Astazi am uitat de elemente,
De foc, de pamant, de apa si de aer,
Am uitat de luna si de stele,
De Soare si de flori
De pasari in culori,
De moarte si cenusa
Iubire si catuse...
Azi am uitat
Sa topai prin natura.
Aceasta mi-ar fi fost chemarea
Daca nu m-as fi nascut
Acum, aici, in mine.
Sa ma dezbrac in adieri
De petale usoare ca visul
Daca nu mi-as fi purtat corpul
Imblanzit
Astazi este prima zi din restul vietii mele.
Ce bine ca m-am nascut odinioara
Ca sa mai pot renaste azi pentru a nu stiu cata oara!
Ce-a fost invechit si uitat
Am lasat in urma aruncat
Pe un
Cine esti tu si cine sunt eu?
Picaturi de ploaie in roua pamantului
Alunecate din petala orhideei?
Strasnice fapturi sacrificate infinitului
Sapand in inima gruiurilor stelare?
Cine sunt eu si
Nu-ti mai spun nimic.
De ce mi-as mai irosi cuvantul sensibil sufletului tau surd?
Nu-ti mai spun nimic.
Fie ce-o fi, astazi te parasesc; m-ai pierdut.
In bratele tale imbratisarea care sa ma
Din patul livid ma trezesc vazand transformata pe data
Silaba in sunet, din sunet in spasme si-apoi in teroare.
Sacrificat in taramul constiintei inceteaza de a exista
Patul livid suspendat in
Freamatul surd de pasi agitati cotropesc tamplele
Negrele tample sfioase, usturatoare.
Bucati mari de plumb parc-ar cadea
Din imensul vanat, armura profilactica
Suspendata in infinite
Lucrurile noi care au rasarit din voalul materiei
Ne-au estompat sentimentele noastre arhaice.
Ne cladiseram suspensii subtiri de teorii sporadice
Tasnind cate una ca dintr-un neant
Pe-o ulita cotita, intre spelunci murdare
Prin colturi tenebroase si ziduri daramate
Un betivan tomnatic darama cazemate
Grabit si leganat de-a vinului duhoare.
Pesemne ca nevasta i-a dat sa
Acut, un acord de violoncel răzbate sălbatic
Zvârcolind aerul greu in drumul său
Venind de departe de la o fereastra uitată.
Noaptea e adânca si cerul orb
Dar aripile lui se fac simțite printre
Mistralul sufla peste mana care scrie rugaciunea.
Nu-i nimeni aici sa invoce puterea
Care sa-mi mantuiasca pamantul de sub picioare.
Luna, doar ea mai consuma minunea
In flacari de otel ii