maior alexandra

Zâmbești din colțul ramei argintii ca dintr-un cerc de îngeri. pururi tânăr...cu-al tău veșnic chip senin cu-nfățișarea-ți blândă. Din ochii tăi se nasc steluțe aurii de pânze de păianjen ele

natura se scaldă în propria-i blândețe ca într-o baie fierbinte cu petale de crin când aerul capătă un parfum nou, când frunzele conturează universul din plin. un vâjâit rece se strecoară în

În liniștea serii blânde dintre noi Îți aud respirația și-o simt pe trupul meu alunecând Ca un strop din ploaia cerului senin Scurgându-se printre brațele copacilor străini. Ca o eșarfă de

Ploua afară... Stăteam și fredonam a inimii cântare. Ca pentru-ntâia oară Înțelegeam a timpului mișcare. Deși se-ntâmpla a doua oară, De abia acum am înțeles cu-adevărat: Ploua

Ca după-un veac apăsător ce-ți fură veșnic din puteri, Te ofilești fără să-ntrebi de te-aș lăsa să pleci. Ai vrea să uiți tot ce te-a smuls de lângă mine, Dar nu mai ai puterea singur să te

Ca dintr-un cerc al florilor Chipul tău răsare Și-ntr-un moment al zorilor, Te strig din depărtare! Mă cauți ne-ncetat, Dar la un moment dat, Zărindu-mi trupul așteptând, Te apropii

E cald... căldură foarte mare... Focul ce arde-n mine Mă transformă-ntr-o cenușă fumurie. Și mă prăbușesc... și ard... Din nou la picioarele tale cad, Copac bătrân și singuratic! Ești tu oare

În bezna nopții care greu se lasă O umbra neagră prin univers pășește. Nu știe de-nceput și nici de capăt, Prin lume, aiurea rătăcește. Ar fi-ncercat un zbor către lumină, Dar aripile i s-au

Un cer care-și prăvălește lacrimile pe pământ E ca a ta privire caldă când o văd plângând. Dar ploaia e o dulce apă, Din ochii tăi născându-se sărată. Nu-mi cere să te uit așa ușor! De-a fost

Ca o ploaie caldă de vară Îmbrățișarea ta mă-nvelește Și mă face să tresar iară, De fiecare dată când vocea ta mă trezește. Sărutul tău e unic, privirea ta măreață Și-aș vrea ca-n fiecare

E un gol imens spațiul în care mă zbat neîncetat, Un infinit de simțuri trezite la un moment dat. Mii de pași pierduți în ceața unei nopți, Șoapte risipite, pierzându-se-ntre noi... Întinde