Bianca Goean

Da. Nu afirm niciodata nimic gratuit. Inteles tonul, cu regret. S-auzim de bine, Virgil.
Bianca

Ei, Virgil, ce ratam eu aici?
La intrebarea ta din comentariu iti raspund da, si, asa, pe scurt, luandu-ma de poezia ta (ca de autor nu am curaj :-)), as renunta la \"a devenit aproape tandra\" - ca iesind din ritmul de scarba, si fiind mult prea indeajuns prinsa in cele ce urmeaza, mai semnificativ ca \"feeling\".
Altfel, la a saptea recitire incercand sa gasesc cusururi, ma trezesc ca ... e vineri si m-ai facut sa cred in toate acestea.

Bogdan, nu stiu, n-am fost, spun unii insa ca... dar nu mai stiu.
Multumesc de vizita, te mai astept.

Dana... stiinta aceea, iarna seaca, podurile lichide peste spatii atat de concrete.
asteptam...
Drag, multumesc voua.

Ted, de mult nu am mai lasat nici eu semn, dar acum nu se putea sa rezist la poezia aceasta, in egala masura pentru inedit/clasic, rupere detasata, voita, din perfectiune (si cat imi place asta), sugestiile atent construite... imi pare aproape ca o panza pe care pictorul a pictat imagine peste imagine, stii ce zic? :-)
Si, bineinteles, de forta inchiderea cercului perfect intre titlu si final. Nu stiu de ce si pe cine, dar parca imi vine sa aplaud si sa strig \"autor\".

Eddie, versul tau preferat este si al meu, si, in lumina a ceea ce scriam mai devreme, aceasta este si esenta poeziei, teama poate sa ne fie si de ceva ce asteptam toata viata... Iti multumesc de poposire in prag de iarna, te mai astept...
Drag, Bianca

Carmen, semn de carte intre zile, in asteptarea podurilor care mai pot creste, multumiri pentru oglinda pe care ai vazut-o atat de bine... si pentru tot.

Ela, stiu de ce ai luat tu ultima strofa, dar stii si tu cum suntem cu \"creatiile\" noastre, mai ales atunci cand ele sunt \"calde\"... eu nu o pot desprinde, alt ton, poate, in primele strofe, dar ele conduc necesar catre ultima...
Stiu, poate ca ai dreptate cu versul 4, dar ti-as sugera sa il citesti incet, cu buzele stranse, sa prinzi suflul acelui vers (este singurul cu dintii incelstati), si eu chiar iti marturisesc ca am simtit nevoia sa pun acel \"lichid\" acolo, care intareste sirul de consoane... Daca si dupa aceea imi spui la fel, promit ca, la vremea potrivita, voi relua si eu, pentru ca am incredere in ce spui... perlele... si eu as fi vrut alta piatra, dar perlele sunt singurele care nu se poarta la nunti...

Narcisa, m-a emotionat putin comentariul tau, eu una nu am nevoie de mai mult decat atat, te astept sa revii, cand si cum poti/vrei.

Maria, este acea ninsoare pe care o astepti toata viata, si care o singura data poate sa fie prima, nu? Dar nu mai spun nimic :-)

Cu drag, Bianca

Am citit doar partea aceasta, nici nu stiu (dar sper sa am timp tot astazi sa aflu) daca intr-adevar exista si partile celelalte, dar trebuia sa las semn aici, acum, pentru ca rar mi-e dat sa citesc proza scrisa de asa mana sigura, talent, munca, inspiratie si originalitate in prezentare, cum am gasit aici. Deosebit modul in care ti-ai ales sa ne imprimi emotii si sa ne obligi sa privim, sa gandim, sa participam. Aici nu e doar o poveste, si nici piesa de teatru nu-i (stiu eu de ce zic asta), aici trebuie, vrand - nevrand, sa tii de mana personajele, altfel totul poate sa fie doar aparenta: Cu toate că din sală nu i se percepe nici o mișcare, eu îi simt prin mână tresăririle cauzate de zgomote.

