Zâmbești din colțul ramei argintii
Zâmbești din colțul ramei argintii ca dintr-un cerc de îngeri. pururi tânăr...cu-al tău veșnic chip senin cu-nfățișarea-ți blândă. Din ochii tăi se nasc steluțe aurii de pânze de păianjen ele
MAmaior alexandraPulbere de toamnă
natura se scaldă în propria-i blândețe ca într-o baie fierbinte cu petale de crin când aerul capătă un parfum nou, când frunzele conturează universul din plin. un vâjâit rece se strecoară în
MAmaior alexandraMă-nfășor în jurul tău
În liniștea serii blânde dintre noi Îți aud respirația și-o simt pe trupul meu alunecând Ca un strop din ploaia cerului senin Scurgându-se printre brațele copacilor străini. Ca o eșarfă de
MAmaior alexandraDrumul sufletului
Ploua afară... Stăteam și fredonam a inimii cântare. Ca pentru-ntâia oară Înțelegeam a timpului mișcare. Deși se-ntâmpla a doua oară, De abia acum am înțeles cu-adevărat: Ploua
MAmaior alexandraCrengi în somn...
Ca după-un veac apăsător ce-ți fură veșnic din puteri, Te ofilești fără să-ntrebi de te-aș lăsa să pleci. Ai vrea să uiți tot ce te-a smuls de lângă mine, Dar nu mai ai puterea singur să te
MAmaior alexandraSuflet alb
Ca dintr-un cerc al florilor Chipul tău răsare Și-ntr-un moment al zorilor, Te strig din depărtare! Mă cauți ne-ncetat, Dar la un moment dat, Zărindu-mi trupul așteptând, Te apropii
MAmaior alexandraGlasul tău
E cald... căldură foarte mare... Focul ce arde-n mine Mă transformă-ntr-o cenușă fumurie. Și mă prăbușesc... și ard... Din nou la picioarele tale cad, Copac bătrân și singuratic! Ești tu oare
MAmaior alexandraSuflet pustiit
În bezna nopții care greu se lasă O umbra neagră prin univers pășește. Nu știe de-nceput și nici de capăt, Prin lume, aiurea rătăcește. Ar fi-ncercat un zbor către lumină, Dar aripile i s-au
MAmaior alexandraÎntoarcere
Un cer care-și prăvălește lacrimile pe pământ E ca a ta privire caldă când o văd plângând. Dar ploaia e o dulce apă, Din ochii tăi născându-se sărată. Nu-mi cere să te uit așa ușor! De-a fost
MAmaior alexandraIubire-mbrățișată
Ca o ploaie caldă de vară Îmbrățișarea ta mă-nvelește Și mă face să tresar iară, De fiecare dată când vocea ta mă trezește. Sărutul tău e unic, privirea ta măreață Și-aș vrea ca-n fiecare
MAmaior alexandraÎntre lumină și întuneric...
E un gol imens spațiul în care mă zbat neîncetat, Un infinit de simțuri trezite la un moment dat. Mii de pași pierduți în ceața unei nopți, Șoapte risipite, pierzându-se-ntre noi... Întinde
MAmaior alexandra