Azi, maine...
Astazi am uitat de elemente, De foc, de pamant, de apa si de aer, Am uitat de luna si de stele, De Soare si de flori De pasari in culori, De moarte si cenusa Iubire si catuse... Azi am uitat
Daca
Sa topai prin natura. Aceasta mi-ar fi fost chemarea Daca nu m-as fi nascut Acum, aici, in mine. Sa ma dezbrac in adieri De petale usoare ca visul Daca nu mi-as fi purtat corpul Imblanzit
Astazi este prima zi din restul vietii mele
Astazi este prima zi din restul vietii mele. Ce bine ca m-am nascut odinioara Ca sa mai pot renaste azi pentru a nu stiu cata oara! Ce-a fost invechit si uitat Am lasat in urma aruncat Pe un
Noi
Cine esti tu si cine sunt eu? Picaturi de ploaie in roua pamantului Alunecate din petala orhideei? Strasnice fapturi sacrificate infinitului Sapand in inima gruiurilor stelare? Cine sunt eu si
Nu-ti mai spun nimic
Nu-ti mai spun nimic. De ce mi-as mai irosi cuvantul sensibil sufletului tau surd? Nu-ti mai spun nimic. Fie ce-o fi, astazi te parasesc; m-ai pierdut. In bratele tale imbratisarea care sa ma
Patul livid
Din patul livid ma trezesc vazand transformata pe data Silaba in sunet, din sunet in spasme si-apoi in teroare. Sacrificat in taramul constiintei inceteaza de a exista Patul livid suspendat in
Escara
Freamatul surd de pasi agitati cotropesc tamplele Negrele tample sfioase, usturatoare. Bucati mari de plumb parc-ar cadea Din imensul vanat, armura profilactica Suspendata in infinite
Miscarile serafice
Lucrurile noi care au rasarit din voalul materiei Ne-au estompat sentimentele noastre arhaice. Ne cladiseram suspensii subtiri de teorii sporadice Tasnind cate una ca dintr-un neant
Scandal in cartier
Pe-o ulita cotita, intre spelunci murdare Prin colturi tenebroase si ziduri daramate Un betivan tomnatic darama cazemate Grabit si leganat de-a vinului duhoare. Pesemne ca nevasta i-a dat sa
Roșu canibal
Acut, un acord de violoncel răzbate sălbatic Zvârcolind aerul greu in drumul său Venind de departe de la o fereastra uitată. Noaptea e adânca si cerul orb Dar aripile lui se fac simțite printre
Mistralul
Mistralul sufla peste mana care scrie rugaciunea. Nu-i nimeni aici sa invoce puterea Care sa-mi mantuiasca pamantul de sub picioare. Luna, doar ea mai consuma minunea In flacari de otel ii