Linea, e vorba despre hotar, intr-adevar, si de stiinta de a vedea campul acela... dar personajul acesta nu mai stie, nu mai are decat un singur moment de adevar. Cu cine oare ne luptam, Dana, asta ma tot intreb si incerc sa gasesc de la o vreme, in ceea ce scriu si in feed-back, atunci cand exista, posibilitati.
Multumesc, in aceeasi emotie, Bianca

\"strofe\" = \"versuri\", desigur, abia acum am vazut ce prapastii am scris :-) Dar desigur, te-ai prins despre ce spuneam. Eu ma bucur ca intunericul se mai poate si retrage... este ceva care poate tine lumina aprinsa in noapte, asa cred. iti multumesc,

Da, as zice ca dupa prima citire nu rezista decat ultimele doua strofe, ba chiar despre penultima m-as hazarda sa spun ca are o \"viziune\" de adevarat poet. Ceea ce este cel mai mare castig. De aici ma-s intoarce si as rescrie tot, pastrand antiteza pe care ti-ai dorit-o, dar punand mai putin accentul pe ea. Poti sa sugerezi mai mult decat sa vorbesti, am vazut si in alte scrieri ale tale. Ca altfel taceam :-)
Mi-ai trezit interesul si raman cu imaginea aceea fantastica...

Nu ma pot hotari, dar am impresia ca nici tu: este un tango aici, Ela, cum spune Virgil, sau o partida de sah? :-)
Voila, raspunsul vine din cuvant: e poezie, si pana se misca sigura si fara parcimonie intre sensibil si gustul amar al cafelei (da, ironia mai este atat de amara numai), ramanem fredonand aparitia acelui sarut, iar tu... ce mai surpriza ne-ai pregatit in final... nu-i aici, nu-i asa? :-)
Drag si admiratie,Bianca

Costin, asteptam de multisor deja vestea aceasta, si nu pot decat sa ii multumesc si eu Niei pentru veste buna la sfarsit de seara...
Felicitari pentru unul dintre putinii poeti care spune cu atat de mult curaj si atat de frumos despre culoarea de deasupra a lui Dumnezeu cel bleu...
Drag, si sper si eu din suflet sa ajung la a ta lansare :-)
Bianca

Ela, declar aceasta poezie poezia mea favorita pe pagina ta. In egala masura criptata cum stii tu sa o faci, dar si cu usile deschise, ca pentru invitatia catre drumurile de dincolo, in asa fel incat daca ramai doar in afara intelesul primar tremura ca adancul unui ochi.
Curgere impresionata a ritmului, si frumusete calda a cuvantului. Nici nu vreau sa disec poemul, nu e din cele pe care le poti lua la taiat...
Drag, Ela, Bianca

Linea, si daca as spune decat atat: tu esti uimitoare pentru modul in care reusesti sa te aproprii de geneza poemelor mele (ca tot m-am provocat cineva mai devree referitor la acest subiect :-)).
Intr-adevar, ce alt sens mai poetic am putea gasi cuvintelor \"razboi de tesut\"?
Cu drag, si fara alte nevoie de cuvinte, Bianca

Ioan, desi sper sa aduc ceva nou si stiu ca am multe de spus in aceasta directie, nu am inventat eu visual poetry, prin urmare nu imi asum nici un credit in aceasta directie. Idea de baza ar fi sa te debarasezi nu de tot bagajul care te face sa fii iubitor de poezie, ci de bagajele care te ingreuneaza, eventual. Poti gasi pe net destule resurse despre aceasta combinatie intre imagine si poezie... la urma urmelor este destul de proprie acestui mijloc de comunicare.
In comentariul tau, desi am inteles ca esti de parere ca versurile in sine sunt bune, ai ceva impotriva modului de exprimare a lor (caci pentru mine intrepatrunderea lor cu imaginea este chiar modul de exprimare a cuvantului poetic. Dar! Este o inconsistenta atunci in commul tau: daca faci comparatia cu muzica in filmele proaste (in sensul ca nu reuseste sa ridice valoarea filmului), nu mai vad intrucat versurile mele (care, zici tu, nu ar fi chiar asa proaste) nu pot fi potentate de imagine. Ceva nu se leaga, pentru ca de fapt urmarindu-ti rationamentul am ajunge la concluzia ca filmele bune nu au nevoie de muzica pentru a ajunge mai bine la public... :-) Si nu, nu am sa dezvalui ce a fost mai intai, imaginea sau poemul :-)
Iti multumesc de vizita si te mai astept in dialog!

