Poezie
Suflet pustiit
1 min lectură·
Mediu
În bezna nopții care greu se lasă
O umbra neagră prin univers pășește.
Nu știe de-nceput și nici de capăt,
Prin lume, aiurea rătăcește.
Ar fi-ncercat un zbor către lumină,
Dar aripile i s-au spulberat...
Neîncetat mergea printr-o ruină,
Ruina vieții ce i s-a surpat.
E-un suflet pustiit ce și-a pierdut speranța,
O inima zdrobită de-o piatră uriașă,
O frunză moartă care se prăbușește-n zbor,
Un suflet pustiit plutind pe-un negru nor.
002958
0