Poezie
Glasul tău
vieții
1 min lectură·
Mediu
E cald... căldură foarte mare...
Focul ce arde-n mine
Mă transformă-ntr-o cenușă fumurie.
Și mă prăbușesc... și ard...
Din nou la picioarele tale cad,
Copac bătrân și singuratic!
Ești tu oare păcătos
Când cu glasul tău duios
Durerea-n suflet mi-o alini?
O, nu! melodia frunzelor
Ce-adie-ușor în vânt
O-ngân cu vârful buzelor
Și cânt mereu... și plâng...
Tu cu brațele-ți imense
Mă acoperi și îmi spui:
Totu-n viață e-o poveste,
La sfârșit rămâne fum...
001837
0