Hanelle, m-am cam prins eu ca uneori camuflajul meu e atat de reusit incat nici vechii prieteni nu ma mai recunosc :-)), dar, cum spui tu prea bine, uite ca aduce unele confirmari, de care nu pot decat sa ma bucur :-)
Dalba, cu drag.

Li, nici eu nu am putut rezista ritmului ametitor al acestei file de jurnal, urmarind tot ciclul de multe ori m-am logat sa-ti las semn, dar am avut senzatia atat de ridicola ca nu-ti voi putea spune decat TOT ceea ce deja stii, de parca zi de zi am sta si am toca impreuna clipa cu clipa pana la un perfect amalgam din care numai poezia ne-ar scoate cu fata curata... incat ieseam spasita, cu speranta ca vei fi stiind miraculos ca am trecut. Si crezi ca astazi multe reusesc a spune? Decat ca este unul dintre cele mai puternice, autentice discursuri poetice citite aici pe poezie si in ultimul timp aiurea, ca te felicit pentru creatie si pentru detasarea in oglinda sinelui atat de nedetasabil de sinele celuilalt. caci nu-i asa, de noi ne putem desprinde, de el nu.
Drag si admiratie, Bi.

Dana, astazi am tendinta de a spune ce nu am spus niciodata cred, si anume ca nu exista timp potrivit, daca stii sa gasesti arcul peste... poate mi se trage si de la proza cealalta, mai stii?! :-)
Sa indraznesti sa crezi ca fulgerele de foc venite arc au strapuns scoarta pamantului si au inghetat apoi instantaneu in frunze, petale, palariute, creste, lume concreta pentru imaginatia ochilor nostri peste mii de ani... si da, povestile pe care le credeam inventate isi mai gasesc uneori urmele in pamantul creatiei...
Iti multumesc, Linea, pentru modul in care ai privit aceasta pagina... drept pentru care pfffuu.... ti-am daruit-o!
Drag, Bianca

Adina, cine mai stie despre vesnicie? Poate acesta sa fie paradoxul panzei de paianjen tesute intre flori... Depinde cat timp reusesti sa te mentii suspendat.

Costin, prinzi tu mereu sensurile cele mai ascunse in poezie, nu cred ca mai pot nascoci nimic pentru nimeni, dar tu stii foarte bine despre ce vorbim :-) Iti multumesc pentru apreciere.

Narcisa... despre sfarsitul tulburator, cred ca tu esti singura care ai vazut si sfarsitul... ceea ce nu se spune... Multumesc, Narcisa.

Va mai astept cu drag, Bianca

Magdalena, sunt coplesita, absenta aceea prinde uneori toate culorile universului, si totusi toamna trece printr-un cristal anul acesta... o singura molecula de toamna.

Costin, nu-i nevoie de multe cuvinte, albastrul are o singura dimensiune, aceea a infinitului.

Eeei... Hanelle, ce dor mi-era de tine... Aprecierea aceasta, venind din partea unei \"pro\", nu poate decat sa ma bucure :-) Iar raspunsul este da, cu ultima lacrima a trecerii...

Iulian, o data postata, intelesurile sunt ale voastre, prin urmare nu ai putea supara pe nimeni. Si daca ai, ce ar fi? :-) La aripile ingerilor trag si eu nadejde...

Tuturor, cu drag si multumiri pentru cuvintele voastre, si cu bucurie... after all, mimalis sunt poezii - de cele mai multe ori - de stare, fara rezonanta voastra nu ar fi nimic.

Magdalena, desigur, \"povestea fara sfarsit\". :-)