrasnet de dinti, asa cum m-am obisnuit la tine pe pagina. Foarte reusita imaginea in partea a doua, ziceam. aproape ca imi vine sa ma uit de radacini; apa a ajuns deja la primul nod.

suprins de spusa ta: \"asa cum m-am obisnuit la tine pe pagina.\"; sper da te citesc si la celelalte noduri:).

multumesc

Des întâlnită în pomele lui Eminescu, iubirea ca motiv de reverie se regăsește și în creația ta.Un zbucium sufletesc care te mistuie incet...și totuși...care noaptea se împlinește: \"mă tac în aplecarea unei îmbrățișări
pe care prea frumoasa iubită-nchipuită
mi-o răsplătește noaptea cu mii de sărutări\"
Mi-au plăcut versurile tale.Felicitări!